Nu doar peștii contează pentru sănătatea unui râu. Viețuitoarele mai puțin cunoscute au un rol esențial în menținerea calității apei. Sursa foto: Goran Šafarek / Alamy / Profimedia Un râu sau un lac poate părea plin de viață, dar nu înseamnă neapărat că avem în față un ecosistem sănătos. Da, putem vedea câțiva pești, dar în apă trăiesc numeroase organisme cărora, de multe ori, nici nu le acordăm atenție. Larvele de insecte, melcii și alte nevertebrate acvatice „muncesc” însă pentru noi, contribuind gratuit la curățarea apei. Un serviciu pe care, dacă ar trebui să-l reproducem prin mijloace artificiale, ne-ar costa „miliarde de euro”, spune conf. dr. habil.</a> Keresztes Lujza, hidrobiolog în cadrul Departamentului de Biologie și Ecologie, linia maghiară, al Facultății de Biologie și Geologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Într-un interviu acordat pentru zooland.ro, ea a explicat ce putem descoperi dacă privim mai atent viețuitoarele din apă, cum afectează intervențiile oamenilor ecosistemele acvatice și de ce este important să păstrăm râurile și lacurile cât mai aproape de starea lor naturală. Cum ne dăm seama dacă un râu este sănătos în funcție de viețuitoarele care trăiesc în el Andreea Manole: Dacă ajungem pe malul unui râu și vrem să ne dăm seama dacă este sănătos, la ce ar trebui să fim atenți în privința viețuitoarelor din apă? Sunt specii a căror prezență sau absență ne poate da indicii? Conf. dr. habil. Keresztes Lujza, hidrobiolog: Contrar aparențelor, cursurile și corpurile de apă sunt mai mult decât simple depresiuni sau canale umplute cu apă. Un mediu acvatic sănătos oferă adăpost numeroaselor organisme care s-au adaptat la condițiile specifice acelui mediu. Deși adesea trec neobservate la o privire superficială, ele devin clar vizibile atunci când ne plimbăm de-a lungul malurilor – sunt milioanele de insecte care roiesc deasupra suprafeței apei. Acestea sunt, de fapt, formele adulte ale unor insecte ale căror larve trăiesc sub suprafață, în apă. Un curs de apă sănătos se caracterizează printr-o vegetație de mal bine dezvoltată, un curs sinuos și o structură complexă și variată a albiei. Aceasta din urmă abundă în microhabitate diverse – precum roci, pietre, pietriș, prundiș, nisip, dar și mâl bogat în materie organică și resturi vegetale – care servesc drept sursă de hrană pentru o multitudine de organisme acvatice. Așa-numiții „bioindicatori” joacă un rol vital în menținerea stării naturale a unui corp de apă. „Un mediu acvatic sănătos se caracterizează printr-o diversitate mai mare” Compoziția acestora variază în funcție de tipul de apă — fie că este vorba despre un izvor, un pârâu sau un râu — și diferă semnificativ de comunitățile biologice întâlnite în lacurile naturale. În general, un mediu acvatic sănătos se caracterizează printr-o diversitate mai mare; acest lucru este valabil mai ales pentru apele curgătoare, unde o proporție ridicată de efemeroptere (efemere), plecoptere (perle) și trihoptere (frigane) indică faptul că apa este curată și bogată în oxigen. În schimb, lacurile naturale sănătoase conțin, de obicei, un număr mare de larve de diptere, melci, precum și larve de libelule. Dacă aceste organisme lipsesc dintr-un corp de apă, acest lucru indică faptul că condițiile de viață au devenit improprii pentru ele, ceea ce sugerează că apa este poluată. Cum ne ajută viețuitoarele mici ne ajută să păstrăm apa curată Andreea Manole: Viețuitoarele mai puțin cunoscute, cum sunt larvele de insecte, melcii sau alte nevertebrate acvatice, sunt importante pentru sănătatea unui râu, chiar dacă de cele mai multe ori nici nu le observăm? Conf. dr. habil. Keresztes Lujza, hidrobiolog: Larvele de insecte sunt importante nu doar pentru sănătatea unui râu sau a unui lac, ci sunt, de fapt, esențiale pentru orice corp de apă. Deși pot fi mai puțin cunoscute publicului larg, rolul lor este binecunoscut pescarilor. O privire asupra momelilor artificiale de pescuit dezvăluie cât de fidel reproduc acestea formele larvelor de insecte întâlnite în natură — sau, alternativ, ale insectelor adulte care ies din aceste larve și își iau zborul deasupra apei. Nu în ultimul rând reprezentând hrana naturală a peștilor. „Larvele de insecte lucrează pentru noi gratuit” Apoi, există crustaceele și moluștele – melcii și bivalvele – toate fiind nevertebrate; prin interacțiunile lor, acestea permit unui corp de apă să se curețe singur, fenomen numit autoepurare (consumând excesul de materie organică ce, altfel, ar polua apa în timpul procesului de descompunere). Larvele de insecte lucrează pentru noi gratuit, contribuind la asigurarea rezervei noastre de apă potabilă – un serviciu oferit de natură fără niciun cost, care, dacă ar fi reprodus prin mijloace umane în stații artificiale de tratare a apei, ar costa miliarde de euro. Un râu plin de pești nu este neapărat un râu curat Andreea Manole: Dacă într-un râu încă există pești și alte animale, înseamnă că apa este curată? Pot exista probleme de poluare sau de degradare a habitatului chiar și atunci când vedem că râul este plin de viață? Conf. dr. habil. Keresztes Lujza, hidrobiolog: În apele nenaturale sau poluate, numărul speciilor native prezente scade, în funcție de natura și amploarea poluării. Prin urmare, conservarea biodiversității apelor naturale reprezintă un obiectiv prioritar. Apele naturale susțin un număr mare de specii, cu populații suficient de numeroase; cu cât numărul speciilor prezente într-un corp de apă este mai mare, cu atât calitatea acestuia este mai ridicată. Acest lucru este valabil atât pentru pești, cât și pentru nevertebrate. Termenul-cheie este, așadar, biodiversitatea. Deși multe organisme pot trăi și în apele poluate, dacă acestea aparțin unei singure specii sau a două specii, apa este grav poluată; în astfel de cazuri, trebuie depuse toate eforturile pentru a-i restabili starea naturală și pentru a încuraja speciile absente să revină. Cum schimbă intervențiile oamenilor viața din râuri și lacuri Andreea Manole: Cum afectează poluarea și intervențiile oamenilor asupra râurilor animalele care trăiesc acolo? Care sunt primele schimbări și ce efecte pot apărea în timp asupra întregului ecosistem? Conf. dr. habil. Keresztes Lujza, hidrobiolog: Un râu sau un lac sănătos dispune de o albie naturală și de o luncă bine dezvoltată – o zonă în care râul poate depozita excesul de apă sau aluviunile în timpul inundațiilor – în timp ce apa sa rămâne incoloră și inodoră. Din păcate, astfel de râuri și lacuri în stare intactă sunt, în prezent, extrem de rare în Europa. Râurile au fost regularizate, iar lacurile naturale au fost înlocuite cu iazuri piscicole artificiale sau cu lacuri de acumulare, ceea ce a dus la degradarea gravă a biodiversității naturale a acestor ape. Deși izvoarele sau pâraiele mici din regiunile montane înalte s-au păstrat, poate, într-o stare aproape naturală, astfel de condiții nu mai pot fi întâlnite în zonele de deal sau de câmpie. „Rezultatul este adesea dramatic: speciile native dispar pentru totdeauna” Care sunt cele mai evidente semne ale intervenției umane sau ale poluării apei? Am canalizat râurile în albii artificiale și le-am izolat de luncile lor, transformând râul într-un canal artificial. În această stare, debitul apei se accelerează, sedimentele care susțin viața acvatică dispar, iar râul drenează treptat rezervele de apă subterană din vecinătate, provocând uscarea terenurilor din jurul acestui curs de apă artificial. Situația nu este mai bună nici în cazul lacurilor: absența zonelor cu stufăriș de-a lungul malurilor duce rapid la o deteriorare a calității apei – vegetația în descompunere consumă o cantitate excesivă de oxigen, bacteriile dăunătoare proliferează, oxigenul dispare din apă, iar acest lucru are ca rezultat moartea peștilor. Amenajarea malurilor lacurilor prin pavare le condamnă la pieire. Rezultatul este adesea dramatic: speciile native dispar pentru totdeauna, fiind înlocuite de specii non-native care pot răspândi boli grave (apariția unor specii de țânțari exotici) sau pot reprezenta o amenințare pentru speciile native – ceea ce, pe termen lung, duce, în cele din urmă, la pierderea acestor ape naturale, devenind un canal sau corp de apă mort, care devine, încetul cu încetul, nepotrivit chiar și pentru uz casnic. Citește și: „Nu au fost locuri alternative în zonă și speciile au dispărut”. Ce se întâmplă cu păsările sălbatice din România, prinse între braconaj și distrugerea habitatelor EXCLUSIV Ce putem face pentru a proteja viețuitoarele din râuri Andreea Manole: Mai putem spune că un râu este sănătos dacă au dispărut unele specii care trăiau acolo în trecut? Ce putem face pentru a proteja viețuitoarele din râuri? Conf. dr. habil. Keresztes Lujza, hidrobiolog: Menținerea râurilor și lacurilor noastre în starea lor naturală – și, prin aceasta, conservarea resurselor de apă esențiale pentru viața noastră – este o responsabilitate care ne revine tuturor. Așa cum am menționat anterior, deși apa poate fi purificată artificial în stații de tratare, acest proces implică costuri uriașe. Mai mult, anumiți micropoluanți (precum reziduurile farmaceutice sau urmele de pesticide sau insecticide care ajung în apele noastre din exterior) pot fi eliminați din apă, uneori, doar prin utilizarea unor tehnologii extrem de costisitoare. Organismele care trăiesc în aceste ape ne oferă acest serviciu complet gratuit. Ele cer un singur lucru în schimb: să le conservăm condițiile de viață și să lăsăm râurile și lacurile noastre în starea lor naturală. Pentru a ne proteja apele de poluare, avem nevoie, în primul rând, de curiozitate – dorința de a afla mai multe despre organismele vii fascinante care populează aceste ape. Apoi, este nevoie de inițiativa de a organiza echipe de monitorizare a râurilor și, prin colaborarea cu ceilalți, de a redescoperi cursurile de apă și de a restabili legătura cu acestea. În cele din urmă, avem nevoie de curajul de a semnala autorităților competente orice probleme îngrijorătoare observate de-a lungul apelor noastre și de a ne exprima obiecțiile ori de câte ori râul este supus unor impacturi dăunătoare. Citește și: Unde au dispărut fluturii, albinele și celelalte insecte pe care le vedeam în copilărie? De ce sunt tot mai puține și ce efecte are declinul lor. Cristina Craioveanu, biolog: „Tindem să observăm insectele doar când ne deranjează, însă societatea noastră s-ar schimba profund în lipsa lor” EXCLUSIV