Pasărea care își trăiește viața după Lună. Foto: pexels.com Timp de un deceniu, biologii au urmărit caprimulgul cu gât roșu în Parcul Național Doñana din Spania, folosind senzori care înregistrau fiecare bătaie de aripă și chiar temperatura pielii păsărilor. Cercetătorii au descoperit un comportament surprinzător: vânătoarea, migrația, reproducerea și chiar năpârlirea acestei specii sunt sincronizate cu fazele Lunii. Pentru caprimulgul cu gât roșu, lumina nopții nu este doar un detaliu al mediului înconjurător. Este esențială pentru supraviețuire. Pasărea nocturnă se hrănește cu molii și alte insecte zburătoare în sudul Spaniei și trebuie să-și poată vedea prada pe cerul nopții. Spre deosebire de lilieci, nu dispune de ecolocație pentru a vâna în întuneric, astfel că ochii sunt principalul său instrument de vânătoare. Iar asta face ca una dintre cele mai importante variabile din viața sa să nu fie temperatura, vremea sau chiar anotimpul, ci cantitatea de lumină oferită de Lună. Pasărea care își trăiește viața după Lună Studiul, coordonat de Anders Hedenström de la Universitatea Lund din Suedia și publicat în Science Advances în 2026, s-a bazat pe date strânse pe parcursul a zece ani. Cercetătorii au combinat observațiile privind reproducerea și năpârlirea, colectate în Parcul Național Doñana încă din 2011, cu date obținute începând din 2016 de la 74 de caprimulgi adulți. Păsările au primit dispozitive de monitorizare miniaturizate, dezvoltate la Universitatea Lund. Nu erau simple dispozitive GPS. Senzorii înregistrau cu mare precizie activitatea de zbor, indicând cât timp și când zburau păsările, dar și temperatura propriului corp. Monitorizarea s-a desfășurat pe tot parcursul anului, inclusiv în perioadele de reproducere, migrație și iernare în Africa de Vest. Cinci dintre păsări au primit și dispozitive GPS. Astfel, cercetătorii au obținut una dintre cele mai detaliate imagini de până acum asupra modului în care un animal sălbatic își consumă energia de-a lungul unui an întreg. Toate datele au fost apoi comparate cu un singur reper extern: ciclul lunar de aproximativ 29 de zile. Citește și: Păsările „aplaudă” în întuneric pentru a atrage parteneri: un limbaj ascuns al sunetelor descoperit în pădurile din Argentina Cum schimbă Luna programul de vânătoare Pentru caprimulgul cu gât roșu, lumina nopții este esențială pentru supraviețuire. Foto: pexels.com Diferențele dintre nopțile cu Lună și cele întunecate au fost evidente. Atunci când Luna oferea suficientă lumină, caprimulgii rămâneau în aer și vânau o mare parte din noapte. Activitatea lor de zbor depășea 60%, deoarece puteau observa mai ușor insectele aflate în mișcare. În schimb, în apropierea Lunii noi, când nopțile erau aproape complet întunecate, perioada în care păsările puteau vâna se reducea dramatic. Caprimulgii se hrăneau în special în scurtele intervale de amurg de la începutul și sfârșitul zilei, când lumina rămasă pe cer le permitea încă să-și observe prada. În restul nopții, rămâneau la sol. Această alternanță între perioadele de abundență și cele în care hrana era mai greu de găsit a creat o problemă energetică pe care păsările au învățat să o rezolve într-un mod remarcabil. În nopțile fără Lună, își reduc temperatura corpului Senzorii au arătat că, în nopțile întunecate în care nu puteau vâna suficient, caprimulgii intrau în torpoare. Aceasta este o stare în care organismul reduce temperatura corpului și rata metabolică, astfel încât animalul să consume mai puțină energie. Practic, păsările își reduc temporar „consumul” de energie pentru a trece mai ușor peste nopțile în care nu pot găsi suficientă hrană. Senzorii de temperatură ai pielii le-au permis cercetătorilor să observe acest fenomen direct. Caprimulgul își reducea temperatura corporală pentru a economisi resurse până când revenea lumina Lunii. Potrivit lui Hedenström, pasărea trăiește cu marje energetice foarte mici. Atunci când lumina Lunii lipsește, ecuația energetică pur și simplu nu mai este favorabilă. Citește și: O scenă desprinsă dintr-un film de Hitchcock: peste 4.000 de păsări au creat un vortex în jurul unei biserici. VIDEO Luna stabilește calendarul migrației și reproducerii Descoperirea cu adevărat surprinzătoare este însă că influența Lunii nu se limitează la câteva ore de vânătoare. Ciclul lunar pare să dicteze și momente importante din calendarul anual al păsărilor. Caprimulgii trebuie să acumuleze suficiente rezerve de grăsime pentru eforturile mari, iar această acumulare este mai ușoară în perioada în care nopțile sunt mai luminoase. Cercetătorii au constatat că migrația de primăvară din Africa de Vest începe, de regulă, la 11-13 zile după Luna plină. Momentul le permite păsărilor să profite de nopțile mai luminoase pentru a-și face provizii energetice înainte de a porni în călătoria dificilă peste Sahara. Și reproducerea este sincronizată în mod asemănător. Depunerea ouălor este programată astfel încât perioada în care puii au cea mai mare nevoie de hrană să coincidă cu nopțile luminate de Lună. În aceste condiții, părinții pot petrece mai mult timp în aer și pot vâna suficient pentru a-și hrăni puii. Până și năpârlirea, un proces care consumă multă energie, pare să fie integrată în acest „calendar lunar”. Vânătoarea, migrația, reproducerea și năpârlirea – cele mai importante etape din viața păsării – sunt astfel legate de fazele Lunii. O specie perfect sincronizată cu cerul nopții Pasărea nocturnă se hrănește cu molii și alte insecte zburătoare și trebuie să-și poată vedea prada pe cerul nopții. Foto: pexels.com Descoperirea are și o ironie interesantă. Pentru a demonstra cât de dependentă este pasărea de lumina Lunii, cercetătorii au trebuit să transforme chiar pasărea într-un instrument de măsurare. Senzorii au înregistrat mișcarea, zborul și temperatura corporală, iar datele adunate timp de zece ani au dezvăluit cât de strâns este legat comportamentul caprimulgului de ciclul lunar. Practic, fiecare bătaie de aripă și fiecare schimbare a temperaturii corpului au contribuit la reconstruirea calendarului după care această specie își organizează viața. Lumina artificială ar putea perturba acest echilibru Descoperirea vine însă și cu un avertisment pentru viitor. O specie al cărei consum de energie și al cărei calendar anual sunt adaptate de-a lungul timpului la lumina naturală a Lunii poate fi deosebit de vulnerabilă la poluarea luminoasă. În multe zone, oamenii iluminează artificial nopțile, iar această lumină poate modifica exact semnalul pe care caprimulgul a evoluat pentru a-l folosi. În același timp, schimbările climatice și iluminatul artificial pot influența insectele cu care se hrănește pasărea, semnalele luminoase pe care le folosește și chiar momentul migrației. Toate aceste elemente riscă să perturbe o sincronizare care s-a format de-a lungul a milioane de ani. Caprimulgul cu gât roșu pare să fi respectat, generație după generație, o adevărată „întâlnire” cu Luna. Întrebarea este dacă va putea continua să facă acest lucru într-o lume în care nopțile devin tot mai rar cu adevărat întunecate.