Creatura marină care-și devorează partenerul după împerechere. Caracatița, una dintre cele mai misterioase și fascinante viețuitoare ale adâncurilor, ascunde în spatele inteligenței sale remarcabile o poveste de viață marcată de sacrificiu extrem și comportamente șocante. Departe de imaginea idilică a unei specii capabile de afecțiune între parteneri, caracatița este protagonistă într-un scenariu evolutiv dramatic, în care reproducerea înseamnă, adesea, moarte, iar canibalismul nu este o excepție, ci o regulă. Caracatița este cunoscută pentru inteligența sa, dar știai că anumite specii sunt și canibale? Reproducerea la caracatițe este un proces surprinzător de sofisticat. Masculul nu transmite spermatozoizii printr-un simplu contact, ci folosește un braț specializat, denumit hectocotil, modificat anatomic tocmai pentru a livra capsulele de spermă în cavitatea femelei. Acest act, deși esențial pentru perpetuarea speciei, poate marca începutul sfârșitului pentru mascul. Reproducerea la caracatițe este un proces surprinzător de sofisticat. foto: captură video Împerechere cu un preț fatal: sfârșitul masculului În cazul mai multor specii, imediat după împerechere, femela atacă și consumă partenerul. Acest gest, care poate părea crud, are o justificare biologică profundă: din perspectiva selecției naturale, masculul, aflat oricum aproape de finalul ciclului său de viață, devine o sursă valoroasă de hrană pentru femela care va susține dezvoltarea ouălor. Conform Britannica.com, acest sacrificiu contribuie indirect la succesul generației următoare – un ultim act de utilitate al masculului în favoarea speciei. În cazul mai multor specii, imediat după împerechere, femela atacă și consumă partenerul Citește și: Faimoșii pui din Epoca de Gheață erau, de fapt, lupi negri din Pleistocen O maternitate care poate duce la moarte După fecundare, rolul femelei devine esențial și consumator la propriu. Ea se dedică total ouălor: le curăță constant, le aerisește prin mișcarea apei și le păzește cu vigilență împotriva prădătorilor. Toată această grijă vine însă cu un cost uriaș – femela încetează complet să se mai hrănească. În această perioadă, caracatița-mamă își consumă treptat rezervele de energie, iar după eclozare, moare fie din cauza foametei, fie din epuizare totală. Viața sa se încheie odată cu asigurarea unei șanse de supraviețuire pentru pui. O luptă pentru viață din primele clipe Nici proaspeții eclozionați nu sunt scutiți de asprimea acestei existențe. Canibalismul între pui este un fenomen des întâlnit: în lipsa resurselor alimentare și în competiție acerbă pentru supraviețuire, caracatițele tinere nu ezită să-și atace și consume frații mai mici sau mai slabi. Acest comportament reflectă un sistem de selecție naturală dur, dar eficient, în care fiecare individ se luptă pentru propriul loc într-un ecosistem nemilos. Supraviețuiesc doar cei mai apți – iar prețul este adesea viața altora. Citește și: Scafandrii au intrat într-o peșteră din Bermuda și au descoperit o creatură segmentată care se ascundea în întuneric