Pielea neobișnuită a rechinului uriaș i-a uimit pe cercetători. Foto: Profimedia Solzii neobișnuiți ai rechinului uriaș sau peligrin ar putea inspira o nouă generație de materiale rezistente și flexibile, potrivit unui studiu recent. Cercetătorii au descoperit că pielea acestui gigant al oceanelor este organizată într-un mod complet diferit față de cea a altor rechini, adaptare care îi permite să își deschidă gura uriașă pentru a se hrăni cu plancton. Descoperirea ar putea avea aplicații importante în inginerie, medicină și industria materialelor. Pielea neobișnuită a rechinului uriaș Totul a început cu un proiect de cercetare care avea un alt obiectiv. O echipă de oameni de știință voia să studieze structurile de filtrare din gura unor rechini uriași eșuați la mal. Coordonată de Mike Schindler, doctorand în laboratorul profesorului Mason Dean de la City University of Hong Kong, echipa a observat imediat ceva neobișnuit. În timp ce majoritatea rechinilor au o piele fermă, dar netedă, pielea rechinului uriaș a rupt pur și simplu mănușile cercetătorilor. „Când am atins pielea rechinului cu mănuși, acestea s-au rupt aproape imediat”, a explicat Schindler. Acest detaliu le-a atras atenția că solzii nu erau orientați spre coadă, așa cum se întâmplă la aproape toate speciile de rechini. Solzi asemănători unor colți Rechinii sunt acoperiți cu așa-numiții denticuli dermici, mici structuri asemănătoare dinților, alcătuite din aceleași materiale ca dinții adevărați – smalț și pulpă. La majoritatea speciilor, acești solzi sunt microscopici și orientați spre partea din spate a corpului pentru a reduce rezistența la înaintarea prin apă. În cazul rechinului uriaș, situația este complet diferită. Solzii sunt de câteva ori mai mari decât cei obișnuiți, ajungând la aproximativ 0,5 milimetri, suficient de mari pentru a putea fi observați fără microscop. Mai mult, ei au forma unor colți și sunt orientați în direcții aparent aleatorii, nu într-o singură direcție. Citește și: Speciile rare de rechini dispar din oceane. Ce pierdem odată cu ele Piele organizată în „blocuri” Descoperirea ar putea duce la materiale flexibile de ultimă generație. Foto: pexels.com O altă surpriză a fost modul în care sunt distribuiți solzii. În loc să acopere uniform corpul, aceștia formează grupuri compacte, pe care cercetătorii le-au comparat cu niște pavele. Între aceste grupuri există benzi de piele complet lipsite de solzi. Tocmai aceste zone permit pielii să se întindă atunci când rechinul își deschide gura. În plus, spre deosebire de alți rechini, forma solzilor rămâne aproape identică pe întreaga suprafață a corpului, ceea ce conferă pielii un aspect încrețit și flexibil. Adaptare perfectă pentru hrănire Rechinul uriaș este al doilea cel mai mare pește din lume, după rechinul-balenă, putând depăși nouă metri lungime. Spre deosebire de majoritatea rudelor sale, nu vânează prăzi mari, ci se hrănește filtrând planctonul din apă. Animalul înoată încet cu gura larg deschisă, care poate ajunge la aproape un metru lățime. În fiecare oră, prin cavitatea bucală trec peste 378.000 de litri de apă, din care branhiile filtrează organismele microscopice ce reprezintă hrana sa. Pentru ca acest proces să funcționeze, capul și gâtul rechinului trebuie să se dilate continuu, iar pielea trebuie să reziste unor întinderi repetate. Citește și: Femelele rechinilor taur se pot întoarce anual în aceleași zone de reproducere. În plus, pot reîntâlni aceiași parteneri de împerechere Cum funcționează acest mecanism Grupurile compacte de solzi sunt separate de pliuri elastice de piele. Când rechinul își deschide gura, aceste pliuri se întind, iar când o închide revin la forma inițială. Testele de laborator și scanările 3D au confirmat că această structură permite pielii să se întindă mult mai mult decât ar fi posibil dacă întreaga suprafață ar fi acoperită de solzi rigizi. În același timp, marginile grupurilor de solzi se suprapun peste pliurile elastice atunci când gura este închisă, protejând pielea și împiedicând pătrunderea paraziților. O adaptare unică în lumea rechinilor <span data-mce-type="bookmark" style="display: inline-block; width: 0px; overflow: hidden; line-height: 0;" class="mce_SELRES_start"></span> Analiza fosilelor arată că această structură neobișnuită a pielii a apărut în același timp cu adaptările pentru hrănirea prin filtrare, sugerând că cele două au evoluat împreună. Cercetătorii cred că viteza redusă de înot a permis această transformare. „Bănuim că, datorită vitezei mici de deplasare, solzii nu au mai fost constrânși să aibă rol exclusiv hidrodinamic”, a explicat Mike Schindler. Surprinzător este faptul că nici cea mai apropiată rudă actuală a rechinului uriaș și nici alți rechini care se hrănesc prin filtrare, precum rechinul cu gură mare, nu prezintă această structură. Până în prezent, acest tip de piele pare să fie unic. Ce aplicații ar putea avea descoperirea Pentru ingineri, combinația dintre rezistență și flexibilitate reprezintă una dintre cele mai dificile provocări în proiectarea materialelor moderne. Pielea rechinului uriaș oferă un model natural extrem de eficient, care ar putea inspira dezvoltarea unor materiale capabile să fie rigide într-o direcție și elastice în alta. Astfel de tehnologii ar putea fi utilizate în echipamente sportive, bandaje medicale inteligente, materiale textile performante sau alte produse care trebuie să reziste la solicitări repetate fără să se rupă. Autorii studiului spun că descoperirea schimbă modul în care este privită pielea rechinilor. Până acum, aceasta era considerată aproape exclusiv o adaptare pentru reducerea rezistenței în apă. Noile rezultate arată că, în cazul rechinului uriaș, pielea a evoluat în primul rând pentru a facilita hrănirea și doar în al doilea rând pentru înot. Studiul sugerează că natura continuă să ofere soluții inginerești extrem de sofisticate, dezvoltate de-a lungul a milioane de ani, care pot inspira tehnologii inovatoare pentru viitor.