Cernobîl schimbă povestea supraviețuirii: ce se întâmplă cu ADN-ul câinilor care trăiesc de generații în zona contaminată? Foto: wikipedia Dezastrul nuclear de la Cernobîl, produs în urmă cu peste 40 de ani, nu a afectat doar oamenii. Animalele care au rămas în zona contaminată au fost nevoite să supraviețuiască într-un mediu extrem de dificil. Printre acestea se numără și câinii abandonați după evacuarea populației. Cercetătorii au descoperit că animalele care trăiesc în apropierea fostei centrale nucleare prezintă diferențe genetice importante față de câinii din localitățile aflate la distanță. Inițial, oamenii de știință au luat în calcul posibilitatea ca radiațiile să fi provocat mutații genetice. Noile cercetări indică însă o explicație diferită, legată de evoluția naturală și de capacitatea unor animale de a supraviețui în condiții extreme. Ce s-a întâmplat cu animalele după explozia de la Cernobîl Pe 26 aprilie 1986, explozia reactorului de la centrala nucleară Cernobîl a provocat unul dintre cele mai grave accidente nucleare din istorie. În urma eliberării materialelor radioactive, autoritățile sovietice au evacuat populația din regiune și au instituit o zonă de excludere cu o suprafață de aproximativ 2.600 de kilometri pătrați. Oamenii au fost nevoiți să-și părăsească locuințele în grabă. Mulți nu și-au putut lua animalele de companie, astfel că numeroși câini au rămas în urmă. Ulterior, autoritățile au trimis echipe speciale, cunoscute sub numele de lichidatori, pentru a elimina animalele rămase în zona contaminată. Măsura urmărea să limiteze riscurile asociate contaminării radioactive. Cu toate acestea, nu toate animalele au fost găsite. O parte dintre câini au supraviețuit și au reușit să formeze populații stabile în zona de excludere. În prezent, se estimează că acolo trăiesc câteva sute de câini. O parte dintre aceștia provin, cel puțin parțial, din animalele de companie abandonate în timpul evacuării. Câinii din apropierea centralei au un profil genetic diferit Aceste animale reprezintă o oportunitate importantă pentru cercetători. Ele permit studierea modului în care organismele vii pot fi influențate de expunerea îndelungată la un mediu contaminat. Câinii din Cernobîl au trecut deja prin peste 30 de generații de la producerea accidentului nuclear. Într-un studiu publicat în 2023, o echipă de cercetători a analizat structura genetică a acestor populații. Rezultatele au arătat că animalele care trăiesc în apropierea fostei centrale nucleare sunt diferite genetic de cele care se găsesc în alte zone ale regiunii. Diferențele au fost observate chiar dacă grupurile de câini trăiesc relativ aproape unele de altele. Cercetătorii au luat atunci în calcul posibilitatea ca radiațiile persistente să fi provocat mutații care au influențat ADN-ul animalelor. Foto: wikipedia Totuși, un studiu ulterior, realizat în 2024, nu a identificat dovezi care să susțină această explicație. Prin urmare, oamenii de știință au continuat investigațiile pentru a înțelege de ce există aceste diferențe genetice. Citește și: Doi câini rămași singuri după moartea jurnalistului Patrick André de Hillerin își caută o familie. Bernie și Giovanna ar putea fi adoptați împreună Ce au analizat oamenii de știință în noul studiu În cea mai recentă cercetare, publicată în revista științifică Genes, echipa coordonată de Megan Dillon, genetician specializat în studiul populațiilor la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, a analizat date genetice provenite de la 106 câini. Probele au fost colectate în perioada 2018-2019. Cercetătorii au inclus animale care trăiau în apropierea centralei nucleare, dar și câini din orașul Cernobîl, situat la aproximativ 16 kilometri distanță. Analiza a urmărit să stabilească dacă diferențele genetice dintre cele două grupuri au apărut prin două mecanisme evolutive importante: selecția naturală sau deriva genetică. Selecția naturală presupune că anumite caracteristici genetice devin mai frecvente într-o populație atunci când oferă indivizilor avantaje pentru supraviețuire și reproducere. În schimb, deriva genetică reprezintă modificarea întâmplătoare a frecvenței unor variante genetice de-a lungul generațiilor. Acest proces nu presupune neapărat un avantaj pentru supraviețuire. Rezultatele au sugerat că diferențele observate la câinii din apropierea centralei nu pot fi explicate doar prin schimbări genetice întâmplătoare. Genele asociate cu imunitatea și cancerul au atras atenția cercetătorilor Analizele au evidențiat modificări concentrate în anumite regiuni ale genomului. Acestea se află în apropierea unor gene implicate în procese biologice importante. Printre domeniile identificate se numără: dezvoltarea și evoluția cancerului; funcționarea și întreținerea celulelor; răspunsul sistemului imunitar; apărarea organismului împotriva bolilor infecțioase. Aceste rezultate i-au determinat pe cercetători să ia în calcul posibilitatea ca selecția naturală să fi avut un rol în diferențierea genetică a animalelor. Megan Dillon a explicat că echipa a identificat semnături genetice care sugerează existența unui asemenea proces. Totuși, cercetătorii nu pot confirma cu certitudine că selecția naturală este singura explicație, conform sciencealert.com. Regiunile genetice identificate sunt asociate cu mecanisme biologice care ar putea ajuta organismele să facă față expunerii la substanțe toxice din mediul înconjurător. Este posibil ca unii câini să fi avut avantaje genetice încă de la început Una dintre explicațiile luate în calcul este că anumite animale aveau deja, înainte de accident, variante genetice care le ofereau șanse mai mari de supraviețuire. De exemplu, unii câini ar fi putut avea o rezistență mai bună la anumite efecte ale expunerii la substanțe toxice, mecanisme de apărare mai eficiente împotriva bolilor sau caracteristici genetice asociate cu un risc mai redus de a dezvolta anumite forme de cancer. Dacă aceste animale au supraviețuit în număr mai mare și s-au reprodus, este posibil să fi transmis respectivele variante genetice urmașilor. Citește și: Câinele care s-a simțit „trădat” de propria bunică. Reacția lui când a văzut-o mângâind un alt patruped a devenit virală Procesul s-ar fi repetat de-a lungul generațiilor, ceea ce ar fi contribuit la apariția diferențelor observate astăzi între populațiile de câini. Acest mecanism este cunoscut drept selecție direcțională. El apare atunci când anumite variante genetice sunt favorizate în mod constant, devenind tot mai răspândite într-o populație. Matthew Breen, genetician la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, a explicat că efectele mediului toxic din Cernobîl nu trebuie interpretate neapărat ca o modificare a ADN-ului produsă de radiații. O posibilă explicație este că animalele care au supraviețuit primelor expuneri aveau deja o diversitate genetică și anumite caracteristici care le-au oferit un avantaj. Cu alte cuvinte, nu este obligatoriu ca mediul radioactiv să fi creat noi modificări genetice. Este posibil ca acesta să fi favorizat câinii care aveau deja anumite particularități biologice. Misterul câinilor din Cernobîl nu este încă pe deplin elucidat Deși rezultatele oferă indicii importante, cercetătorii subliniază că mai sunt necesare investigații pentru a înțelege exact mecanismele care au dus la diferențele genetice dintre populațiile de câini. Studiul nu demonstrează că animalele au devenit imune la radiații și nici că au dezvoltat o protecție completă împotriva efectelor contaminării radioactive. În schimb, cercetarea oferă o perspectivă asupra modului în care variațiile genetice existente într-o populație pot influența supraviețuirea într-un mediu dificil. Câinii din zona Cernobîlului continuă să reprezinte un subiect important pentru comunitatea științifică. Studierea lor ar putea ajuta la o mai bună înțelegere a relației dintre mediul înconjurător, diversitatea genetică și evoluția organismelor pe parcursul mai multor generații.