Desmanul de Pirinei. Nasul său funcționează aproape ca un detector subacvatic. Foto: https://www.instagram.com/livingearthtv/ Desmanul de Pirinei: are un nas lung și flexibil, asemănător unei trompe de elefant, picioare adaptate pentru înot și o blană care nu lasă apa să ajungă ușor la piele. Nu este un personaj dintr-un film fantastic, ci un mamifer cât se poate de real, care trăiește ascuns în râurile de munte din Europa. Faceți cunoștință cu desmanul de Pirinei, una dintre cele mai neobișnuite și mai greu de observat creaturi de pe continent. Dacă ai vedea un desman de Pirinei pentru prima dată, probabil ți-ar fi greu să spui cu ce animal seamănă. Are corpul unui mic mamifer cu blană, un bot care amintește de trompa unui elefant, picioare de înotător și o coadă lungă, aproape cât restul corpului. Pare o combinație între o cârtiță, un șoarece de apă și o vidră în miniatură. Și totuși, desmanul de Pirinei (Galemys pyrenaicus) este o specie distinctă, cu adaptări remarcabile la viața în apele reci și repezi ale munților. Acest mic mamifer rămâne unul dintre cele mai misterioase animale ale Europei. Cât de mic este, de fapt, „elefantul” din Pirinei? Desmanul de Pirinei măsoară aproximativ 11–16 centimetri în lungimea corpului. Coada sa poate avea aproape aceeași lungime, astfel că animalul pare mai mare atunci când este văzut în întregime. Blana este deasă, moale și impermeabilă, de obicei în nuanțe de brun-cenușiu. Ochii sunt foarte mici, iar urechile externe aproape că nu se văd. Dar trăsătura care atrage imediat atenția este nasul. Lung, subțire și extrem de mobil, acesta seamănă cu o trompă în miniatură. Nu este însă o simplă ciudățenie a naturii: reprezintă unul dintre cele mai sofisticate instrumente de care animalul dispune pentru a supraviețui. Desmanul de Pirinei. Nasul său funcționează aproape ca un detector subacvatic În râurile de munte, apa curge repede, iar lumina poate fi slabă. Pentru un animal care vânează printre pietre, vederea nu este întotdeauna cel mai util simț. Desmanul compensează printr-un bot extraordinar de sensibil. Pe suprafața acestuia se află numeroase structuri tactile și peri senzoriali, care îl ajută să detecteze prada. Printre receptorii săi se numără și așa-numitele organe Eimer, structuri specializate întâlnite la cârtițe. Cu ajutorul lor, desmanul poate explora pietrișul, simți mișcări fine și localiza nevertebrate ascunse pe fundul apei. Mai mult, cercetările asupra comportamentului său indică faptul că poate folosi și mirosul sub apă. Animalul elimină mici bule de aer și le inspiră din nou, un mecanism care îi permite să detecteze substanțe odorante din mediul acvatic. Practic, desmanul poate „adulmeca” în timp ce înoată. Are picioare de înotător și o coadă pe post de cârmă Deși este înrudit cu cârtițele, desmanul nu este construit pentru săpat tuneluri prin pământ în același mod. La cârtițele obișnuite, membrele anterioare sunt foarte puternice și adaptate pentru săpat. La desman, picioarele din spate sunt mai dezvoltate și mai musculoase. Degetele sunt unite prin membrane și au peri rigizi care măresc suprafața folosită pentru propulsie. Aceste picioare funcționează ca niște vâsle, în timp ce coada lungă și ușor turtită îl ajută să se stabilizeze și să-și schimbe direcția. Poate rămâne scufundat mai mult de două minute în timpul căutării hranei. Pentru un mamifer atât de mic, care trăiește în ape repezi, aceste adaptări sunt esențiale. Desmanul de Pirinei. Unde trăiește acest animal atât de neobișnuit? În ciuda numelui său, desmanul de Pirinei nu trăiește exclusiv în Munții Pirinei. Specia se întâlnește în anumite regiuni din nordul Spaniei, Portugalia și sud-vestul Franței. Preferă râurile și pâraiele montane cu apă curată, rece, bine oxigenată și bogată în mici nevertebrate. Poate fi întâlnit la altitudini de aproximativ 400 până la 2.500 de metri, deși distribuția sa diferă de la o regiune la alta. Nu îi plac apele stagnante. Are nevoie de curenți și de un habitat acvatic în care să găsească suficientă hrană. Își amenajează adăposturi în malurile râurilor, uneori cu intrări situate sub nivelul apei. Iar pentru că este în mare parte nocturn și foarte discret, chiar și oamenii care locuiesc în apropierea habitatului său pot să nu îl vadă niciodată. Ce mănâncă desmanul de Pirinei? În ciuda asemănării cu un elefant minuscul, desmanul este un mic prădător. Hrana sa este formată în principal din nevertebrate acvatice: larve de insecte, viermi, crustacee mici și moluște. Ocazional, poate consuma mormoloci sau pești foarte mici. Își folosește nasul pentru a cerceta spațiile dintre pietre, apoi prinde prada și o poate aduce la suprafață pentru a o consuma. Este un mod de viață care depinde de sănătatea întregului ecosistem al râului. Dacă apa este poluată sau dispar insectele acvatice, desmanul pierde una dintre cele mai importante resurse de hrană. De ce este atât de greu de observat? Desmanul duce o viață în mare parte solitară și este activ mai ales noaptea. Se deplasează prin apă, caută hrană printre pietre și se retrage în adăposturi ascunse în maluri. Nu este un animal care să stea la vedere sau să poată fi observat ușor de pe un traseu turistic. Din acest motiv, specialiștii folosesc metode moderne pentru a afla unde mai trăiește. Una dintre acestea este analiza ADN-ului ambiental, cunoscută și sub denumirea de eDNA. Animalele lasă în mediul înconjurător urme microscopice de material genetic, provenite, de exemplu, din celule eliminate în apă. Prin analizarea probelor de apă, cercetătorii pot detecta prezența unei specii fără să fie nevoie să o captureze sau chiar să o vadă. Capcanele foto sunt o altă metodă utilă pentru monitorizarea acestui mamifer discret. Este înrudit desmanul de Pirinei cu elefantul sau cu șoarecele? Nici cu unul, nici cu celălalt în sensul sugerat de înfățișarea sa. Desmanul de Pirinei face parte din familia Talpidae, aceeași familie din care fac parte cârtițele. Asemănarea nasului cu trompa elefantului este un exemplu al felului în care evoluția poate produce forme asemănătoare la animale foarte diferite. La desman, botul flexibil este adaptat pentru explorarea mediului subacvatic și detectarea prăzii. La elefant, trompa îndeplinește numeroase funcții, de la apucarea hranei și consumul apei până la comunicare și manipularea obiectelor. Așadar, cele două animale au în comun o trăsătură spectaculoasă, nu o înrudire apropiată. Știai că? Există doar două specii de desmani în viață Desmanul de Pirinei are o rudă neobișnuită: desmanul rusesc (Desmana moschata). Acesta este mai mare și trăiește în zone umede, lacuri și râuri cu ape mai liniștite din estul Europei și Rusia. Ambele specii fac parte dintr-o linie evolutivă veche de mamifere insectivore semiacvatice. Desmanul de Pirinei este uneori descris drept o „fosilă vie”, datorită originii evolutive îndepărtate a grupului său. Expresia este însă una populară: nu înseamnă că specia a rămas complet neschimbată milioane de ani. Și încă o curiozitate: desmanii au glande care produc un miros puternic, asemănător moscului, folosit în comunicarea chimică. De aici provin și unele dintre denumirile lor istorice. De ce riscă să dispară acest mamifer rar? Din păcate, adaptările care îl fac atât de special îl fac și vulnerabil. Desmanul de Pirinei depinde de un tip foarte precis de habitat: râuri curate, cu debit adecvat, apă bine oxigenată și suficientă hrană. Potrivit Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), specia este clasificată drept Vulnerabilă, iar populațiile sale sunt în declin. Printre principalele amenințări se numără poluarea apei, construirea barajelor, fragmentarea habitatului și modificarea cursurilor de apă. Schimbările climatice adaugă o presiune suplimentară. Secetele, temperaturile mai ridicate și modificările debitelor pot transforma râurile montane în habitate mai puțin potrivite pentru această specie. Iar când populațiile devin izolate unele de altele, supraviețuirea pe termen lung poate fi și mai dificilă. Un animal minuscul ne spune cât de sănătoase sunt râurile Europei Desmanul de Pirinei nu este doar o curiozitate zoologică. Prezența sa este legată de existența unor ecosisteme acvatice bine conservate, cu apă de bună calitate și comunități bogate de nevertebrate. De aceea, protejarea lui înseamnă mai mult decât salvarea unui mamifer rar. Înseamnă protejarea râurilor de munte, a viețuitoarelor care depind de ele și a echilibrului unor ecosisteme fragile. Eforturile de conservare se concentrează pe refacerea habitatelor, îmbunătățirea calității apei și monitorizarea populațiilor. Și poate că acesta este cel mai interesant lucru despre micul „elefant” din Pirinei. Deși are doar câțiva centimetri și trăiește aproape nevăzut, dispariția sa ar spune foarte multe despre schimbările care afectează râurile Europei. Un animal atât de mic poate fi, așadar, un semnal de alarmă pentru o problemă mult mai mare. Foto: https://www.instagram.com/livingearthtv/