„Găina iadului”, dinozaurul cu aspect neobișnuit care se hrănea cu fructe. Ce au descoperit paleontologii despre dieta sa de acum 66 de milioane de ani

O descoperire făcută de paleontologi schimbă ceea ce se știa până acum despre alimentația dinozaurilor. Cercetătorii au identificat o specie care avea o dietă bazată în special pe fructe și alte plante moi. Animalul a trăit în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani, în perioada Cretacicului, și avea un aspect care amintea de o pasăre.

Specia a primit numele de Infernogallus jamesi, denumire care se traduce prin „găina iadului”. Avea dimensiunile aproximative ale unui curcan, nu avea dinți și era prevăzută cu un cioc asemănător celui întâlnit la papagali.

Descoperirea este importantă deoarece oferă primele dovezi clare că un dinozaur era specializat în consumul de fructe. Până acum, oamenii de știință bănuiau că unele specii se hrăneau și cu astfel de plante, însă nu aveau suficiente dovezi anatomice care să confirme acest lucru.

Cum arăta dinozaurul numit „găina iadului”

Infernogallus jamesi avea aproximativ 1,5 metri lungime și cântărea în jur de 11-12 kilograme. Era un dinozaur de talie relativ mică, fără dinți, cu un cap asemănător celui al unui papagal.

Fosilele au fost descoperite în Montana și Dakota de Nord, în Statele Unite, într-o formațiune geologică numită Hell Creek. Această zonă este cunoscută pentru numeroasele rămășițe de dinozauri găsite aici.

De altfel, numele speciei are legătură chiar cu locul în care au fost descoperite fosilele. „Infernogallus” înseamnă „găina iadului”, o denumire inspirată atât de aspectul său asemănător unei păsări, cât și de numele formațiunii Hell Creek.

Dinozaurul trăia într-un mediu subtropical, cu zone inundabile și vegetație bogată. Împărțea același teritoriu cu unele dintre cele mai cunoscute specii preistorice, precum Tyrannosaurus rex, Triceratops și Ankylosaurus.

Ce au descoperit oamenii de știință despre alimentația sa

Cea mai interesantă parte a cercetării este legată de modul în care acest dinozaur își mesteca hrana.

Analiza craniului a arătat că Infernogallus avea o structură neobișnuită a maxilarelor. Mușchii implicați în masticație erau organizați astfel încât să permită mișcări înainte și înapoi.

În plus, articulația maxilarului era flexibilă. Aceasta îi permitea să deplaseze ciocul înainte, nu doar să îl deschidă și să îl închidă.

Ciocul prezenta, la rândul său, mici creste și șanțuri. Acestea ajutau la zdrobirea și tăierea alimentelor moi, inclusiv a fructelor.

Cercetătorii au identificat trei caracteristici importante care susțin această concluzie:

• Mușchii maxilarului permiteau mișcări repetate înainte și înapoi, asemănătoare masticației umane.

• Articulația mobilă ajuta la deplasarea maxilarului în timpul mestecării.

• Suprafața ciocului avea striații care facilitau zdrobirea și mărunțirea fructelor și a altor plante moi.

Combinația acestor particularități este foarte rară în lumea animală. Unele caracteristici asemănătoare se întâlnesc astăzi la anumite păsări și țestoase care consumă hrană moale. Totuși, niciun animal actual nu prezintă toate cele trei adaptări în aceeași formă.

Vezi și: Descoperire rară într-o fosilă de 115 milioane de ani! Cercetătorii au identificat urme de sânge în oasele unui dinozaur

Ce fructe ar fi putut consuma dinozaurul

Potrivit cercetătorilor, meniul acestui dinozaur putea include mai multe tipuri de fructe care existau în perioada Cretacicului.

Printre acestea se numărau probabil fructele asemănătoare fructelor de pădure, dar și cele cu un sâmbure central. În această categorie intră, în prezent, piersicile, cireșele, măslinele și mango.

Pe lângă fructe, animalul se hrănea și cu alte părți moi ale plantelor. Apariția acestei specializări alimentare este interesantă și dintr-un alt motiv. Infernogallus făcea parte din grupul teropodelor, categorie din care proveneau și numeroși dinozauri carnivori.

Cu toate acestea, unele ramuri ale acestui grup au evoluat în direcții diferite și au ajuns să consume plante. Descoperirea arată cât de variată putea fi alimentația dinozaurilor și cât de mult se puteau adapta la resursele disponibile.

De ce nu avea nevoie de dinți pentru a mesteca

Un alt aspect important este lipsa dinților. Deși nu avea o dentiție obișnuită, dinozaurul putea procesa hrana cu ajutorul ciocului și al maxilarelor specializate.

În cazul multor dinozauri erbivori, mărunțirea alimentelor se realiza cu ajutorul pietrelor înghițite intenționat. Acestea ajungeau în stomac și contribuiau la zdrobirea hranei. Sunt cunoscute sub numele de gastrolite.

Vezi și: Ce mâncau dinozaurii în urmă cu peste 100 de milioane de ani?

Infernogallus și alte specii înrudite aveau însă o altă metodă. Ele mestecau hrana înainte de a o înghiți.

Paleontologul Greg Funston, de la Universitatea Stony Brook din New York, coordonatorul cercetării, a explicat că pierderea dinților și apariția unui cioc puteau deschide noi posibilități alimentare. Cu o structură potrivită și un sistem digestiv capabil să proceseze plantele, aceste animale puteau consuma o varietate mai mare de alimente.

Ce rol ar fi putut avea în răspândirea plantelor cu flori

Descoperirea ar putea oferi indicii importante și despre evoluția plantelor cu flori.

Acestea, cunoscute sub denumirea științifică de angiosperme, au apărut cu aproximativ 130-140 de milioane de ani în urmă. Ulterior, au devenit tot mai răspândite și au schimbat treptat ecosistemele de pe planetă.

Animalele care consumă fructe contribuie adesea la răspândirea plantelor. Semințele pot ajunge în alte zone după ce fructele sunt mâncate, ceea ce ajută la apariția unor noi plante.

Cercetătorii iau în calcul posibilitatea ca dinozaurii din grupul căruia îi aparținea Infernogallus să fi avut un rol în acest proces.

Fructele cu semințe mari deveneau tot mai numeroase în acea perioadă. Prin urmare, aceste animale ar fi putut contribui la transportul semințelor pe distanțe mai mari.

Totuși, oamenii de știință avertizează că această ipoteză are nevoie de dovezi suplimentare. Nu există încă suficiente informații pentru a confirma cât de importantă a fost contribuția lor la răspândirea plantelor.

O descoperire care schimbă perspectiva asupra dinozaurilor

Studiul a fost realizat de o echipă internațională de paleontologi, cu specialiști de la Universitatea Stony Brook, Royal Ontario Museum și North Dakota Geological Survey.

Cercetarea, publicată în revista Nature Communications, a analizat structura craniului și mecanismul de mestecare al speciei Infernogallus jamesi. Pentru reconstruirea anatomiei, oamenii de știință au folosit și scanări computerizate.

Rezultatele arată că dinozaurii aveau obiceiuri alimentare mult mai diverse decât se credea. Nu toate speciile se bazau pe carne sau pe plante dure. Unele au dezvoltat adaptări speciale pentru a consuma fructe.

Sursa: Reuters