Schimbări alarmante în peisajul montan al Europei: plantele urcă spre altitudini tot mai mari, iar ecosistemele fragile sunt amenințate. Foto: Pexels.com Peisajele montane din Europa trec printr-o transformare discretă, dar importantă. Deși suprafețele acoperite de vegetație devin tot mai verzi, acest fenomen nu reprezintă neapărat un semn că ecosistemele se află într-o stare mai bună. Un studiu amplu, desfășurat pe parcursul a peste două decenii, arată că încălzirea temperaturilor permite unor plante să urce spre zone montane în care, în trecut, condițiile erau prea reci pentru dezvoltarea lor. În același timp, speciile specializate pentru mediile reci de la altitudine pierd teren și dispar din anumite suprafețe monitorizate. Cercetarea a analizat schimbările vegetației de pe zeci de vârfuri europene și scoate în evidență un paradox al schimbărilor climatice: munții pot deveni mai verzi, în timp ce biodiversitatea specifică zonelor alpine scade. Peste 20 de ani de monitorizare a vegetației montane Pentru a observa modul în care se modifică ecosistemele de la altitudine, cercetătorii au urmărit vegetația de pe 62 de vârfuri din Europa. În total, au fost analizate 896 de suprafețe, localizate în 16 regiuni montane. Aceste zone au fost evaluate în repetate rânduri, de patru ori, între anii 2001 și 2022. Perioada lungă de monitorizare le-a permis cercetătorilor să observe nu doar modificări temporare ale vegetației, ci și tendințe care s-au consolidat de-a lungul anilor. Citește și: Poluare peste limite în București: ce au descoperit comisarii de mediu pe teren Rezultatele, publicate în revista Science, indică o schimbare a compoziției comunităților de plante de la altitudine. Unele specii au început să apară în zone în care nu erau întâlnite anterior, în timp ce alte plante au dispărut din anumite suprafețe monitorizate. De ce urcă plantele spre vârfurile munților Temperatura reprezintă unul dintre factorii esențiali care limitează dezvoltarea plantelor în regiunile montane. La altitudini mari, temperaturile scăzute, perioadele lungi cu zăpadă și condițiile dificile au creat de-a lungul timpului o barieră naturală pentru numeroase specii. Încălzirea climatică modifică însă această limită. Pe măsură ce temperaturile cresc, plantele care preferă condiții mai blânde pot coloniza treptat zone situate mai sus pe versanți. Astfel, specii care în urmă cu câteva decenii erau întâlnite la altitudini mai mici pot ajunge în prezent tot mai aproape de vârfurile munților. Fenomenul poate face ca munții să pară mai verzi, însă schimbarea nu este una uniformă și nici benefică pentru toate speciile. Mai multă vegetație nu înseamnă automat mai multă biodiversitate Unul dintre cele mai importante aspecte evidențiate de cercetare este diferența dintre cantitatea de vegetație și diversitatea speciilor. Faptul că apar plante noi la altitudini mai mari poate crește acoperirea vegetală. În același timp, însă, speciile specializate pentru frig pot fi împinse spre zone tot mai restrânse. Potrivit rezultatelor studiului, proporția speciilor care au dispărut din suprafețele monitorizate a crescut de la aproximativ 11% la aproape 16% în perioada analizată. Cercetătorii subliniază că aceste date se referă la dispariții locale, nu la extincția globală a speciilor. Cu alte cuvinte, o plantă care nu mai este găsită într-o anumită suprafață monitorizată poate continua să existe în alte regiuni. Totuși, acumularea acestor pierderi locale poate modifica semnificativ structura ecosistemelor alpine. Cu cât crește temperatura, cu atât riscul disparițiilor locale este mai mare Analiza cercetătorilor a identificat și o legătură între creșterea temperaturilor și pierderea unor specii din suprafețele studiate. Pentru fiecare creștere de 0,1°C, proporția pierderilor a crescut cu aproximativ 1-1,6%, în funcție de altitudinea la care se afla zona analizată. Plantele aflate la limita inferioară a habitatului lor pot încerca să se deplaseze spre altitudini mai mari, acolo unde temperaturile rămân mai apropiate de cele cu care sunt adaptate. Problema devine însă mult mai complicată pentru plantele care trăiesc deja în apropierea vârfurilor. Acestea nu mai au foarte mult spațiu în care să se retragă pentru a găsi temperaturi mai scăzute. Pe măsură ce clima continuă să se încălzească, habitatul potrivit pentru ele se poate restrânge tot mai mult. Unele plante dispar abia după ani de declin Efectele schimbărilor climatice asupra vegetației montane nu apar întotdeauna imediat. Cercetătorii au observat că plantele care și-au redus acoperirea vegetală în perioada 2001-2015 au prezentat ulterior un risc mai mare de a dispărea din suprafețele monitorizate până în 2022. Citește și: Copaci de moșmon, o specie aproape dispărută, descoperiți într-o rezervație din Marea Britanie. Fructul apreciat în Evul Mediu ar putea reveni în livezi Aproximativ 58% dintre disparițiile locale au fost precedate de o perioadă în care suprafața ocupată de plante se redusese, relatează cei de la focus.de. Acest fenomen este asociat cu ceea ce oamenii de știință numesc o posibilă „datorie de extincție”. Practic, o specie poate continua să existe într-un anumit loc chiar și după ce condițiile de mediu au devenit nefavorabile, însă populația sa se poate afla deja într-un proces de declin. Dispariția propriu-zisă poate apărea abia după mai mulți ani. Zăpada și apa schimbă și ele echilibrul ecosistemelor Temperatura nu este singurul factor care influențează vegetația de la altitudine. Schimbările climatice pot determina și modificări ale perioadei în care zăpada se topește. Dacă stratul de zăpadă dispare mai devreme, plantele sunt expuse mai mult timp la condiții diferite față de cele cu care speciile alpine s-au adaptat. În același timp, se poate modifica disponibilitatea apei în sol, iar perioadele de uscăciune pot deveni mai importante pentru unele ecosisteme montane. La toate acestea se adaugă concurența dintre specii. Plantele care ajung la altitudini mai mari pot intra în competiție pentru lumină, apă, nutrienți și spațiu cu speciile care au trăit acolo în mod tradițional. Un munte mai verde poate ascunde pierderea unor specii Imaginea unor versanți tot mai verzi poate crea impresia că vegetația montană se dezvoltă și că schimbările climatice au un efect pozitiv asupra plantelor. Cercetarea arată însă că realitatea este mai complexă. Creșterea vegetației poate avea loc simultan cu pierderea unor specii adaptate condițiilor reci. Comunitățile de plante se schimbă, iar speciile caracteristice anumitor altitudini pot fi înlocuite treptat de plante provenite din zone mai joase. Prin urmare, problema nu este doar cât de multă vegetație există pe munți, ci și ce specii formează această vegetație. Ce ar putea însemna aceste schimbări pentru ecosistemele alpine Plantele nu trăiesc izolat. Ele fac parte din ecosisteme complexe și oferă hrană sau adăpost altor organisme, contribuind în același timp la stabilitatea solului și la funcționarea ecosistemelor montane. Modificarea compoziției vegetației poate avea, prin urmare, consecințe asupra întregului lanț ecologic. Studiul cercetătorilor oferă o imagine asupra modului în care încălzirea climatică remodelează treptat munții Europei. Unele plante profită de temperaturile mai ridicate și urcă spre altitudini mai mari, în timp ce speciile care depind de frig sunt împinse către limitele superioare ale habitatelor lor. Iar pentru plantele care au ajuns deja aproape de vârfurile munților, posibilitățile de retragere sunt tot mai puține.