Agitația câinilor din adăposturi. Joaca activă a redus nivelul de agitație. Foto: Magnific.com Agitația câinilor din adăposturi. Lătratul continuu, săriturile și mersul repetat prin țarc pot părea semne de energie. În realitate, ele pot indica o stare de agitație excesivă. Câinii din adăposturi sunt expuși la zgomot, izolare și schimbări greu de anticipat. Spațiul limitat și contactul redus cu oamenii pot amplifica stresul. Un nou studiu arată că joaca și interacțiunea umană pot ajuta. În cazurile mai dificile, cercetătorii au obținut rezultate mai bune prin asocierea activităților cu un tratament prescris de medicul veterinar. Agitația câinilor din adăposturi nu înseamnă doar energie Cercetătorii folosesc termenul de „activare excesivă” pentru a descrie o stare intensă. Câinele reacționează puternic la stimulii din jur și îi este greu să se calmeze. Această stare se poate manifesta prin: lătrat sau scâncet repetat; sărituri frecvente; mers continuu prin țarc; rotiri în cerc; tragerea puternică în lesă; gâfâit; încercări de a apuca mâinile sau hainele; dificultatea de a rămâne atent. Unele dintre aceste reacții apar și atunci când câinele este fericit. Într-un adăpost, însă, repetarea lor poate indica stres, frustrare sau incapacitatea animalului de a se adapta. Studiul „Combined enrichment and pharmaceutical intervention reduces excessive arousal in shelter dogs in a randomized controlled trial” a fost publicat la 3 septembrie 2026 în „Frontiers in Veterinary Science”, DOI: 10.3389/fvets.2026.1931203. Agitația câinilor din adăposturi. De ce mediul din adăpost poate deveni copleșitor Chiar și un adăpost bine organizat poate fi un mediu dificil. Câinele ajunge într-un loc necunoscut și pierde reperele familiare. El este înconjurat de mirosuri noi și de numeroase animale. Lătratul celorlalți câini poate continua o mare parte din zi. Printre factorii care pot întreține agitația se numără: zgomotul puternic; lipsa unei rutine previzibile; spațiul restrâns; mișcarea continuă a oamenilor; apropierea altor câini agitați; lipsa somnului odihnitor; prea puțină mișcare; contactul social insuficient. Stresul unui câine poate influența și animalele aflate în apropiere. Astfel, agitația se poate răspândi într-o încăpere prin lătrat și mișcare repetitivă. Ce au testat cercetătorii Studiul a fost realizat de cercetători de la Texas Tech University și University of California, Davis. La experiment au participat 50 de câini dintr-un adăpost municipal din Texas. Toate animalele prezentau semne clare de activare excesivă. Studiul a inclus o săptămână de monitorizare inițială și o săptămână de intervenție. Câinii au fost împărțiți aleatoriu în cinci grupuri: plimbări de cinci minute, de două ori pe zi; plimbări de 15 minute și interacțiune calmă cu un om; joacă activă și interacțiune cu un om; plimbări scurte și tratament medicamentos; plimbări mai lungi, interacțiune calmă și tratament medicamentos. Interacțiunile cu oamenii au inclus mângâieri, recompense și exerciții simple. Persoanele implicate au vorbit cu animalele pe un ton calm. Medicamentele utilizate au fost gabapentina și trazodona. Dozele au fost stabilite în funcție de greutatea fiecărui câine și administrate sub supraveghere veterinară. Agitația câinilor din adăposturi. Joaca activă a redus nivelul de agitație După activități, câinii care au beneficiat de joacă activă au avut scoruri mai mici de agitație decât cei din grupul de bază. Sesiunile au durat 15 minute și au avut loc de două ori pe zi. Animalele au putut să alerge și să se joace cu obiecte pentru aport sau tras. Pe lângă aceste sesiuni, câinii au primit zilnic 15 minute de atenție individuală. Au fost mângâiați, recompensați sau implicați în exerciții ușoare. Rezultatele sugerează că mișcarea asociată cu interacțiunea umană poate fi mai utilă decât o plimbare foarte scurtă. Totuși, mai multă mișcare nu este automat potrivită pentru fiecare animal. Activitatea trebuie adaptată vârstei, sănătății și comportamentului câinelui. Interacțiunea calmă nu a fost suficientă în toate cazurile Câinii dintr-un alt grup au primit plimbări de 15 minute și interacțiuni calme cu oamenii. În cazul lor, reducerea generală a agitației nu a fost la fel de clară. Acest rezultat nu înseamnă că apropierea umană este inutilă. Numeroase cercetări au asociat contactul pozitiv cu reducerea unor semne de stres. Noul studiu arată însă că, în cazul câinilor foarte agitați, interacțiunea calmă poate să nu fie suficientă atunci când este folosită singură. Unii câini au nevoie și de activitate fizică structurată. Alții pot avea nevoie de un plan individual, realizat cu ajutorul unui medic veterinar și al unui specialist în comportament. Agitația câinilor din adăposturi. Combinația care a produs cele mai clare schimbări Cele mai constante îmbunătățiri au apărut la câinii care au primit atât activități de îmbogățire, cât și tratament medicamentos. Aceștia au prezentat mai puține: sărituri; vocalizări; episoade de gâfâit; mișcări repetitive; momente de lins al buzelor. Linsul repetat al buzelor și gâfâitul pot fi asociate cu stresul. Ele trebuie interpretate însă împreună cu postura și contextul. Rezultatele nu arată că toți câinii agitați trebuie să primească medicamente. Ele sugerează că tratamentul poate sprijini intervențiile comportamentale în cazurile atent selectate. Gabapentina și trazodona nu trebuie administrate fără recomandarea medicului veterinar. Doza, durata și eventualele contraindicații diferă de la un animal la altul. O rutină previzibilă poate avea și ea un efect Nivelul de agitație a scăzut pe parcursul programului, indiferent de grup. Cercetătorii cred că rutina zilnică ar putea explica o parte din această evoluție. Câinii au început să anticipeze activitățile. Ei știau când vor ieși din țarc și când vor interacționa cu oamenii. Pentru animalele aflate într-un mediu imprevizibil, o astfel de structură poate fi importantă. Rutina le poate oferi un sentiment mai mare de control. Un program util poate include: ore relativ constante pentru hrană; plimbări regulate; perioade de liniște; sesiuni scurte de joacă; exerciții bazate pe recompense; interacțiuni individuale cu oamenii. Programul trebuie ajustat pentru fiecare câine. Un animal speriat poate avea nevoie de liniște, în timp ce unul foarte activ poate beneficia de mai multă mișcare. Comportamentul din țarc poate influența adopția Un câine care sare, latră și trage de lesă poate părea greu de controlat. Vizitatorii îl pot evita, chiar dacă reacțiile sale sunt provocate de mediul din adăpost. Într-un spațiu liniștit, același animal se poate comporta diferit. De aceea, o întâlnire în afara țarcului poate oferi o imagine mai corectă asupra personalității sale. Agitația prelungită poate afecta și capacitatea câinelui de a învăța. Când nivelul de activare este foarte ridicat, animalului îi este mai greu să fie atent. Reducerea stresului poate îmbunătăți bunăstarea câinelui. În același timp, îl poate ajuta să interacționeze mai bine cu potențialii adoptatori. Autorii studiului consideră că astfel de intervenții pot sprijini atât bunăstarea animalelor, cât și șansele lor de adopție. Studiul a avut și anumite limite Cercetarea a fost realizată într-un singur adăpost. Majoritatea câinilor incluși erau tineri, de talie mai mare și fără rasă definită. Perioada de intervenție a durat numai o săptămână. Nu se știe încă dacă efectele se păstrează pe termen lung. Nici influența medicamentelor nu poate fi separată complet de ceilalți factori. Câinii au primit pastilele împreună cu alimente gustoase, care au reprezentat și o formă de recompensă. Sunt necesare studii mai ample. Acestea ar trebui să includă câini de vârste, talii și temperamente diferite. Cum poate fi ajutat un câine după adopție Plecarea din adăpost este o schimbare pozitivă, dar poate produce un nou val de stres. Câinele trebuie să învețe alte sunete, mirosuri și reguli. În primele zile, noul stăpân ar trebui să îi ofere un spațiu liniștit. Programul trebuie să fie simplu și previzibil. Este recomandat să fie evitate vizitele numeroase, locurile aglomerate și sesiunile lungi de dresaj. Animalul are nevoie de timp pentru somn și explorare. Dacă agitația rămâne intensă, apar reacții agresive sau câinele nu se poate odihni, este necesară o evaluare veterinară. Unele probleme medicale pot influența comportamentul. Un specialist în comportament poate crea apoi un plan adaptat. Răbdarea, rutina și recompensele pot ajuta câinele să descopere că noua locuință este un loc sigur.