Un urs care primește hrană lângă șosea învață rapid să asocieze prezența omului și a mașinilor cu o sursă ușoară de mâncare. Foto: X De-a lungul anilor, urșii de pe Transfăgărășan au devenit una dintre cele mai controversate „atracții” montane din România, fiind adesea fotografiați de turiști care opresc pe marginea drumului, coboară din mașini și chiar le oferă hrană animalelor sălbatice. Situația este însă complet diferită în alte zone montane, cum este Parcul Național Retezat, unde urșii își păstrează, în mare parte, comportamentul natural și evită contactul direct cu oamenii. Diferența dintre cele două regiuni nu ține de comportamentul natural al animalelor, ci de interacțiunea repetată și necontrolată cu oamenii. Un urs care primește hrană lângă șosea învață rapid să asocieze prezența omului și a mașinilor cu o sursă ușoară de mâncare. În timp, acest obicei schimbă complet comportamentul animalului, transformându-l dintr-o specie sălbatică precaută într-un exemplar obișnuit cu apropierea oamenilor, ceea ce poate deveni periculos atât pentru turiști, cât și pentru animal. Cum s-a format comportamentul urșilor de pe Transfăgărășan Construcția Transfăgărășanului în anii ’70 a fost primul moment în care urșii din zonă au intrat în contact frecvent cu oamenii. În perioada șantierului, muncitorii au observat adesea animalele apropiindu-se de taberele de lucru și de zonele unde se aflau alimente, semn că prezența umană începea deja să le influențeze comportamentul. După deschiderea oficială a drumului, fenomenul s-a amplificat. Turiștii care au început să traverseze spectaculosul traseu montan opreau frecvent pentru fotografii și, uneori, hrăneau urșii cu diverse alimente. În timp, aceste interacțiuni au dus la apariția așa-numiților „urși cerșetori”, animale care nu mai evitau mașinile, ci se apropiau intenționat în căutarea hranei, scriu cei de la Playtech.ro. Fotografii din anii ’80 și relatări din presa vremii indică faptul că acest comportament era deja vizibil încă din perioada comunistă. Existau situații în care urșii se apropiau de autoturisme, iar șoferii obișnuiți cu fenomenul le aruncau mâncare de la geam. Unele explicații istorice sugerează că o parte dintre urșii din zonă ar fi provenit din exemplare crescute în captivitate și eliberate ulterior în munți, ceea ce ar fi contribuit la o adaptare deficitară la mediul sălbatic. Animalele obișnuite cu prezența oamenilor ar fi avut dificultăți în a-și recăpăta instinctul natural de evitare a contactului uman. Există și mărturii din anii ’70 care indică faptul că pui de urs crescuți de oameni și hrăniți artificial ar fi manifestat ulterior comportamente atipice, apropiindu-se de zonele locuite sau de drumuri circulate. Indiferent de originea exactă a fiecărui exemplar, rezultatul a fost același: o populație de urși din Făgăraș care a ajuns treptat să asocieze oamenii cu hrana. De ce în Retezat situația este diferită? În Parcul Național Retezat, situația este semnificativ diferită. Urșii trăiesc în habitatul lor natural și pot fi întâlniți ocazional în zonele mai puțin frecventate de turiști, însă, în general, evită traseele circulate. Potrivit conducerii parcului, animalele reacționează la prezența oamenilor prin retragere, nu prin apropiere. Explicația principală este lipsa interacțiunii alimentare cu turiștii. În Retezat, urșii nu au fost obișnuiți cu hrana oferită de oameni și, prin urmare, nu au dezvoltat comportamente de dependență față de aceștia. Autoritățile parcului au subliniat în repetate rânduri că obiectivul este menținerea comportamentului natural al faunei, astfel încât urșii să evite în continuare contactul cu turiștii și să nu devină atrași de zonele frecventate de oameni. Citește și: Decizie radicală luată de autorități în cazul ursului care a intrat într-o unitate turistică din Poiana Brașov Rolul comportamentului uman Diferențele dintre Transfăgărășan și Retezat evidențiază un aspect esențial: comportamentul turiștilor influențează direct modul în care animalele sălbatice reacționează. Hrănirea urșilor, chiar și ocazională, poate declanșa un proces de obișnuire care duce la revenirea constantă a acestora în apropierea drumurilor. Un urs care asociază oamenii cu hrana își pierde treptat teama naturală, ceea ce crește riscul de incidente. De aceea, specialiștii în faună sălbatică atrag atenția că astfel de practici nu doar că afectează echilibrul ecosistemului, dar pun în pericol și siguranța turiștilor. Recomandări pentru turiști de la autoritățile montane Autoritățile montane și administratorii parcurilor naturale recomandă respectarea unor reguli clare în zonele frecventate de urși. Turiștii nu ar trebui să hrănească animalele sălbatice, să coboare din mașini pentru fotografii sau să se apropie de exemplare observate pe traseu. De asemenea, este important ca resturile alimentare să nu fie lăsate în natură, iar deplasarea să se facă doar pe traseele marcate. În zonele montane, o prezență ușor perceptibilă – prin vorbit sau alte sunete – ajută animalele să detecteze oamenii și să se retragă la timp. În Parcul Național Retezat, rangerii recomandă ca turiștii să nu meargă în liniște totală în zonele izolate, tocmai pentru a evita surprinderea accidentală a animalelor. Fluierul sau alte mijloace de semnalizare pot contribui la siguranță, însă prevenția rămâne cea mai importantă măsură. Riscuri și consecințe Situațiile periculoase apar în special atunci când urșii sunt surprinși la mică distanță, când se simt amenințați sau când sunt atrași de hrană. În astfel de cazuri, comportamentul lor poate deveni imprevizibil. În trecut, au fost raportate incidente grave în zonele montane, inclusiv atacuri asupra unor persoane care s-au apropiat prea mult de animale sau au ignorat regulile de siguranță. Aceste cazuri au determinat autoritățile să reamintească constant importanța respectării recomandărilor în zonele cu faună sălbatică. Citește și: Pui de urs găsit abandonat pe traseul Maratonului din Brașov, în stare critică. Era deshidratat și slăbit!