De ce ajung copiii să se teamă de rechini, deși la început sunt fascinați de acești prădători marini? Foto: AI Rechinii sunt adesea considerați printre cele mai înfricoșătoare animale marine. Totuși, în cazul copiilor mici, aceste creaturi pot stârni mai degrabă curiozitate și fascinație decât teamă. Un studiu recent arată că atitudinea celor mici față de rechini se poate schimba odată cu vârsta. Copiii mai mari tind să îi perceapă ca pe niște animale periculoase și devin mai temători. Cercetarea a fost coordonată de Brianna Le Busque, psiholog de mediu la Universitatea din Adelaide, Australia. Oamenii de știință au analizat răspunsurile oferite de părinții a 374 de copii cu vârste cuprinse între doi și 12 ani. Rezultatele au evidențiat o tendință interesantă: majoritatea copiilor au o părere pozitivă despre rechini, însă teama apare mai frecvent la vârste mai mari. Descoperirile ridică întrebări despre modul în care familia, educația, filmele și alte influențe din societate contribuie la formarea percepției copiilor asupra animalelor marine. Aproape 70% dintre copii spun că le plac rechinii Contrar imaginii înfricoșătoare pe care o au aceste animale în cultura populară, cei mai mulți copii participanți la cercetare au declarat că le plac rechinii. Mai exact, 69% dintre copii au avut o atitudine pozitivă față de aceste viețuitoare. Unii le consideră interesante datorită aspectului, în timp ce alții sunt atrași de felul în care se deplasează prin apă. Studiul a fost realizat pe baza unui sondaj online completat în 2024 de 323 de părinți. Aceștia au adresat copiilor întrebări despre aspectul rechinilor, comportamentul lor și sentimentele pe care le au față de aceste animale. Părinții au notat răspunsurile exact așa cum au fost formulate de cei mici. De asemenea, au ținut cont de gesturile prin care copiii își exprimau emoțiile. Cercetătorii au făcut o diferență între teama propriu-zisă și simpla conștientizare a pericolului. De exemplu, un copil care spune că rechinii pot mușca sau pot fi periculoși nu este considerat automat speriat de aceste animale. De ce îi consideră copiii mici fascinanti Pentru mulți dintre participanți, rechinii sunt pur și simplu niște creaturi impresionante. Cel mai des, copiii au explicat că îi plac pentru că sunt interesanți sau arată spectaculos. Atunci când au fost rugați să descrie aceste animale, 44% dintre copii au menționat dinții, iar 33% au vorbit despre dimensiunile lor mari. Cei mai mulți au făcut referire la modul în care rechinii înoată și se hrănesc. Aproximativ unul din cinci copii a menționat și faptul că aceștia pot răni oamenii. Unele răspunsuri au fost de-a dreptul amuzante. Un băiat de șase ani s-a întrebat dacă rechinii sunt reptile, după care a ajuns singur la concluzia că ar fi, de fapt, dinozauri. Vezi și: Rechinii din Panama dezvăluie o poveste veche de 7.000 de ani. De ce pescuitul excesiv nu explică declinul populațiilor? În schimb, copiii care au declarat că nu le plac rechinii au invocat cel mai frecvent pericolul pe care aceștia îl reprezintă pentru oameni. Un băiat de zece ani a explicat că nu îi place deoarece ar putea fi mâncat de un rechin. Copiii mai mari ajung să se teamă mai mult de rechini Una dintre cele mai importante observații ale cercetării este legată de diferențele dintre grupele de vârstă. În total, 13,9% dintre copii au descris rechinii ca fiind înfricoșători sau au exprimat într-un alt mod că le este teamă de ei. Procentul a fost mai ridicat în rândul copiilor mai mari. Analiza cercetătorilor a indicat că această tendință este puțin probabil să fie rezultatul întâmplării. Brianna Le Busque a explicat că, pe măsură ce copiii cresc, apar tot mai multe asocieri între rechini și sentimentul de teamă, conform earth.com. Specialiștii încearcă acum să înțeleagă ce anume contribuie la această schimbare. Printre factorii luați în calcul se numără informațiile primite de la adulți, imaginile din filme și felul în care rechinii sunt prezentați în mass-media. Cercetătorii precizează însă că studiul a comparat copii de vârste diferite, fără să urmărească aceiași participanți de-a lungul anilor. Prin urmare, rezultatele nu demonstrează că fiecare copil ajunge să se teamă de rechini pe măsură ce înaintează în vârstă. Cărțile și acvariile îi ajută pe cei mici să descopere rechinii Cercetarea a analizat și sursele prin care copiii intră în contact cu informații despre rechini. Cărțile au fost cea mai frecventă modalitate de familiarizare cu aceste animale. Aproximativ 65% dintre copii citiseră cărți despre rechini sau ascultaseră povești și informații citite de adulți. Vizitele la acvarii au ocupat locul următor, fiind menționate de 59% dintre participanți. De asemenea, 38% dintre copii văzuseră rechini în emisiuni televizate. Aproximativ un sfert dintre cei mici urmăriseră filme în care apar aceste animale, inclusiv producții cunoscute precum „Finding Nemo” și „Jaws”. Cercetătorii cred că experiențele pozitive, precum vizitele la acvariu, pot contribui la formarea unei imagini mai echilibrate. Atunci când văd rechinii înotând printre alte viețuitoare marine, copiii pot înțelege că aceste animale nu reprezintă doar o amenințare. Filmele pot influența felul în care copiii percep rechinii Un alt aspect analizat a fost reprezentarea rechinilor în producțiile cinematografice. Vezi și: Oamenii de știință au descoperit o „lume pierdută” sub deșertul Egiptului. Cinci specii de rechini dezvăluie cum arăta regiunea acum milioane de ani Filmele pot transmite mesaje foarte diferite despre aceste animale. În „Finding Nemo”, de exemplu, personajul Bruce este prezentat inițial ca un rechin prietenos, care încearcă să nu mai mănânce pești. Situația se schimbă însă atunci când simte miros de sânge și devine agresiv. În schimb, filmul „Jaws” a contribuit de-a lungul timpului la consolidarea imaginii rechinilor ca prădători extrem de periculoși. Potrivit cercetătorilor, copiii mai mari au făcut mai des referire la acest film atunci când au discutat despre rechini. Specialiștii atrag atenția că aceste animale sunt prezentate frecvent în contexte dramatice, mai ales atunci când apar atacuri sau incidente care atrag atenția publicului. Foto: Magnific.com Totuși, studiul nu a demonstrat că filmele sunt direct responsabile pentru creșterea fricii. Pentru a stabili o asemenea legătură sunt necesare cercetări suplimentare. Teama părinților nu se transmite automat copiilor O altă observație interesantă a fost legată de atitudinea adulților față de rechini. În rândul părinților participanți la sondaj, 44% au declarat că au un nivel redus de teamă față de aceste animale, în timp ce 30% au recunoscut că se tem destul de mult de ele. Cu toate acestea, cercetătorii nu au identificat o legătură clară între frica părinților și cea exprimată de copii. O posibilă explicație este că rechinii nu reprezintă o amenințare cotidiană pentru majoritatea familiilor. Astfel, copiii au mai puține ocazii să observe reacții de teamă din partea adulților atunci când vine vorba despre aceste animale. Specialiștii nu exclud însă posibilitatea ca un studiu realizat pe un grup mai mare de participanți să identifice o legătură mai subtilă. Educația ar putea schimba percepția copiilor asupra rechinilor Cercetătorii consideră că informațiile corecte și experiențele pozitive pot contribui la reducerea fricii față de rechini. O analiză științifică anterioară a arătat că persoanele care cunosc mai multe lucruri despre aceste animale tind să se teamă mai puțin de ele. De asemenea, alte cercetări au asociat contactul direct cu rechinii cu o atitudine mai tolerantă față de aceștia. Într-un studiu, persoanele care au înotat alături de rechini au declarat că erau mai dispuse să susțină protejarea lor chiar și la doi ani după experiență. Din acest motiv, specialiștii recomandă ca educația despre viața marină să prezinte diversitatea speciilor și rolul lor în ecosisteme, nu doar incidentele în care sunt implicați oamenii. Rechinii au o importanță majoră pentru echilibrul oceanelor, iar înțelegerea comportamentului lor poate contribui la protejarea acestor animale. Studiul, publicat în revista Human Dimensions of Wildlife, deschide noi direcții de cercetare. Oamenii de știință vor să urmărească aceiași copii până în adolescență pentru a afla dacă teama de rechini se accentuează, persistă sau dispare odată cu acumularea de informații.