Nipponopelta yezoensis este doar a treia specie de nodosaurid identificată pe acest continent. Foto: AI/ Magnific.com Fosile descoperite în Japonia în urmă cu mai bine de trei decenii au dezvăluit existența unei specii de dinozaur blindat despre care cercetătorii știau foarte puține lucruri. Reanalizarea rămășițelor a arătat că acestea aparțin unei specii noi, numite Nipponopelta yezoensis. Descoperirea oferă indicii importante despre felul în care dinozaurii s-au răspândit între continente în urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani. Oamenii de știință cred că strămoșii acestui animal ar fi putut ajunge din America de Nord în Asia traversând un pod terestru situat în zona actualei strâmtori Bering. La acea vreme, configurația continentelor era diferită de cea de astăzi, iar anumite porțiuni de uscat permiteau deplasarea animalelor între regiuni care sunt acum separate de ocean. Noua specie este deosebit de importantă pentru paleontologi. Până acum, fosilele dinozaurilor din grupul nodosauridelor au fost descoperite în principal în America de Nord și Europa. În Asia, asemenea vestigii sunt mult mai rare. Nipponopelta yezoensis este doar a treia specie de nodosaurid identificată pe acest continent. Fosilele au fost descoperite în Japonia în 1995 Povestea descoperirii începe în 1995, când cercetătorii au găsit rămășițele unui dinozaur pe insula Hokkaido, cea mai nordică dintre principalele insule ale Japoniei. La momentul respectiv, fosilele nu au fost identificate imediat ca aparținând unei specii distincte. Materialul păstrat include o parte din spatele craniului, fragmente ale mandibulei, mai mulți dinți și bucăți de armură osoasă. Deși rămășițele sunt incomplete, acestea conțin suficiente detalii anatomice pentru a permite o analiză mai aprofundată. Fosilele au o vechime estimată între 93 și 100 de milioane de ani, ceea ce înseamnă că animalul a trăit în perioada Cretacicului, când dinozaurii dominau ecosistemele terestre. Pentru a studia mai bine structura acestora, echipa de cercetare a folosit tomografia computerizată. Metoda permite examinarea interiorului fosilelor fără ca acestea să fie sparte sau deteriorate. Pe baza imaginilor obținute, specialiștii au putut realiza modele digitale și au analizat caracteristicile craniului, ale dinților și ale plăcilor osoase. Compararea acestor elemente cu cele ale altor dinozauri a dus la concluzia că exemplarul aparține unei specii care nu fusese descrisă anterior. Cum arăta dinozaurul Nipponopelta yezoensis Nipponopelta yezoensis făcea parte din grupul nodosauridelor, dinozauri erbivori cunoscuți pentru armura osoasă care le acoperea corpul. Această protecție era formată din plăci și alte structuri dure, integrate în piele, care puteau contribui la apărarea împotriva prădătorilor. Citește și: Ce mâncau dinozaurii în urmă cu peste 100 de milioane de ani? Nodosauridele erau înrudite cu anchilozauridele, un alt grup de dinozauri blindați. Există însă o diferență importantă între cele două categorii: anchilozauridele aveau, de regulă, o formațiune osoasă masivă la capătul cozii, pe care o puteau folosi ca armă. Nodosauridele nu aveau această măciucă osoasă. Dinozaurul descoperit în Japonia se deplasa pe patru picioare și se hrănea cu plante. Armura sa reprezenta o caracteristică importantă pentru supraviețuire într-un mediu în care existau prădători de dimensiuni mari, potrivit celor de la livescience.com. Numele științific are, de asemenea, o semnificație aparte. „Nippon” face trimitere la Japonia, „pelta” provine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „scut”, iar „Yezo” este denumirea tradițională asociată insulei Hokkaido. Prin urmare, numele speciei reflectă atât locul în care au fost găsite fosilele, cât și una dintre trăsăturile definitorii ale acestor animale: protecția osoasă. Foto: Oyabu et al 2026 Cum ar fi ajuns strămoșii dinozaurului din America de Nord în Asia Una dintre cele mai interesante concluzii ale cercetării privește originea speciei. Analiza anatomică a arătat că Nipponopelta yezoensis avea trăsături asemănătoare celor întâlnite la nodosauridele din America de Nord. Pornind de la aceste asemănări, cercetătorii au propus că strămoșii săi ar fi putut migra din America de Nord spre Asia în urmă cu aproximativ 100–110 milioane de ani. Traseul posibil trecea printr-un pod terestru din zona actualei strâmtori Bering, între regiunea Alaska și ceea ce este astăzi extremul est al Rusiei. În acea perioadă, legăturile dintre continente și configurația uscatului erau diferite de cele actuale, iar animalele puteau folosi anumite coridoare naturale pentru a se deplasa. Un exemplu simplu ajută la înțelegerea ipotezei: dacă o populație de dinozauri trăia de-a lungul coastelor Americii de Nord, unele grupuri ar fi putut înainta treptat către nord, apoi să traverseze o zonă de uscat care lega cele două regiuni. De acolo, urmașii lor s-ar fi putut răspândi în Asia, inclusiv în teritoriile care corespund astăzi Japoniei. Aceasta este o ipoteză bazată pe asemănările anatomice și pe distribuția fosilelor, nu o migrație observată direct. Descoperirile viitoare vor fi esențiale pentru a stabili cât de exactă este această reconstrucție. De ce au fost găsite fosilele într-un mediu marin Un alt detaliu interesant este locul în care au fost descoperite rămășițele. Fosilele provin din sedimente marine, adică din roci formate pe fundul unor mări străvechi. Dinozaurii nodosaurizi nu trăiau în ocean, astfel că prezența fosilelor într-un asemenea depozit ridică o întrebare firească: cum au ajuns acolo? O explicație posibilă este că, după moartea animalului, corpul său a fost transportat de apă de-a lungul unui râu sau al unui estuar și a ajuns în mare. Ulterior, rămășițele s-au scufundat și au fost acoperite de sedimente, care au contribuit la conservarea lor timp de milioane de ani. Nu este un caz izolat. Și alte fosile de nodosauride au fost găsite în depozite marine. Acest lucru i-a determinat pe cercetători să ia în calcul posibilitatea ca unele dintre aceste animale să fi trăit în apropierea coastelor. Citește și: Cum au apărut dinozaurii pe Pământ și în ce ordine au evoluat cele mai cunoscute specii Un asemenea habitat ar fi putut facilita deplasarea lor de-a lungul litoralului și, eventual, răspândirea între continente. Totuși, faptul că fosilele sunt descoperite frecvent în sedimente marine nu demonstrează că dinozaurii trăiau exclusiv pe coastă. Rămășițele lor puteau fi transportate de ape și de la distanțe mai mari. De ce sunt atât de rare fosilele nodosauridelor în Asia Cercetătorii nu au reușit încă să explice de ce nodosauridele sunt mult mai bine reprezentate în America de Nord decât în Asia. Există mai multe ipoteze, iar una dintre ele ține de modul în care se formează și se păstrează fosilele. Pentru ca rămășițele unui animal să ajungă până în prezent, sunt necesare condiții speciale. Corpul trebuie să fie îngropat suficient de repede, iar sedimentele trebuie să se transforme în roci care să nu fie distruse ulterior. În regiunile muntoase sau în zonele în care eroziunea este puternică, rocile care conțin fosile se pot deteriora ori pot dispărea. Din acest motiv, lipsa descoperirilor nu înseamnă automat că aceste animale nu au trăit acolo. O altă posibilitate este ca nodosauridele să nu se fi diversificat la fel de mult în Asia ca în America de Nord. Deocamdată, dovezile disponibile nu permit stabilirea unei explicații definitive. Cercetătorii speră ca viitoarele expediții să scoată la iveală noi exemplare. Fiecare fosilă poate contribui la reconstruirea traseelor de migrație și la înțelegerea felului în care dinozaurii s-au adaptat la medii diferite. Descoperirea lui Nipponopelta yezoensis arată că unele fosile păstrate în colecții timp de decenii pot oferi informații noi atunci când sunt analizate cu tehnologii moderne. Studiul, publicat în revista științifică Cretaceous Research, deschide noi direcții de cercetare privind răspândirea dinozaurilor blindați în Asia și legăturile dintre ecosistemele preistorice de pe continentele actuale.