Proprietarii de gerbili sunt unii dintre cei mai fericiţi părinţi de rozătoare din lume. Gerbilii posedă calităţi unice, pe care alte rozătoare nu le pot oferi: sunt animale docile ce pot fi îmblânzite cu uşurinţă, nu muşcă, decât foarte rar- când sunt iritaţi prea mult, şi sunt rozătoare diurne, lucru extrem de rar întâlnit la astfel de animăluţe. Din păcate, însă, ca orice animăluţ, se poate confrunta cu probleme de sănătate diverse. Dar două dintre ele nu trebuiesc ignorate sub nicio formă: iritaţiile pielii şi cancerul. În sălbăticie, gerbilii sunt animale de deşert ce nu au nevoie de prea multă apă. Domesticiţi însă, necesită o sursă permanentă de apă curată şi proaspătă. În plus, ei au nevoie şi de mai multe proteine decât celelalte rozătoare, motiv pentru care este necesară o alimentaţie specifică. Gerbilii, ca şi chinchilla, au nevoie de o cutie cu nisip, pentru a se “îmbăia” în ea. Fără aceste “îmbăieri uscate” regulate, gerbilii sunt predispuşi să dezvolte diverse probleme ale pielii. Una dintre problemele cu care gerbilii se confruntă cel mai des este iritaţia pielii de la nivelul feţei şi a năsucului, condiţie pe care proprietarii gerbililor o numesc nas inflamat. Iniţial, această condiţie se manifestă doar în vârful nasului, iar ulterior se extinde pe toată suprafaţa nasului, chiar şi a feţei, zone în care blăniţa începe să cadă. În final, se infectează şi dezvoltă leziuni acoperite de coajă. Se pare că vinovate pentru aceste probleme sunt secreţiile glandei Harderiene (glanda lacrimei roşii), care irită pielea şi nasul. Iritaţia duce la infecţia pielii cu stafilococ. Odată diagnosticată problema de veterinar, acesta recomandă curăţarea fercventă a feţei şi aplicarea unui anumit antibiotic în funcţie de gravitatea infecţiei. În plus, pielea cozii gerbilului este foarte subţire, compartiv cu cea a şoarcilor şi a şobolanilor. De aceea, trebuie să fiţi foarte atenţi când îl atingeţi pe coadă, pentru că s-ar putea ca aceasta să alunece pur şi simplu de pe coadă. Va lăsa în urmă o rană deschisă, crudă, fără piele care să o acopere. Această rană se poate infecta şi chiar necroza. Iar netratată, coada poate chiar cădea. De aceea, este important să apelaţi imediat la ajutorul medicului veterinar. El va şti cum să vindece şi să închidă rana. Iar dacă nu va putea face nimic, atunci va amputa coada. O altă problemă cu care se poate confrunta gerbilul este inflamarea glandei olfactive situate pe abdomen. Secreţia acestei glande conţine feromoni cu rol esenţial în împerechere şi recunoaşterea fiecărui individ. La exemplarele mai mature, această glandă se infectează mai uşor, lucru ce poate denatura rapid într-o tumoare. Este necesară o intervenţie chirurgicală rapidă de îndepărtare a tumorii. Pe măsură ce gerbilii înaintează în vârstă, devin din ce în ce mai predispuşi la cancer, principala cauză a morţii gerbililor. Tumorile la ovare apar destul de frecvent la femele, iar ele pot creşte atât de mult încât să atace şi ligamentele care susţin ovarele. Aceste tumori ovariene sunt un cancer malign, iar cu timpul se pot extinde în abdomen. Sterilizarea femelelor este o soluţie pentru a preveni cancerul. Citeşte şi Alimentaţia gerbilului Gerbilul – Ghid de îngrijire Sănătatea gerbilului Sursa: Petcha.ro Foto: Flickr