O imagine de artă rupestră a tigrului tasmanian recent documentată. Cercetătorii au folosit software de calculator pentru a-i îmbunătăți caracteristicile. foto: Craig Banggar Descoperiri recente din nordul Australiei aduc noi perspective asupra prezenței și importanței culturale a tilacinului și a altor marsupiale dispărute, prin identificarea unor reprezentări de artă rupestră indigenă care sugerează o supraviețuire mai îndelungată decât se credea anterior. Reprezentări ale marsupialului carnivor, cunoscut și sub numele de „tigrul tasmanian”, au fost descoperite în Ținutul Arnhem O echipă de cercetători a documentat aproximativ 14 noi reprezentări ale tilacinului (Thylacinus cynocephalus), un marsupial carnivor cunoscut și sub numele de „tigrul tasmanian”, în Ținutul Arnhem din nordul Australiei. În plus, au fost identificate și două reprezentări ale diavolului tasmanian (Sarcophilus harrisii). Aceste picturi rupestre fac parte dintr-un ansamblu mai larg de artă indigenă veche de secole, descoperită într-o regiune cu densitate scăzută a populației și cu o mare parte a mediului natural bine conservat. Ținutul Arnhem este o zonă administrată în mare parte de comunități aborigene locale și găzduiește aproximativ 16.000 de locuitori. Cercetarea a fost realizată în colaborare cu aceste comunități, care au oferit și perspective culturale și istorice importante asupra semnificației acestor animale în tradițiile lor. Citește și: Tigrul tasmanian: animalul dispărut care ar putea fi readus la viață. Ce planuiesc oamenii de știință? Ar fi dispărut în urmă cu 1000 de ani Studiul, publicat pe 30 martie în revista Archaeology in Oceania, sugerează că tilacinul ar fi putut supraviețui pe continentul australian mult mai târziu decât se estima anterior. Până acum, consensul științific indica dispariția sa de pe continent în urmă cu aproximativ 3.000 de ani. Totuși, noile interpretări ale artei rupestre ridică posibilitatea ca unele populații să fi existat până în urmă cu mai puțin de 1.000 de ani, relatează livescience.com. Această ipoteză este susținută de faptul că unele picturi par relativ recente, inclusiv utilizarea unor pigmenți precum caolinul (o argilă albă), care se conservă mai slab în timp decât ocrul roșu folosit frecvent în arta rupestră. Această observație sugerează că unele reprezentări ar putea aparține unor perioade istorice mai apropiate de prezent, ceea ce deschide posibilitatea ca artiștii să fi văzut efectiv animale vii. Arta rupestră documentată recent a unui diavol tasmanian. foto: Paul Tacon Unul dintre cercetători, profesorul Paul Taçon de la Griffith University, a subliniat că unele dintre aceste imagini ar putea indica supraviețuirea locală mai îndelungată a tilacinului sau, alternativ, transmiterea unor modele artistice mai vechi de-a lungul generațiilor. Cu alte cuvinte, nu este clar dacă toate reprezentările provin din observații directe ale animalelor sau din reproducerea unor imagini anterioare. Descrierile acestor picturi rupestre sunt variate Reprezentările de diavol tasmanian includ animale robuste, cu cap rotunjit, bot scurt și dinți proeminenți, unele scene fiind suprapuse de imagini cu pești sau alte elemente. În schimb, tilacinul este ilustrat ca un animal asemănător unui câine, cu corp alungit, urechi rotunjite și, în unele cazuri, dungi caracteristice pe spate. Cea mai mare reprezentare identificată măsoară aproximativ 1,4 metri. Interesant este faptul că nu toate figurile de tilacin includ dungi, ceea ce sugerează fie variații stilistice, fie faptul că artiștii nu au considerat întotdeauna acest detaliu esențial. Această diversitate stilistică oferă indicii importante despre modul în care aceste animale erau percepute în cultura indigenă. Citește și: Celebrul Tigru Tasmanian, considerat dispărut de 81 de ani, a fost observat din nou. ”Am verificat de două ori” Înaintea acestui studiu, existau aproximativ 150 de reprezentări confirmate ale tilacinului în arta rupestră australiană și aproximativ 23 ale diavolului tasmanian. Diferența sugerează că tilacinii ar fi fost mai răspândiți și mai semnificativi cultural pe continent decât diavolii tasmanieni, care au dispărut de pe continent, dar au supraviețuit în Tasmania până în 1936, când ultimul exemplar cunoscut a murit într-o grădină zoologică. Cercetătorii subliniază și dimensiunea culturală a descoperirii În tradițiile orale ale unor comunități aborigene, tilacinii sunt descriși în legătură cu „Șarpele Curcubeu”, o figură spirituală centrală în cosmologia indigenă australiană, asociată cu creația și ploile. În unele relatări, aceste animale ar fi trăit în bazine stâncoase și ar fi avut o semnificație spirituală aparte. Astfel, studiul nu doar că aduce noi date despre posibila supraviețuire mai îndelungată a tilacinului pe continent, dar evidențiază și rolul său profund în cultura și memoria colectivă a populațiilor indigene din Australia. Cercetătorii consideră că aceste reprezentări nu sunt simple imagini ale faunei dispărute, ci parte integrantă dintr-o tradiție vie, în care aceste animale continuă să aibă semnificație simbolică și spirituală chiar și astăzi.