Misterul unui dinozaur vechi de 115 milioane de ani, elucidat. Ce au descoperit oamenii de știință în interiorul oaselor sale. Foto: AI O descoperire neobișnuită, făcută în urma analizării unei fosile vechi de aproximativ 115 milioane de ani, ar putea schimba modul în care oamenii de știință înțeleg conservarea țesuturilor din organismele preistorice. Cercetătorii au identificat în interiorul unui os de dinozaur structuri microscopice care seamănă cu globulele roșii. Mai mult, analizele au scos la iveală molecule asociate sângelui. Fosila provine din Brazilia și aparține unui dinozaur carnivor numit Aratasaurus museunacionali. Animalul a trăit în urmă cu aproximativ 115 milioane de ani, în perioada Cretacicului. Rezultatul este considerat deosebit de important deoarece oferă indicii despre păstrarea unor urme biologice timp de zeci de milioane de ani. Totuși, specialiștii subliniază că nu este vorba despre sânge intact sau celule care au rămas neschimbate în tot acest timp. Structurile descoperite sunt mineralizate și transformate prin procesele geologice. Fosila descoperită în Brazilia ascundea indicii neașteptate Osul analizat a fost descoperit în anul 2008, într-o mină din nord-estul Braziliei. Acesta făcea parte din piciorul drept al unui exemplar de Aratasaurus museunacionali, un dinozaur teropod care se deplasa pe două picioare. La prima vedere, fosila nu părea să ascundă ceva ieșit din comun. Importanța ei a devenit evidentă abia după ce a fost examinată cu ajutorul unor tehnici moderne de laborator. Cercetarea a fost coordonată de o echipă internațională condusă de specialiști de la Universitatea Curtin din Australia. Oamenii de știință au analizat structura internă a osului și au identificat mici canale vasculare. În timpul vieții animalului, prin aceste canale circula sângele. Foto: Curtin University În interiorul lor au fost observate numeroase structuri microscopice, cu forme ovale și alungite. Dimensiunea și poziția acestora i-au determinat pe cercetători să ia în calcul posibilitatea ca ele să fie urme ale globulelor roșii. Vezi și: O nouă specie de dinozaur blindat, descoperită în Japonia. Strămoșii săi ar fi traversat un pod terestru acum 100 de milioane de ani Descoperirea a atras imediat atenția specialiștilor. Identificarea unor structuri asemănătoare celulelor sanguine în fosile nu este o premieră absolută. În trecut au mai existat cercetări cu rezultate asemănătoare. Problema era însă demonstrarea originii lor biologice. De această dată, echipa a folosit mai multe metode de analiză pentru a verifica dacă structurile proveneau într-adevăr de la dinozaur. Cum au stabilit cercetătorii că structurile ar putea proveni din sângele dinozaurului Simpla asemănare cu globulele roșii nu era suficientă pentru a demonstra originea structurilor. Oamenii de știință au trebuit să verifice dacă acestea nu proveneau, de fapt, de la microorganisme sau ciuperci care ar fi pătruns în os după moartea animalului. Pentru a elimina această posibilitate, echipa a combinat examinările la microscop cu analize chimice, moleculare și geochimice. Cercetătorii au căutat urme specifice unor contaminări biologice. Au verificat dacă existau filamente, spori sau biofilme, adică structuri care ar fi putut indica prezența unor microorganisme. Rezultatele nu au oferit dovezi care să susțină această explicație. Un indiciu important a venit din identificarea hemului B, o moleculă care face parte din structura hemoglobinei. Aceasta este proteina din globulele roșii care transportă oxigenul în organism. Analizele au arătat că materialul extras din os avea o compoziție chimică diferită de cea a rocii din jur. În plus, structurile microscopice prezentau concentrații de fier, carbon și azot, elemente asociate compușilor de tip hem, scriu cei de la sciencealert.com. Prin combinarea acestor rezultate, cercetătorii au obținut dovezi mult mai solide decât simpla observare a unor forme asemănătoare celulelor sanguine. Studiul a fost publicat în revista științifică Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS). Autorii consideră că rezultatele reprezintă un pas important în cercetarea urmelor biologice păstrate în fosilele de dinozauri. De ce nu s-au degradat aceste urme biologice timp de 115 milioane de ani Una dintre cele mai mari întrebări ale cercetării este legată de modul în care asemenea structuri delicate au putut fi păstrate pentru o perioadă atât de lungă. În mod obișnuit, țesuturile moi se descompun relativ repede după moartea unui organism. În cazul fosilei din Brazilia, însă, condițiile în care a fost îngropat dinozaurul ar fi favorizat conservarea unor urme microscopice. Potrivit echipei, animalul ar fi ajuns într-un mediu acvatic puțin adânc, bogat în microorganisme și cu o cantitate foarte redusă de oxigen. În această zonă existau formațiuni microbiene, alcătuite din comunități de bacterii și alte microorganisme. Îngroparea rapidă și procesele de mineralizare ar fi contribuit la păstrarea structurilor care, în alte condiții, s-ar fi degradat. Un rol important l-ar fi avut și un mineral pe bază de mangan, numit hausmannit. Cercetătorii cred că acesta a acționat ca un fel de înveliș protector, ajutând la stabilizarea structurilor microscopice și a unor componente chimice. Vezi și: Dinozaurul din Jurassic Park III ascundea un secret uriaș. Un nou studiu schimbă ce știam despre Spinosaurus Kliti Grice, coordonatoarea cercetării, a explicat că nu trebuie să ne imaginăm globule roșii intacte, care au rămas neschimbate timp de 115 milioane de ani. Mai degrabă, structurile biologice originale au interacționat cu mineralele și substanțele din mediul în care au fost îngropate. În urma acestor procese s-au format urme mineralizate care păstrează informații despre țesuturile existente în organismul dinozaurului. Descoperirea nu înseamnă că oamenii de știință au găsit sânge intact sau ADN de dinozaur Deși rezultatul este spectaculos, cercetătorii fac o distincție importantă între urmele chimice descoperite și conservarea unor componente biologice intacte. Nu a fost găsit sânge lichid, iar globulele roșii nu au supraviețuit în forma lor originală. Ceea ce au identificat specialiștii sunt structuri mineralizate, asemănătoare celulelor sanguine, împreună cu molecule asociate hemoglobinei. De asemenea, descoperirea nu înseamnă că ADN-ul dinozaurului a fost păstrat timp de peste 100 de milioane de ani. Cercetătorii au căutat și indicii genetice, însă testele nu au identificat ADN antic. Nici prezența unor molecule asociate colagenului nu înseamnă că proteinele originale au rămas intacte. Aceste precizări sunt importante deoarece descoperirea nu oferă posibilitatea reconstruirii unui dinozaur sau a readucerii la viață a unei specii dispărute. Valoarea ei este legată de informațiile pe care le poate oferi despre biologia și conservarea organismelor preistorice. Nu toți specialiștii sunt convinși că structurile sunt globule roșii Deși rezultatele sunt promițătoare, descoperirea trebuie privită cu prudență. Unii paleontologi consideră că dovezile chimice sunt interesante, dar nu sunt suficient de convingătoare pentru a confirma fără echivoc identitatea structurilor microscopice. Paleontologul Mary Schweitzer, care nu a participat la cercetare, a atras atenția asupra formei și dimensiunii presupuselor celule. Potrivit acesteia, globulele roșii ale reptilelor și păsărilor au nucleu și prezintă anumite caracteristici anatomice care nu par să corespundă în totalitate structurilor observate în fosilă. Specialista nu contestă însă posibilitatea ca în os să existe urme chimice provenite din sângele animalului. Ea consideră că identificarea hemului și a compușilor asociați colagenului reprezintă rezultate importante. Prin urmare, este nevoie de cercetări suplimentare pentru a stabili cu mai multă precizie natura acestor structuri. Fosilele păstrate în muzee ar putea ascunde descoperiri surprinzătoare Cercetătorii speră că rezultatele vor deschide noi direcții de studiu. Una dintre cele mai interesante posibilități este reanalizarea fosilelor care se află deja în colecțiile muzeelor și universităților. Multe dintre aceste exemplare au fost descoperite cu zeci de ani în urmă. La momentul respectiv, specialiștii nu dispuneau de tehnologia necesară pentru a identifica urme moleculare atât de fine. Astăzi, metodele moderne de examinare permit studierea unor detalii care înainte nu puteau fi observate. Astfel, o fosilă considerată deja bine cunoscută ar putea ascunde informații noi despre structura organismului din care provine. Echipa coordonată de Kliti Grice dorește să repete analizele pe alte fosile, provenite din perioade și medii geologice diferite. Cercetătorii vor să afle dacă aceleași urme chimice pot fi identificate și la alte specii de dinozauri. Dacă rezultatele vor fi confirmate independent, oamenii de știință ar putea obține informații mai detaliate despre fiziologia animalelor dispărute, inclusiv despre modul în care sângele transporta oxigenul și susținea funcționarea organismului. Descoperirea din Brazilia arată că fosilele mai pot oferi surprize, chiar și după milioane de ani. Uneori, cele mai importante informații nu se află la suprafața oaselor, ci în structurile microscopice și în urmele chimice păstrate în interiorul lor.