Kultarrul, micul prădător nocturn pe care aproape nimeni nu îl vede. De ce este unul dintre cele mai misterioase marsupiale din Australia

În regiunile aride și semiaride ale Australiei trăiește un animal atât de discret, încât puțini oameni au șansa să îl observe în sălbăticie. Are dimensiunea unui șoarece, ochi mari, picioare posterioare lungi și un bot ascuțit. În ciuda aspectului său, nu este rozător.

Este vorba despre kultarr (Antechinomys laniger), un marsupial carnivor care iese la vânătoare doar pe timpul nopții. Abia în ultimii ani oamenii de știință au început să înțeleagă mai bine comportamentul său și rolul important pe care îl are în ecosistemele Australiei.

O rudă îndepărtată a diavolului tasmanian

Kultarrul face parte din aceeași familie cu diavolul tasmanian, dar și cu alte marsupiale insectivore australiene, precum antechinusul, dunnartul și phascogalele.

La început, cercetătorii au crezut că este foarte apropiat de phascogale, însă studiile genetice moderne au arătat că este mai degrabă înrudit cu dunnartul și că cele două specii provin dintr-un strămoș comun.

În prezent sunt recunoscute două subspecii de kultarr, însă biologii cred că diferențele dintre ele ar putea indica existența unor specii distincte. Sunt necesare însă cercetări suplimentare pentru a confirma această ipoteză.

Kultarr este un vânător redutabil

Kultarrul este răspândit în aproape toate statele și teritoriile Australiei, cu excepția statelor Victoria și Tasmania. Animalul cântărește până la 30 de grame, are blana maronie sau nisipie, abdomen alb și o coadă lungă terminată cu un smoc de păr.

Deși picioarele sale lungi îi conferă aspectul unui cangur în miniatură, kultarrul nu se deplasează prin sărituri. El aleargă folosindu-se de toate cele patru membre și poate atinge viteze de aproape 14 km/h, de peste trei ori mai mari decât viteza medie de mers a unui om.

Hrana sa preferată este formată din insecte, păianjeni și alte artropode, iar sistemul său digestiv procesează alimentele extrem de rapid, în aproximativ o oră.

Citește și: Cel mai rapid păianjen australian din lume aleargă mai repede decât un om. Ce record de viteză are

Ziua stă ascuns, noaptea pleacă la vânătoare

Pentru a evita prădătorii și temperaturile extreme din deșert, kultarrul își petrece ziua ascuns în crăpăturile solului sau în galerii săpate de alte animale, cum sunt șoarecii săritori australieni. Odată cu lăsarea întunericului, iese din adăpost pentru a căuta hrană și parteneri.

O altă adaptare remarcabilă este capacitatea de a intra în torpoare, o stare în care metabolismul și temperatura corpului scad considerabil pentru a economisi energie. În această perioadă, temperatura corporală poate coborî până la 11 grade Celsius, iar animalul poate rămâne în această stare între două și 16 ore, mai ales atunci când hrana este puțină sau temperaturile sunt scăzute.

De ce este atât de greu de studiat

Kultarrul este unul dintre cele mai greu de observat mamifere australiene. Habitatul izolat, activitatea exclusiv nocturnă, dimensiunile reduse și blana perfect camuflată fac ca întâlnirile cu acest animal să fie extrem de rare. Din acest motiv, mare parte din informațiile existente provin din studiile efectuate pe exemplare crescute în captivitate.

Cercetătorii au observat că animalele își petrec cea mai mare parte a timpului explorând mediul, căutând hrană și rămânând permanent vigilente pentru a detecta eventualii prădători.

Aceste informații sunt importante pentru programele de conservare, în special pentru relocarea exemplarelor în habitate sigure sau pentru reintroducerea lor în natură.

O colonie care a ajutat cercetarea

În 2007, cercetătorii de la Western Sydney University au înființat o colonie de kultarri, care a funcționat timp de șase ani.

Experiența le-a oferit biologilor informații valoroase despre reproducerea, comportamentul și adaptările acestei specii, contribuind la dezvoltarea strategiilor de conservare.

Coloniile de cercetare dedicate marsupialelor sunt însă foarte puține, ceea ce face ca multe aspecte ale biologiei acestor animale să rămână necunoscute.

Citește și: Peste 100.000 de gândaci exotici ilegali au fost confiscați în Australia. Valoarea capturii depășește 200.000 de dolari australieni

Ce amenințări înfruntă kultarrul

Deși specia este clasificată în prezent de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) drept „Least Concern” (risc scăzut), cercetătorii avertizează că există numeroase pericole.

Printre cele mai importante se numără degradarea habitatelor, incendiile de vegetație, inundațiile, utilizarea pesticidelor și prădătorii introduși de om, precum pisicile și vulpile sălbatice. La acestea se adaugă bufnițele și șerpii, care vânează în mod natural aceste mici marsupiale.

O altă enigmă este faptul că populațiile par să migreze sezonier, potrivit The Conversation. Cercetătorii pot identifica numeroși indivizi într-o anumită zonă, iar la următoarele monitorizări aceștia dispar complet, fiind probabil mutați în alte regiuni.

Încă mai sunt multe mistere de descifrat

Deși în ultimele două decenii au fost făcute progrese importante, oamenii de știință recunosc că încă știu foarte puține despre acest marsupial discret. Nu este clar cât de stabile sunt populațiile actuale și nici dacă ceea ce astăzi este considerat o singură specie ascunde, de fapt, mai multe specii distincte.

Cert este că acest mic prădător nocturn joacă un rol important în controlul populațiilor de insecte și păianjeni din ecosistemele aride ale Australiei, iar înțelegerea modului său de viață va fi esențială pentru protejarea lui pe termen lung.