Trei câini sălbatici au parcurs peste 4.100 de km în Zambia. Foto: pexels.com Trei masculi de câine sălbatic african au străbătut mai mult de 4.100 de kilometri, în doar nouă luni, în încercarea de a-și găsi partenere. Călătoria lor prin Zambia reprezintă cea mai lungă deplasare înregistrată vreodată la un mamifer african terestru și scoate în evidență cât de importante sunt coridoarele naturale care leagă zonele protejate. Animalele au înfruntat prădători, râuri, capcane și regiuni în care nu beneficiau de protecție, după ce au părăsit Parcul Național Kafue. Parcursul lor, documentat într-un studiu publicat pe 13 septembrie în revista Ecology, oferă cercetătorilor noi informații despre comportamentul acestei specii pe cale de dispariție, dar și despre pericolele cu care se confruntă. „Este o poveste fantastică”, a declarat Sarah Durant, cercetătoare în domeniul conservării la Zoological Society of London, care nu a participat la studiu. Potrivit acesteia, rezultatele contribuie la înțelegerea câinilor sălbatici africani, dar și a modului în care peisajele de pe continent sunt conectate. Câinii sălbatici au parcurs peste 4.100 de km în Zambia Câinele sălbatic african (Lycaon pictus) este o specie pe cale de dispariție. În sălbăticie mai trăiesc aproximativ 6.600 de exemplare adulte și tinere. Animalele trăiesc în haite foarte bine organizate și extrem de sociale. În mod obișnuit, însă, doar masculul și femela dominante se reproduc. Ceilalți membri ai haitei trebuie fie să aștepte până când ajung la rândul lor în poziția dominantă, fie să părăsească grupul pentru a-și găsi un partener cu care să se poată reproduce. Pentru a urmări deplasările acestor animale, cercetătorii au montat coliere radio pe câini sălbatici proveniți din 19 grupuri. Trei frați, cunoscuți sub numele de masculii Mayukuyuku, au devenit astfel protagoniștii unei călătorii fără precedent. În vara anului 2025, cei trei au părăsit teritoriul lor din Parcul Național Kafue și au pornit spre est, ajungând inclusiv în zone care nu beneficiau de protecție. Cu doar două săptămâni înainte, patru dintre surorile lor începuseră o călătorie asemănătoare, explorând o zonă de gestionare a faunei sălbatice aflată în apropierea teritoriului natal. Numărul lor s-a redus însă rapid la trei. Citește și: Un furnicar uriaș a revenit în Argentina după aproape 40 de ani. Natura pare să-și fi refăcut singură locul Frații și surorile s-au reîntâlnit pentru scurt timp Animalele au înfruntat prădători, râuri, capcane și regiuni în care nu beneficiau de protecție. Foto: pexels.com În septembrie 2025, cele două grupuri s-au întâlnit pentru scurt timp într-o zonă neprotejată. Până atunci, femelele parcurseseră aproximativ 872 de mile, în timp ce masculii ajunseseră la aproape 750 de mile, adică în jur de 1.200 de kilometri. Cercetătorii au observat că aceste animale au o capacitate remarcabilă de a se găsi între ele folosindu-se de miros. Reuniunea nu a durat însă mult. A doua zi, cele două grupuri s-au separat din nou, iar femelele au ajuns câteva săptămâni mai târziu într-o mică zonă împădurită. Acolo, călătoria lor avea să se încheie. Una dintre femele a primit un colier de monitorizare, iar datele au arătat că animalul se deplasa în mod repetat înainte și înapoi, revenind mereu în același loc. Pentru câinii sălbatici africani, acest comportament este neobișnuit și apare de regulă atunci când o femelă are un pui prea mic pentru a se deplasa împreună cu haita sau când se întoarce la un membru rănit. Cercetătorii cred că unul dintre membrii grupului ar fi fost ucis de o capcană folosită de vânători, iar femela monitorizată ar fi avut ulterior aceeași soartă. Masculii au mers până în estul Zambiei În timp ce femelele dispăreau una câte una, cei trei masculi și-au continuat drumul. Până în aprilie 2026, frații Mayukuyuku parcurseseră peste 4.100 de kilometri. În cele din urmă, au ajuns într-o zonă de gestionare a faunei sălbatice din Valea Luangwa, în estul Zambiei. Matthew Becker, coautor al studiului și director executiv al Zambian Carnivore Program, spune că există indicii că masculii și-ar fi stabilit un teritoriu în această regiune. Cercetătorii nu știu cu ce alte animale trăiesc și câți câini sălbatici se află în noul grup. Călătoria este cu atât mai remarcabilă cu cât nu este primul exemplu de deplasare pe distanțe foarte mari înregistrat la această specie. În 2021, trei surori din Parcul Național South Luangwa din Zambia au parcurs aproape 1.300 de mile, traversând Zambia și o parte din Mozambic. Citește și: Premieră la Centrul de Conservare a Faunei Sălbatice Chapultepec: s-a născut un pui de râs roșu Cât de importante sunt coridoarele pentru animale Trei frați, cunoscuți sub numele de masculii Mayukuyuku, au devenit astfel protagoniștii unei călătorii fără precedent. Foto: pexels.com Pentru cercetători, astfel de deplasări demonstrează că populațiile de câini sălbatici africani ar putea fi mai conectate între ele decât se credea până acum. În același timp, aventura celor trei masculi evidențiază o problemă majoră pentru conservarea speciilor: animalele nu țin cont de limitele stabilite de oameni între parcuri naționale, rezervații și alte teritorii. „Nu putem privi aceste zone protejate ca pe niște insule și să ne așteptăm să funcționeze pe termen lung; trebuie să gândim mult mai larg decât atât”, a explicat Bruce Ellender, coautor al studiului și director pentru conservare în Zambia al organizației Nature Conservancy. Nyambe Nyambe, director executiv al Secretariatului Kavango Zambezi Transfrontier Conservation Area, consideră că guvernele trebuie să acorde o atenție mai mare coridoarelor naturale care conectează ecosisteme importante. Printre măsurile necesare se numără și reducerea conflictelor dintre fauna sălbatică și vânători. „Granițele nu ar trebui să ne definească în acest tip de activitate. Dacă peisajul este fragmentat, poate că și viitorul va fi și mai fragmentat”, a spus Nyambe. Câinele sălbatic african este un prădător eficient Câinii sălbatici africani vânează în haite și pot doborî inclusiv animale de pradă de dimensiuni mari. Strategia lor de vânătoare este considerată una dintre cele mai eficiente dintre marii prădători tereștri. Rata de succes a vânătorilor este estimată la aproximativ 80%, ceea ce îi transformă în unii dintre cei mai eficienți prădători de pe Pământ. Însă tocmai nevoia lor de a se deplasa pe distanțe mari pentru a găsi hrană și parteneri face ca fragmentarea habitatului să fie o problemă majoră. Povestea celor trei masculi din Zambia arată că protejarea unei singure zone nu este întotdeauna suficientă: pentru ca specia să aibă șanse pe termen lung, animalele trebuie să poată circula în siguranță între teritorii.