Rechinii-fantomă, creaturi bizare din adâncurile oceanelor, înrudite cu rechinii și pisicile de mare, ascund o particularitate uluitoare: masculii dezvoltă dinți pe frunte. Aceștia nu sunt simple formațiuni decorative sau structuri asemănătoare solzilor, ci dinți adevărați, crescuți în afara gurii. Această structură frontală, numită tenaculum, pare să joace un rol crucial în ritualul de împerechere La masculi, din partea anterioară a capului pornește un apendice ciudat, numit tenaculum – o tijă dotată cu dinți ascuțiți și retractabili. Tenaculul nu este doar o curiozitate anatomică, ci joacă un rol crucial în reproducere: cercetătorii cred că masculii îl folosesc pentru a prinde și imobiliza femela în timpul împerecherii, într-un mod asemănător cu cel în care rechinii utilizează dinții din gură. Un organ străvechi, cu o funcție surprinzătoare Analizele realizate de o echipă de la Universitatea din Washington, Universitatea din Chicago și Universitatea din Florida au arătat că tenaculul este un organ unic, dar bazat pe același mecanism biologic care produce dinții orali. Citește și: Rechinii ar putea rămâne fără dinți din cauza acidificării oceanelor, conform studiilor O fosilă de 315 milioane de ani a arătat că tenaculul era inițial atașat de maxilarul superior și prezenta dinți foarte asemănători cu cei din gură. Tenaculul este un organ unic, dar bazat pe același mecanism biologic care produce dinții orali Specimene moderne, colectate din apele adânci ale Puget Sound (SUA), confirmă faptul că acești dinți cresc pe frunte printr-un proces identic cu cel de la nivelul maxilarelor. Testele genetice au demonstrat că acești dinți activează aceleași gene responsabile pentru formarea dinților orali, spre deosebire de denticulele cutanate (solzii asemănători dinților) care acoperă pielea rechinilor. Astfel, s-a confirmat că nu este vorba de o anomalie, ci de o reutilizare evolutivă a unui mecanism deja existent. Citește și: Cele mai mici păsări din lume: 7 specii care încap într-o linguriță Bricolajul evolutiv: dinții care au migrat pe frunte Profesorul Gareth Fraser (Universitatea din Florida), coordonatorul studiului, explică faptul că dinții de pe tenaculum sunt „aproape identici” cu cei din gură. Evoluția a transferat capacitatea de a produce dinți de pe maxilar pe acest organ frontal, care și-a păstrat funcționalitatea chiar dacă, de-a lungul timpului, s-a micșorat. Michael Coates (Universitatea din Chicago) descrie fenomenul ca pe un exemplu remarcabil de „bricolaj evolutiv”: natura a refolosit un mecanism existent – formarea dinților – pentru a crea un organ esențial în reproducere. Karly Cohen (Universitatea din Washington), coautoare a studiului, adaugă că tenaculul nu este o ciudățenie accidentală, ci o relicvă de dezvoltare, primul caz clar documentat de structură cu dinți crescuți în afara gurii. Descoperirea oferă o nouă perspectivă asupra modului în care dinții pot apărea și evolua în cadrul diferitelor specii. Dacă rechinii-fantomă pot dezvolta dinți pe frunte, întrebarea devine: unde altundeva ar putea evoluția să producă structuri similare? Această adaptare, de la dinți folosiți pentru hrănire la dinți transformați în „instrumente” pentru reproducere, arată flexibilitatea incredibilă a proceselor evolutive. „Adâncurile oceanelor ascund încă multe surprize. Tenaculul ne amintește că evoluția găsește mereu moduri ingenioase de a reutiliza și transforma structuri biologice”, conchide Fraser. Sursa: Proceedings of the National Academy of Sciences. Sursa foto: Cohen et al., PNAS, 2025