Creierul câinilor bătrâni seamănă cu cel al oamenilor cu demență. Foto: magnific.com Boala Alzheimer afectează milioane de oameni și este o problemă care ajunge, direct sau indirect, să atingă numeroase familii. Pentru cercetători, găsirea unor metode mai bune de diagnostic și tratament rămâne o provocare majoră. Experiența personală a fost una dintre motivațiile care au determinat un cercetător să studieze mecanismele din spatele demenței. În copilărie, acesta și-a văzut bunica luptându-se cu demența și a observat cât de dificilă poate fi boala atât pentru pacient, cât și pentru familie. Ulterior, a devenit neurotoxicolog și a început să studieze modul în care proteinele deformate și inflamația din creier se pot acumula în timp și pot contribui la apariția demenței. Deși există tratamente care pot ameliora unele simptome, oamenii de știință nu au găsit încă un remediu pentru Alzheimer. De ce este atât de greu de studiat boala Alzheimer Una dintre marile probleme ale cercetării este diagnosticarea bolii într-un stadiu timpuriu. Modificările asociate cu Alzheimer pot începe cu aproximativ două decenii înainte ca simptomele să devină suficient de evidente pentru ca o persoană să ajungă la medic. Din acest motiv, cercetătorii folosesc frecvent șoareci pentru a testa posibile tratamente. Problema este că rezultatele obținute pe aceste animale nu se traduc întotdeauna în rezultate similare la oameni. De fapt, aproximativ 99% dintre medicamentele pentru Alzheimer care au dat rezultate promițătoare în laborator au eșuat ulterior în studiile clinice pe oameni. Câinii în vârstă, cheia unor noi descoperiri despre demență? Ce arată cercetările. Foto: magnific.com Unul dintre motive este că îmbătrânirea creierului este dificil de reprodus la șoareci. Aceste animale nu dezvoltă în mod natural aceleași acumulări de proteine deformate care apar în creierul persoanelor cu demență. Cercetătorii pot modifica genetic șoarecii pentru a imita anumite procese întâlnite în creierul uman. Totuși, este dificil ca un singur model animal să reproducă toate aspectele complexe ale demenței, conform theconversation.com. Așa a apărut interesul pentru alte animale care dezvoltă în mod natural modificări cerebrale asemănătoare celor observate la oameni. Unul dintre cele mai promițătoare modele este câinele în vârstă. Creierul câinilor bătrâni seamănă cu cel al oamenilor cu demență Într-un studiu publicat în revista npj Dementia, cercetătorii au analizat modul în care se modifică creierul câinilor pe măsură ce aceștia îmbătrânesc. Rezultatele arată că unele dintre schimbările observate în creierul câinilor bătrâni sunt similare cu cele întâlnite în creierul oamenilor care suferă de demență. Descoperirea ar putea transforma câinii de companie într-un model natural important pentru studierea bolilor neurodegenerative. Cercetătorii speră că acest model îi va ajuta să înțeleagă mai bine evoluția demenței și să găsească metode mai eficiente de diagnostic și tratament. Citește și: Un gest aparent banal ar putea spune cât de sănătos este creierul câinelui tău. Descoperirea cercetătorilor Și câinii pot dezvolta o formă de demență Interesul pentru câini a pornit și de la faptul că aceștia pot dezvolta propriile probleme cognitive odată cu înaintarea în vârstă. Cercetătorii au colaborat cu Stephanie McGrath, neurolog veterinar care studiază bolile cerebrale ale câinilor de companie. Una dintre afecțiunile analizate este sindromul disfuncției cognitive canine. Acesta prezintă asemănări cu demența întâlnită la oameni. Problema afectează mai mult de un sfert dintre câinii cu vârsta de peste 12 ani. Diagnosticul poate fi pus pe baza unor chestionare și a simptomelor observate de proprietari. Printre acestea se pot afla modificări ale comportamentului și ale capacităților cognitive. Până acum, însă, proteinele anormale asociate cu această formă de demență la câini nu au fost studiate suficient de aprofundat. Pentru a înțelege mai bine procesul, cercetătorii au analizat modul în care îmbătrânește creierul câinilor de companie. Ce au găsit cercetătorii în creierul câinilor Echipa, împreună cu neuropatologul Caitlin Latimer, a comparat creierele câinilor care prezentau disfuncție cognitivă cu modificările observate în creierul oamenilor cu Alzheimer. Proprietarii și-au dat acordul pentru donarea probelor de țesut cerebral ale câinilor lor bătrâni. Animalele fie au murit în mod natural, fie au fost eutanasiate la recomandarea proprietarilor și în urma consultării echipei medicale care le îngrijea. Decizia a fost luată pentru a evita prelungirea unei stări în care calitatea vieții animalelor continua să se deterioreze. Cercetătorii au folosit aceleași metode de analiză în laborator pe care le-au utilizat și pentru probele provenite de la oameni. Rezultatul a fost important: în creierul câinilor au fost descoperite depozite anormale de proteine în aceleași regiuni în care astfel de acumulări apar la persoanele aflate în stadiile timpurii ale demenței. Un marker din sânge ar putea ajuta la depistarea bolii Oamenii de știință au analizat apoi dacă și markerii din sânge asociați cu boala Alzheimer la oameni se modifică în mod similar la câinii care suferă de disfuncție cognitivă. Cercetarea a scos în evidență un posibil indicator important. Câinii care aveau cantități mari de depozite anormale de proteine în creier prezentau și niveluri neobișnuit de ridicate ale proteinei gliale fibrilare acide, cunoscută sub abrevierea GFAP. În mod normal, GFAP se găsește în sânge în special atunci când creierul este afectat de o leziune sau de o boală. Din acest motiv, proteina ar putea deveni un biomarker util pentru identificarea declinului cognitiv la câini. Mai mult, cercetătorii consideră că studiul acesteia ar putea oferi informații importante și despre modul în care evoluează demența la oameni. Câinii pot oferi informații despre îmbătrânirea creierului uman Cercetarea nu este singurul proiect care urmărește să înțeleagă modul în care îmbătrânesc câinii. Un exemplu este Dog Aging Project, un proiect amplu care urmărește în timp peste 50.000 de câini de companie. Scopul este de a identifica factorii biologici, genetici și de mediu care influențează îmbătrânirea întregului organism. Creierul se află, de asemenea, printre organele analizate. Cercetătorii au dezvoltat inclusiv o serie de teste cognitive pentru câini. Acestea îi pot ajuta să observe modificări timpurii ale memoriei, comportamentului și capacităților cognitive, înainte ca animalul să prezinte simptome neurologice evidente. Prin corelarea rezultatelor acestor teste cu modificările observate în creier, oamenii de știință pot afla mai multe despre legătura dintre schimbările biologice și cele comportamentale. Câinii ar putea ajuta la găsirea unor tratamente mai bune pentru demență Înțelegerea procesului de îmbătrânire a creierului câinilor ar putea răspunde la o întrebare importantă: de ce unii câini și unii oameni dezvoltă demență, în timp ce alții nu? Câinii de companie ar putea deveni astfel un model natural valoros pentru cercetarea bolilor neurodegenerative. Spre deosebire de modelele experimentale care încearcă să reproducă artificial anumite modificări ale creierului, câinii îmbătrânesc în mod natural și pot dezvolta probleme cognitive asemănătoare celor întâlnite la oameni. Prin continuarea acestor cercetări, oamenii de știință speră să poată identifica mai devreme demența și să dezvolte tratamente mai eficiente atât pentru animale, cât și pentru oameni.