Studiul, realizat de cercetători din Suedia și Marea Britanie în cadrul Centrului pentru Paleogenetică din Stockholm, a analizat 12 genomi de leu de peșteră proveniți din Eurasia și nordul Americii de Nord. Foto: AI O nouă cercetare bazată pe analiza ADN-ului antic schimbă semnificativ ceea ce oamenii de știință credeau despre leii de peșteră. Departe de a fi doar versiuni mai mari ale leilor moderni adaptate condițiilor dure ale Epocii Glaciare, acești prădători dispăruți par să fi reprezentat o linie evolutivă distinctă, care s-a dezvoltat independent timp de peste un milion de ani. ADN-ul antic arată că leii de peșteră au evoluat separat de leii moderni timp de peste 1,5 milioane de ani Studiul, realizat de cercetători din Suedia și Marea Britanie în cadrul Centrului pentru Paleogenetică din Stockholm, a analizat 12 genomi de leu de peșteră proveniți din Eurasia și nordul Americii de Nord, acoperind o perioadă de peste 100.000 de ani. Rezultatele au fost comparate cu 20 de genomi ai leilor moderni din Africa și sudul Asiei. Materialul genetic a fost extras atât din oase și dinți fosilizați, cât și din țesuturi moi excepțional de bine conservate, inclusiv de la doi pui de leu de peșteră descoperiți în nordul Siberiei. Foto: Love Dalén/Stockhom University’s Centre for Palaeogenetics Potrivit autorilor studiului, analiza genomică arată că leii de peșteră și leii moderni s-au separat evolutiv cu mult mai devreme decât se credea anterior, posibil în urmă cu peste 1,5 milioane de ani. Această descoperire indică faptul că leii de peșteră nu au fost doar o variantă adaptată la frig a leilor actuali, ci o ramură distinctă a familiei felinelor. Citește și: Peștele care sfidează legile evoluției: trăiește de peste 100.000 de ani fără masculi, se reproduce prin clonare și își păstrează ADN-ul stabil „Leii de peșteră au fost adesea prezentați ca o versiune mai mare și mai robustă a leilor moderni. Însă genomul lor dezvăluie o poveste mult mai complexă: o linie evolutivă care s-a dezvoltat independent timp de peste un milion de ani și care a acumulat propriile caracteristici biologice”, a explicat David Stanton, unul dintre autorii cercetării, conform earth. Cum au evoluat acești prădători independent de rudele lor moderne Cercetătorii au identificat mutații genetice unice care ar fi putut influența funcționarea anumitor proteine, dar și modificări asociate cu dezvoltarea creierului, vederea, creșterea și sistemul circulator. Aceste descoperiri sugerează că leii de peșteră se diferențiau de leii moderni nu doar prin dimensiuni, ci și prin comportament, fiziologie și adaptări la mediu. Deși cele două linii evolutive au rămas separate timp îndelungat, studiul arată că ele nu au fost complet izolate. Oamenii de știință au descoperit dovezi ale unor episoade repetate de încrucișare între leii de peșteră și leii moderni, produse în perioadele reci ale trecutului, când schimbările climatice au modificat distribuția habitatelor și au adus cele două populații în contact. „Rezultatele noastre sugerează că schimbările climatice din trecut nu au remodelat doar habitatele, ci au creat și oportunități pentru interacțiuni și încrucișări între specii care, în mod normal, ar fi rămas separate”, a declarat Love Dalén, profesor și cercetător la Centrul pentru Paleogenetică. Analiza genetică dezvăluie o linie evolutivă distinctă și necunoscută până acum Analiza indică faptul că o populație dispărută de lei moderni din sud-vestul Asiei ar fi putut juca rolul unei punți genetice între cele două grupuri în perioadele de răcire climatică. Totodată, cercetătorii au constatat că populațiile de lei de peșteră din Eurasia erau mult mai mobile și mai conectate genetic decât se credea până acum. Aceste animale traversau distanțe considerabile și formau o populație dinamică, răspândită pe teritorii vaste. Concluziile studiului oferă o perspectivă complet nouă asupra unuia dintre cei mai emblematici prădători ai Epocii Glaciare. În locul imaginii simplificate a unui „leu modern adaptat la frig”, ADN-ul dezvăluie existența unei linii evolutive distincte, cu o istorie proprie, complexă și fascinantă. Rezultatele cercetării au fost publicate în prestigioasa revistă științifică „Cell”. Citește și: ADN-ul câinilor din Cernobîl, comparat cu cel al câinilor care trăiesc în afara zonei de radiații. Descoperirea e senzațională!