O echipă de cercetători condusă de biologul marin Kerstin Glaus, de la Universitatea Pacificului de Sud, a analizat timp de peste un deceniu legăturile genetice dintre rechinii din regiune. Foto: AI Rechinii taur femele pot reveni în mod repetat în aceleași zone de reproducere și, în unele cazuri, chiar se pot reîntâlni cu aceiași parteneri de împerechere, potrivit unor cercetări recente realizate în Fiji. Aceste descoperiri contrazic imaginea clasică a reproducerii la rechini, descrisă adesea ca un proces scurt, întâmplător și lipsit de legături între indivizi. Reproducere și migrație în Fiji În mod obișnuit, rechinii taur (Carcharhinus leucas) sunt considerați animale solitare în timpul împerecherii, care se întâlnesc aleatoriu în ape deschise și apoi se separă. Totuși, studiile efectuate în zona Viti Levu din Fiji arată un comportament mai complex. În apropierea recifului Shark Reef Marine Reserve, o zonă protejată unde pescuitul este interzis și unde scafandrii pot observa frecvent rechini, adulții se adună periodic pentru hrănire. În același timp, femelele gestante părăsesc reciful spre finalul anului și migrează în râurile din apropiere pentru a naște. Puii se dezvoltă în estuare cu apă mixtă, dulce și sărată, înainte de a reveni ulterior în oceanul deschis. Studiul genetic al populației O echipă de cercetători condusă de biologul marin Kerstin Glaus, de la Universitatea Pacificului de Sud, a analizat timp de peste un deceniu legăturile genetice dintre rechinii din regiune. Între 2007 și 2017 au fost colectate mostre de la 353 de exemplare – adulți din zona recifului și pui din râurile Navua și Rewa. Analizele ADN au permis reconstruirea relațiilor de rudenie și identificarea legăturilor părinte–descendent și frați. După eliminarea indivizilor recapturați, au fost analizați 296 de rechini, iar rezultatele au evidențiat 375 de perechi înrudite, inclusiv 146 de perechi de frați și numeroși frați vitregi răspândiți între râu și recif. Foto: AI Citește și: Speciile rare de rechini dispar din oceane. Ce pierdem odată cu ele Legătura dintre recif și râu Datele genetice au confirmat că mulți adulți din zona recifului sunt direct înrudiți cu puii din râuri. În unele cazuri, un adult capturat la recif a fost identificat ca frate complet cu mai mulți pui din estuare, ceea ce arată că aceleași linii de sânge circulă între habitate diferite, în ani diferiți. Acest lucru sugerează că râurile din Fiji funcționează ca adevărate „creșe naturale” pentru o mare parte a populației de rechini taur, conform earth.com. Filopatria și întoarcerea femelelor Un aspect important evidențiat de studiu este comportamentul de filopatrie reproductivă – tendința femelelor de a reveni în aceleași locuri pentru a da naștere. În unele cazuri, pui înrudiți au fost descoperiți la intervale de peste doi ani, ceea ce corespunde ciclului de reproducere al speciei. Aproximativ 15 indivizi au prezentat astfel de legături temporale, sugerând că aceleași femele revin periodic în aceleași râuri pentru a naște. Ipoteza „partenerilor repetați” Cea mai surprinzătoare descoperire a studiului a fost identificarea unor grupuri genetice în care aceiași masculi și femele au contribuit la mai multe generații de pui, născuți la ani distanță. În total, cercetătorii au identificat 13 astfel de „perechi repetate”, în care aceiași doi părinți au produs descendenți în sezoane diferite. Într-un caz, aceeași pereche a generat pui atât în 2007, cât și în 2017. Deși ADN-ul confirmă legătura de rudenie, nu poate demonstra dacă indivizii s-au împerecheat din nou sau dacă există alte mecanisme biologice implicate. Oamenii de știință propun mai multe explicații pentru acest fenomen. Una dintre ele este simpla probabilitate: într-o populație relativ mică, aceiași indivizi se pot întâlni și împerechea de mai multe ori în mod natural. De asemenea, selecția naturală ar putea favoriza anumiți masculi dominanți, care au un succes reproductiv mai mare. O altă ipoteză este stocarea spermei, un fenomen întâlnit la unele specii de rechini, deși la rechinii taur acest mecanism pare să fie limitat la câteva luni, insuficient pentru a explica intervale de ani între nașteri. Citește și: Lumina artificială din orașele de coastă poate deregla ritmul biologic al rechinilor O posibilitate mai recent discutată este aceea că anumite perechi se pot reuni efectiv și se pot împerechea din nou, posibil facilitat de comportamente sociale sau de întâlniri repetate în zonele de recif. Totuși, această idee rămâne neconfirmată. Dimensiunea populației și conservarea speciei Analizele genetice sugerează că populația reproductivă de rechini taur din Fiji este relativ mică, estimată între 150 și 280 de indivizi activi reproducători, sub pragul considerat sigur pentru menținerea diversității genetice pe termen lung. Această vulnerabilitate contribuie la clasificarea speciei ca „Vulnerabilă” la nivel global. Cercetarea schimbă modul în care este înțeleasă reproducerea rechinilor taur. Datele arată că aceștia nu au un comportament complet aleatoriu, ci urmează modele complexe de întoarcere în aceleași zone de naștere și, posibil, de reîntâlnire între aceiași parteneri. Foto: magnific.com Studiul, publicat în revista Royal Society Open Science, sugerează că reproducerea acestei specii este mai structurată și mai fidelă anumitor habitate decât se credea anterior, subliniind importanța protejării râurilor și estuarelor pentru supraviețuirea populației.