Cum reușesc caracatițele să treacă prin crăpături în care alte animale nu ar încăpea. Foto: AI/ Magnific.com Caracatițele au capacități uimitoare, iar flexibilitatea corpului lor continuă să le surprindă pe oamenii de știință. Aceste animale marine reușesc să treacă prin deschizături mult mai mici decât dimensiunea corpului lor. Un studiu recent a arătat că nu fac acest lucru la întâmplare, ci folosesc două strategii diferite, în funcție de lățimea spațiului pe care trebuie să îl traverseze. Descoperirea ar putea avea aplicații importante în robotică. Cercetătorii consideră că modul în care caracatițele își coordonează cele opt brațe și corpul flexibil ar putea inspira proiectarea unor roboți capabili să se deplaseze prin locuri greu accesibile. Două metode diferite pentru a trece prin spații înguste Cercetătorii au observat că aceste animale își adaptează mișcările în funcție de dimensiunea deschizăturii. Pentru a înțelege mai bine mecanismul, oamenii de știință au analizat trei exemplare de caracatiță comună, aproape ajunse la maturitate. Animalele au fost filmate în timp ce încercau să traverseze o deschidere reglabilă. În urma observațiilor, specialiștii au identificat două tipare distincte de mișcare. Prima strategie presupune trei etape și este folosită atunci când spațiul este suficient de larg, adică depășește distanța dintre ochii caracatiței. Mai întâi, animalul introduce un braț prin deschizătură pentru a explora zona. Apoi, trece și alte brațe prin spațiul respectiv. Folosindu-le ca puncte de sprijin, caracatița își împinge corpul înainte și reușește să treacă dincolo de obstacol. În schimb, atunci când deschiderea este mai îngustă, animalul folosește o metodă în patru etape. În acest caz, își retrage și repoziționează mai întâi celelalte brațe, după care își trece separat capul și mantaua prin spațiul disponibil. Cercetătorii au fost surprinși să descopere că animalele nu folosesc aceeași succesiune de mișcări în toate situațiile. Foto: AI De ce sunt caracatițele atât de flexibile Capacitatea caracatițelor de a se strecura prin locuri foarte mici este legată de structura neobișnuită a corpului lor. Spre deosebire de oameni și de majoritatea animalelor vertebrate, acestea nu au un schelet rigid care să le limiteze mișcările. Corpul lor se bazează pe un sistem muscular flexibil, cunoscut sub numele de hidrostat muscular, potrivit Reuters. Acest mecanism le permite să își schimbe forma, să își îndoaie brațele și să își adapteze poziția în funcție de obstacolele întâlnite. Cele opt brațe pot fi întinse, răsucite și îndoite în direcții diferite. În același timp, partea centrală a corpului, numită manta, își poate modifica forma pentru a facilita deplasarea. Și sistemul circulator este adaptat acestei flexibilități. Caracatițele au mecanisme musculare de pompare care ajută la menținerea circulației sângelui chiar și atunci când anumite regiuni ale corpului sunt comprimate. Care este partea corpului care le limitează deplasarea Multă vreme, specialiștii au considerat că ciocul caracatiței reprezintă principalul obstacol atunci când animalul încearcă să treacă printr-un spațiu foarte îngust. Acesta este singura structură rigidă importantă a corpului și funcționează asemenea unui maxilar. Din acest motiv, dimensiunea sa a fost considerată un factor care stabilește cât de mică poate fi deschizătura traversată. Noile observații ridică însă o altă posibilitate. Potrivit cercetătorului Wenci Xin, de la laboratorul Soft Robotics din cadrul Universității Naționale din Singapore, dimensiunea brațelor în zona în care acestea se conectează cu trunchiul ar putea avea un rol mai important decât se credea anterior. Totuși, oamenii de știință nu au stabilit încă exact care este limita minimă a spațiului prin care poate trece o caracatiță. Vezi și: Povestea caracatiței care și-a îngrijit ouăle timp de 53 de luni, apoi a murit Cum își dau seama caracatițele dacă pot trece printr-o deschizătură Un alt aspect interesant este modul în care aceste animale explorează spațiile necunoscute. Caracatițele se bazează foarte mult pe simțul tactil. Brațele lor sunt prevăzute cu receptori care le permit să analizeze mediul înconjurător și să identifice obstacolele. Biologul Michael Kuba, de la Universitatea Federico II din Napoli, unul dintre autorii cercetării, explică faptul că animalele își folosesc brațele pentru a examina deschiderea înainte de a încerca să treacă prin ea. Această abilitate este extrem de utilă în mediul natural. Caracatițele pot folosi crăpăturile și spațiile înguste pentru a se ascunde de prădători, pentru a scăpa din situații periculoase sau pentru a ajunge la hrană. Totuși, comportamentul nu este neapărat identic la toate speciile. Caracatițele care trăiesc în zone stâncoase, unde există numeroase crăpături, pot avea alte moduri de deplasare decât cele care preferă fundurile marine nisipoase. Ce legătură are comportamentul caracatițelor cu roboții viitorului Descoperirea ar putea fi importantă și pentru dezvoltarea tehnologiilor moderne. Inginerii încearcă de mult timp să construiască roboți care să se poată deplasa prin spații foarte înguste, fără să fie nevoiți să își reducă dimensiunile sau să renunțe la anumite echipamente. Un exemplu îl reprezintă roboții folosiți în operațiunile de căutare și salvare. Aceștia pot fi trimiși printre dărâmături pentru a identifica persoane blocate sau pentru a inspecta zone în care accesul oamenilor este dificil. În prezent, multe dintre aceste dispozitive sunt construite astfel încât să aibă o formă îngustă și alungită. Un robot inspirat de caracatițe ar putea avea însă un corp mai încăpător și brațe flexibile, echipate cu senzori, camere, instrumente și sisteme de comunicație. Acesta ar putea introduce mai întâi brațele printr-o deschizătură, apoi s-ar putea folosi de ele pentru a trage restul corpului după sine. O asemenea tehnologie ar putea fi utilă nu doar în misiunile de salvare, ci și în explorarea unor conducte, spații industriale sau zone greu accesibile. De ce este dificilă construirea unui robot inspirat de caracatițe Deși ideea pare promițătoare, realizarea unui astfel de dispozitiv presupune provocări tehnice importante. Brațele robotului trebuie să fie suficient de moi pentru a se strecura prin spații foarte mici. În același timp, ele trebuie să fie rezistente și să poată genera suficientă forță pentru a trage corpul dispozitivului după ele. Vezi și: Caracatițele ascund un secret molecular unic. Descoperirea care le-ar putea explica inteligența remarcabilă De asemenea, controlarea unor mișcări atât de complexe necesită sisteme speciale. Componentele electronice și mecanice folosite în mod obișnuit sunt adesea rigide, ceea ce poate limita flexibilitatea întregului dispozitiv. Cercetătorii consideră că studierea atentă a caracatițelor ar putea ajuta la găsirea unor soluții pentru aceste probleme. Studiul a fost publicat în revista științifică Journal of Experimental Biology. Specialiștii subliniază că mai sunt multe lucruri de descoperit despre aceste animale, inclusiv despre modul în care își coordonează corpul și brațele în activitățile de zi cu zi.