O țestoasă mică poate ajunge să aibă nevoie de un acvaterariu de sute de litri. Cât crește, cum o hrănim și ce condiții trebuie să-i asigurăm înainte de a o aduce acasă. Gabriela Bumbu, medic veterinar: „Nu trebuie eliberată în natură” EXCLUSIV

Țestoasele mici, pe care le vedem în acvariile din pet shopuri, pot părea unele dintre cele mai ușor de îngrijit animale de companie. Nu au nevoie de plimbări, nu fac gălăgie și nici nu au nevoie de atât de multă atenție precum un câine sau o pisică. Toate aceste motive ne pot face să alegem o țestoasă fără să ne gândim prea mult înainte de achiziție. Când nu știm la ce să ne așteptăm, însă, putem fi luați prin surprindere și chiar se ajunge în situația în care țestoasele sunt eliberate pur și simplu în natură, pentru că au crescut prea mult. Pentru a înțelege exact ce presupune îngrijirea unei țestoase am discutat cu Gabriela Bumbu, medic veterinar specializat în îngrijirea animalelor exotice.

De ce are nevoie o țestoasă

La prima vedere, o țestoasă are nevoie de un recipient cu apă, câteva pietre și un loc în care să se poată odihni. Faptul că atunci când o cumperi din pet shop are dimensiuni mici, nu înseamnă că nu are nevoie de un habitat adecvat. Fiecare element trebuie ales în funcție de nevoile animalului, iar dimensiunile trebuie gândite pentru momentul în care acesta va ajunge la maturitate, nu pentru primele luni petrecute în noua casă.

„Țestoasele semiacvatice sunt cele mai comercializate specii de țestoase, necesită un acvaterariu special amenajat, care să le permită atât înotul, cât și termoreglarea în afara apei. Dimensiunile trebuie stabilite în funcție de talia adultă, nu de dimensiunea puiului la momentul achiziției, motiv pentru care, pentru un exemplar adult, recomand un acvaterariu de aproximativ 120–150 cm lungime și 50–60 cm lățime, cu un volum de apă de cel puțin 280–300 de litri, ideal 350–400 de litri sau mai mult, dacă spațiul permite.

Temperatura apei trebuie menținută, orientativ, la 25–27°C. Este obligatorie și existența unei platforme de basking, complet uscată. Temperatura suprafeței acesteia trebuie să fie de aproximativ 30–35°C, pentru a permite termoreglarea.

Un alt element obligatoriu este iluminarea UVB, necesară pentru sinteza vitaminei D3 și metabolismul calciului, cu rol important în prevenirea bolii metabolice osoase și a deformărilor carapacei. Iluminarea se asigură, de regulă, timp de aproximativ 10–12 ore pe zi, respectând distanța de montare și recomandările producătorului. În plus, este necesar un sistem de filtrare dimensionat pentru volumul de apă și cantitatea de reziduuri produse de animal, cat și încălzitor de apă”, a explicat Gabriela Bumbu.

Cum amenajăm acvaterariul și ce nu trebuie să lipsească din el

Un acvaterariu potrivit nu înseamnă doar un bazin în care țestoasa are loc să înoate. Dimensiunile trebuie adaptate taliei la care va ajunge la maturitate. Un volum de 280-300 de litri nu trebuie privit ca o limită maximă sau ca o dimensiune standard. „Cu cât mai mare, cu atât mai bine”, menționează Gabriela Bumbu. În plus, acesta trebuie dotat cu câteva elemente esențiale:

„Acvaterariul trebuie să ofere suficient spațiu pentru înot și o zonă uscată pentru termoreglare. (…) Sunt indispensabile o platformă stabilă și complet uscată pentru basking, o lampă de încălzire care să asigure aproximativ 30–35°C la suprafața platformei și o lampă UVB, necesară metabolismului calciului și prevenirii bolii metabolice osoase.

Temperatura apei trebuie menținută, orientativ, la 24–27°C. Pentru aceasta, folosim un încălzitor de apă cu termostat, protejat împotriva contactului direct cu animalul, și un termometru pentru monitorizarea permanentă a temperaturii. Este recomandată și verificarea separată a temperaturii zonei de basking.

Nu trebuie să lipsească un filtru mecanic și biologic eficient, dimensionat corespunzător volumului de apă, precum și schimburile parțiale regulate de apă”.

Ce mănâncă o țestoasă

Nici alimentația nu poate fi redusă la câteva produse cumpărate din pet shop. O dietă echilibrată trebuie să țină cont de vârsta, talia și condiția corporală a țestoasei. Totodată, contează atât ce punem în hrană, cât și cât de des o administrăm.

„Produsele din pet shop nu pot constitui baza unei diete echilibrate. Suplimentele de calciu și vitamine se folosesc în funcție de dieta totală și de necesitățile animalului, evitând supradozarea, în special a vitaminelor liposolubile.

Trebuie evitate alimentația exclusivă cu creveți uscați, carnea crudă de la animale terestre, mezelurile, produsele sărate sau condimentate, pâinea și dulciurile. O dietă bazată predominant pe produse sărace nutrițional poate determina carențe, iar excesul caloric poate favoriza obezitatea și creșterea anormală. Un exemplu de dietă echilibrată pentru o țestoasă semiacvatică ar fi peștele crud (hamsii, șprot), verdețurile (salată verde, castraveți, morcovi, dovlecel) și, să nu uităm, ficatul de pui crud, administrat o dată pe săptămână, care este bogat în vitamina A.

Un alt aspect esențial este cantitatea de hrană și frecvența administrării. Acestea trebuie adaptate vârstei, taliei și condiției corporale, deoarece supraalimentarea este frecventă la țestoasele captive. Apa curată și filtrarea eficientă sunt, la rândul lor, importante pentru igienă, mai ales în timpul hrănirii”, a subliniat Gabriela Bumbu.

Ce facem când țestoasa crește și acvariul devine prea mic

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le luăm în calcul este dimensiunea la care țestoasa va ajunge la maturitate. Atunci când achiziția este făcută impulsiv, fără să ne întrebăm dacă vom avea suficient loc pentru un bazin de câteva sute de litri sau dacă ne vom putea ocupa de întreținerea lui pe termen lung, se ajunge în situația în care animalele sunt abandonate în natură, în parcuri sau în bălțile de pescuit, ceea ce poate duce inclusiv la dezechilibrul ecosistemului.

„Din punct de vedere medical, menținerea unei țestoase adulte într-un spațiu insuficient poate limita comportamentele naturale și poate compromite igiena și calitatea apei. Prin urmare, planificarea habitatului pentru talia adultă trebuie făcută înainte de achiziție.

Dacă proprietarul nu mai poate asigura condiții corespunzătoare, soluția responsabilă este identificarea unui centru specializat cu un habitat adecvat. Țestoasa nu trebuie eliberată în natură, deoarece poate afecta ecosistemele locale, poate transmite agenți patogeni și, în cazul speciilor invazive, poate contribui la declinul speciilor autohtone (Emys orbicularis).

Achiziția unei țestoase trebuie să fie o decizie informată, nu una impulsivă. Bunăstarea animalului depinde de capacitatea proprietarului de a-i asigura condiții adecvate pe toată durata vieții sale”, a completat Gabriela Bumbu.

Citește și: Țestoasa Jonathan are 194 de ani, dar organismul său ascunde secretul longevității? Descoperirea care îi intrigă pe cercetători