Porumbeii de oraș ascund un secret vechi de 3.500 de ani. Descoperirea care le rescrie istoria. Foto: AI Porumbeii pe care îi vedem astăzi în piețe, parcuri și pe clădirile marilor orașe sunt considerați adesea păsări obișnuite sau chiar dăunători urbani. Însă o cercetare recentă arată că relația dintre oameni și porumbei este mult mai veche și mai strânsă decât s-a crezut până acum. Potrivit unui studiu publicat în revista Antiquity, oamenii din Cipru creșteau și îngrijeau porumbei încă din urmă cu aproximativ 3.500 de ani, cu aproape un mileniu mai devreme decât indicau dovezile arheologice cunoscute până acum. Descoperirea schimbă modul în care este privită domesticirea acestor păsări și sugerează că ele au fost printre primele animale integrate în viața de zi cu zi a comunităților umane. O descoperire care rescrie istoria porumbeilor Cercetarea s-a bazat pe analiza unor oseminte descoperite la Hala Sultan Tekke, un important oraș-port din Epoca Bronzului, situat în sud-estul Ciprului. Așezarea a prosperat datorită comerțului maritim până în jurul anului 1200 î.Hr., când a fost distrusă și abandonată. În urmă cu mai multe decenii, arheologii au recuperat din sit sute de oase de păsări. Cele mai multe aparțineau rațelor și altor specii acvatice, lucru firesc pentru o localitate aflată în apropierea unei lagune. Totuși, cercetătorii au remarcat că a doua cea mai numeroasă specie identificată era reprezentată de porumbei. Abia acum, folosind tehnici moderne de analiză, oamenii de știință au reexaminat 183 de fragmente osoase și au descoperit indicii importante despre modul în care trăiau aceste păsări. Porumbeii se reproduceau chiar în așezare Specialiștii au analizat dimensiunea oaselor, vârsta păsărilor și eventualele urme de tăiere, ardere sau deteriorare produse de rozătoare. Printre resturile descoperite s-au aflat și oase aparținând unor pui foarte tineri, care nu ar fi avut capacitatea să zboare pe distanțe mari. Acest detaliu i-a condus pe cercetători la concluzia că porumbeii nu doar vizitau orașul, ci își construiau cuiburile și se înmulțeau chiar în interiorul comunității. Această descoperire sugerează că oamenii îi tolerau și, cel mai probabil, îi îngrijeau în mod constant. Aveau o dietă aproape identică cu cea a oamenilor Una dintre cele mai interesante concluzii ale studiului provine din analiza izotopilor stabili de carbon și azot din colagenul oaselor. Acești indicatori chimici oferă informații despre hrana consumată de animale de-a lungul vieții. Rezultatele au arătat că porumbeii aveau valori foarte apropiate de cele întâlnite la oamenii care locuiau în Cipru în Epoca Bronzului. foto: pexels.com Citește și: Porumbeii ar putea naviga pe distanțe mari cu ajutorul ficatului, potrivit unor studii științifice Mai mult decât atât, dieta lor era extrem de uniformă. Comparativ cu alte animale analizate, porumbeii prezentau cele mai mici variații în alimentație, semn că primeau constant aceeași hrană. În natură, păsările sălbatice au, de regulă, o alimentație diversificată, în funcție de sezon și de resursele disponibile. În schimb, animalele crescute sau hrănite de oameni au o dietă mult mai stabilă. Această regularitate reprezintă unul dintre cele mai puternice argumente că porumbeii se aflau deja sub supravegherea comunităților umane. Domesticirea ar fi început cu aproape 1.000 de ani mai devreme Până acum, cele mai clare dovezi privind domesticirea porumbeilor proveneau din primul mileniu înainte de Hristos, odată cu apariția turnurilor speciale pentru porumbei construite în Grecia și în Orientul Apropiat. Noua cercetare împinge însă începuturile acestui proces în jurul anului 1400 î.Hr., ceea ce înseamnă că oamenii creșteau porumbei cu aproximativ o mie de ani înainte de apariția acestor construcții. Cercetătorii cred că domesticirea nu a fost un eveniment brusc, ci un proces lent, desfășurat de-a lungul mai multor generații. Inițial, porumbeii sălbatici s-ar fi apropiat de așezările umane în căutarea hranei, iar oamenii au început treptat să îi hrănească și să îi protejeze, scrie earth.com. Citește și: Romeo, șoimul dunărean care a sfidat timpul. A împlinit 32 de ani și a intrat în istoria conservării acestei specii Dovezile genetice susțin aceeași ipoteză Rezultatele sunt în concordanță și cu studiile genetice realizate asupra porumbeilor domestici moderni. Analizele ADN sugerează că strămoșii porumbeilor actuali provin din unul sau mai multe evenimente de domesticire petrecute în Orientul Mijlociu, într-o perioadă apropiată de cea indicată de noile descoperiri din Cipru. Astfel, cercetătorii consideră că relația dintre oameni și porumbei s-a dezvoltat treptat, pe măsură ce păsările au început să beneficieze de hrană, adăpost și protecție în apropierea comunităților umane. Porumbeii aveau și un rol simbolic Studiul arată că aceste păsări nu reprezentau doar o sursă de hrană. În situl arheologic au fost descoperite grupuri întregi de oseminte de porumbei în spații interpretate drept locuri destinate ceremoniilor și ospățurilor ritualice. Totodată, reprezentări ale porumbeilor apar pe vase ceramice, obiecte decorative din foiță de aur și pe diferite elemente din piatră. Arheologii cred că porumbeii aveau și o semnificație religioasă sau simbolică în societatea din Epoca Bronzului. Mai târziu, Cipru avea să fie asociat cu zeița Afrodita, divinitate care, în mitologia greacă, este adesea reprezentată alături de porumbei. O relație veche de mii de ani Relația dintre oameni și porumbei este chiar mai veche decât sugerează această cercetare. Alte studii au demonstrat că oamenii de Neanderthal vânau și consumau porumbei de stâncă în urmă cu cel puțin 67.000 de ani. Noul studiu completează însă această poveste, oferind primele dovezi chimice solide că, în urmă cu aproximativ 3.500 de ani, oamenii nu doar vânau aceste păsări, ci le creșteau și le hrăneau în mod regulat. Descoperirea schimbă imaginea actuală a porumbeilor, considerați adesea simple păsări urbane nedorite, și arată că aceștia au fost, de fapt, printre cele mai vechi animale care au învățat să trăiască alături de oameni. Povestea lor este strâns legată de evoluția civilizației, iar legătura dintre om și porumbel s-a construit de-a lungul a mii de ani.