O broască țestoasă rară, urmărită prin satelit. Povestea lui Lucero, una dintre ultimele țestoase marine cu carapacea de piele din Pacificul de Est

Mai puțin de 1.000 de țestoase marine cu carapacea de piele din Pacificul de Est mai supraviețuiesc astăzi în sălbăticie, iar oamenii de știință încearcă disperat să le înțeleagă migrațiile pentru a le salva de la dispariție. Recent, cercetătorii au reușit să monteze pentru prima dată un dispozitiv de urmărire pe o femelă care și-a depus ouăle în Ecuador — limita sudică a ariei de reproducere a acestei specii impresionante.

Țestoasa a primit numele Lucero, care înseamnă „steaua dimineții” în spaniolă, iar biologii estimează că are între 25 și 40 de ani. Datele colectate despre traseele și zonele sale de hrănire ar putea deveni esențiale pentru protejarea uneia dintre cele mai amenințate populații de țestoase marine din lume.

Una dintre cele mai rare țestoase marine din lume

Specia Dermochelys coriacea, cunoscută drept țestoasa „leatherback” sau țestoasa-cu-spate-de-piele, este cea mai mare țestoasă marină de pe planetă. La nivel global, specia este clasificată drept vulnerabilă, însă populația din Pacificul de Est este considerată în pericol critic de dispariție.

Țestoasele acestei subpopulații își depun ouăle pe coastele care se întind din Mexic până în Ecuador. În ultimele decenii, numărul lor a scăzut dramatic — cu aproximativ 98%, potrivit cercetătorilor.

Până acum, oamenii de știință montaseră emițătoare satelitare pe exemplare observate pe alte plaje din America Latină sau pe țestoase capturate accidental în plasele pescarilor în apropierea Ecuadorului. Lucero este însă prima femelă aflată în cuibărit în Ecuador care a fost monitorizată direct.

Cum au reușit să o găsească pe Lucero

Biologii de la organizația ecuadoriană Fundación Reina Laud au observat pentru prima dată țestoasa în timp ce se îndrepta spre o porțiune izolată de plajă pentru a depune ouă. Echipa a alertat-o imediat pe Callie Veelenturf, biolog marin și fondatoare a Leatherback Project din Statele Unite.

Cercetătorii nu știau exact unde va ieși țestoasa la mal, așa că au organizat o adevărată operațiune de supraveghere. Oamenii au fost poziționați de-a lungul plajei, echipați cu stații radio, pentru a o repera.

„A fost o adevărată aventură, pentru că am petrecut mai multe nopți pe plajă așteptând-o”, a povestit Veelenturf într-o discuție video cu publicația Mongabay.

Momentul în care i-au montat emițătorul

Atunci când depun ouă, țestoasele marine intră într-o stare asemănătoare transei și devin mult mai puțin atente la ce se întâmplă în jurul lor. Cercetătorii au profitat de acel moment pentru a fixa pe carapacea lui Lucero un emițător satelitar.

Dispozitivul transmite informații de fiecare dată când țestoasa iese la suprafață pentru a respira, permițând oamenilor de știință să urmărească în timp real traseele sale prin ocean.

Scopul proiectului este să afle unde migrează Lucero, cât de adânc se scufundă și în ce zone se hrănește.

De ce sunt atât de importante informațiile

Una dintre cele mai mari amenințări pentru țestoasele leatherback este capturarea accidentală în plasele de pescuit. Aceste incidente sunt adesea fatale pentru animale și provoacă, în același timp, pagube pescarilor, ale căror echipamente sunt deteriorate.

„Vrem să înțelegem cum se suprapun habitatele țestoaselor cu zonele de pescuit”, a explicat Veelenturf.

Cercetătorii speră că datele colectate vor ajuta la elaborarea unor politici de conservare mai eficiente și la identificarea zonelor în care pescuitul ar trebui limitat sau gestionat diferit.

Citește și: Ce s-a întâmplat când 500 de țestoase au fost eliberate în deșertul Sahara, după ce ecologii s-au chinuit să planteze sute de copaci?

Ultimele țestoase marine „leatherback” din Pacific

Specialiștii spun că aceste reptile uriașe joacă un rol important în sănătatea ecosistemelor marine. O țestoasă leatherback adultă poate cântări aproximativ 900 de kilograme și consumă cantități uriașe de meduze.

„Ele pot mânca echivalentul propriei greutăți în meduze într-o singură zi, iar meduzele consumă pești juvenili și larve de pește”, a explicat biologul marin.

Cu alte cuvinte, o populație sănătoasă de țestoase contribuie indirect la menținerea stocurilor de pește și la susținerea comunităților de pescari.

Lucero a ajuns deja în Peru

După ce și-a depus ouăle, Lucero a început să migreze spre sud, iar semnalul transmis de emițător arată că a ajuns deja în apropierea coastelor statului Peru.

Cercetătorii speră ca dispozitivul să rămână funcțional cel puțin un an sau doi, suficient pentru a cartografia traseele sale complete de migrație și zonele unde se hrănește.

„În fiecare zi verific semnalul și îmi țin respirația așteptând să văd dacă emițătorul încă transmite”, a spus Veelenturf.

Citește și: Câinii care ajută la salvarea țestoaselor: proiectul neobișnuit lansat pentru o specie aflată în pericol