Pajiștile ajută la compensarea emisiilor de gaze cu efect de seră de la vaci?

Pajiștile ajută la compensarea emisiilor de gaze cu efect de seră de la vaci? Află adevărul științific: pășunile sunt rezervoare de carbon care pot compensa o parte din emisiile de gaze cu efect de seră din creșterea bovinelor. Descoperă studiile și practicile care fac diferența în cele ce urmează.

Răspuns scurt: Adevăr.

Pajiștile funcționează ca „rezervoare de carbon” (carbon sinks), ajutând la captarea și stocarea carbonului din atmosferă. Prin practici de gestionare adecvate, cum ar fi pășunatul rotativ, această capacitate de stocare poate fi sporită, compensând astfel o parte din emisiile de metan și alte gaze cu efect de seră generate de bovine. Cu toate acestea, este crucial de înțeles că această capacitate de compensare nu este infinită și scade odată cu îmbătrânirea pajiștii.

De ce este pusă în discuție agricultura?

Imaginea agriculturii s-a deteriorat treptat din cauza diferitelor crize și a contestării unor practici, cum ar fi utilizarea excesivă a inputurilor. Deși fermierii beneficiază în continuare de sprijinul public, impactul agriculturii asupra mediului este adesea criticat, iar creșterea rumegătoarelor este adesea stigmatizată pentru emisiile sale de metan, un gaz cu efect de seră foarte puternic.

Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) estimează că zootehnia este responsabilă pentru 12% din emisiile globale de gaze cu efect de seră (20,5% în Franța), iar metanul reprezintă mai mult de jumătate din aceste emisii.

Dar, încă din 2009, FAO sublinia că, prin practici de gestionare îmbunătățite, sectorul zootehnic poate contribui și la combaterea schimbărilor climatice. Să analizăm datele științifice, potrivit unui rezumat al chaire-bea.vetagro-sup.fr.

Ce emisii generează creșterea bovinelor?

Agricultura generează trei gaze cu efect de seră principale:

• Dioxid de carbon (CO2)
• Metan (CH4) – cu un potențial de încălzire de peste 80 de ori mai mare decât CO2.
• Protoxid de azot (N2O)

Sursele acestor emisii din creșterea animalelor sunt:

Emisii directe (60%):

• Fermentația enterică (procesul de digestie la rumegătoare) – generează metan.
• Gestionarea dejecțiilor (balegă) – generează protoxid de azot.

Emisii indirecte (40%):

• Producția de îngrășăminte și furaje, defrișările, transportul.

Bovinele sunt responsabile pentru 62% din emisiile din sectorul zootehnic global, datorită biomasei lor mari și procesului specific de digestie.

Cum stochează pajiștile carbon?

Procesul este natural:

• Fotosinteză: Plantele capturează CO2 din atmosferă.
• Alocarea carbonului: Carbonul este integrat în țesuturile plantelor.
• Stocarea în sol: Rădăcinile, resturile vegetale și exudatele rădăcinilor adaugă carbon materiei organice a solului.

Studii științifice arată că pajiștile temperate din Europa sunt rezervoare de carbon, stocând mai mult carbon decât eliberează.

Ce se întâmplă când pajiștile sunt pășunate?

Un studiu francez (Senapati et al., 2014) a comparat o pajiște cosită (fără animale) cu una pășunată. Deși respirația animalelor adaugă emisii (CO2 și CH4), bilanțul net de carbon al pajiștii pășunate este mai mare. De ce? Pentru că:

• Într-o pajiște cosită, 95% din carbonul din iarbă este exportat sub formă de fân.
• Într-o pajiște pășunată, 25-40% din carbonul ingerat de animale revine în sol prin fecale, reciclându-se pe loc.

Important: Solul este cel mai important rezervor natural de carbon de pe uscat, stocând de trei ori mai mult carbon decât atmosfera.

Factorii care influențează stocarea carbonului

Capacitatea de stocare a pajiștilor nu este constantă și depinde de mai mulți factori:

Vârsta pajiștii: Capacitatea de stocare crește exponențial în primii 30-40 de ani, apoi încetinește până când atinge un echilibru. Pajiștile „în vârstă” din Franța își văd din ce în ce mai mult rolul de compensare scăzând.

Utilizarea terenurilor:

• Pajiștile permanente stochează mult mai mult carbon decât culturile anuale.
• Conversia unei pajiști permanente într-o cultură duce la eliberarea masivă a carbonului stocat.

Practicile de gestionare:

• Pășunatul rotativ evită supra-pășunatul, stimulează producția de biomase și reduce emisiile.
• Aplicarea de bălegar asigură un aport echilibrat de nutrienți.
• Agroforesteria și prezența gardurilor viii măresc stocul de carbon.

Perspective globale și concluzii

FAO subliniază că 54% din pajiștile globale au o capacitate stabilă de stocare a carbonului. Cu toate acestea, în unele regiuni (Asia de Est, America de Sud), pajiștile se degradează și eliberează carbon din cauza presiunii antropice și a condițiilor climatice extreme.

Potențialul de ameliorare: Practicile bune de management reprezintă soluția. Pășunatul rotativ, aplicarea de materie organică (bălegar) și agroforesteria pot spori capacitatea de stocare a carbonului în soluri. La fel, protejarea pajiștilor permanente și combaterea schimbărilor necorespunzătoare ale utilizării terenurilor sunt esențiale pentru a păstra carbonul deja stocat.

Inițiativele internaționale, precum „4 la 1000” lansată de Franța, evidențiază importanța acestor practici.

Întrebare cheie: compensarea este suficientă?

Răspunsul este NU. Chiar cu practici optime, potențialul de stocare al pajiștilor este limitat și nu poate anula complet amprenta de carbon a creșterii bovinelor. Alte probleme legate de emisiile de protoxid de azot și amoniac rămân de abordat.

Viitorul constă într-o abordare multiplă

Pentru o zootehnie mai durabilă, este crucial să acționăm simultan pe mai multe pârghii:

• Genetica: Selectarea animalelor cu o digestie mai eficientă, care produc mai puțin metan.
• Nutriția: Optimizarea hranei pentru a reduce fermentația enterică.
• Gestionarea efuentelor: Tehnici precum îngroparea controlată a bălegarului pot reduce emisiile.
• Producția și productivitatea: Asigurarea rentabilității economice în tandem cu sustenabilitatea.

Pajiștile ajută la compensarea emisiilor de gaze cu efect de seră de la vaci?

Este ADEVĂRAT că pajiștile, prin capacitatea lor de a stoca carbon, ajută la compensarea parțială a emisiilor de gaze cu efect de seră de la vaci. Acest mecanism natural este un instrument valoros în arsenalul luptei împotriva schimbărilor climatice.

Cu toate acestea, acest instrument nu este o soluție magică. Eficiența lui depinde critic de practicile de management, este limitată în timp și nu poate compensa integral amprenta de carbon a sectorului.

Adevărata soluție rezidă într-o combinație inteligentă: protejarea și îmbunătățirea pajiștilor, împreună cu adoptarea masivă a tuturor celorlalte măsuri tehnologice și de gestionare care reduc emisiile la sursă. Numai astfel putem spera la o reconciliere între necesitățile producției de alimente și imperativul protejării mediului.

Citește și: Gazele cu efect de seră cresc din solurile deșertice, la doar câteva minute după ploaie