Prădătorul antic cu trei ochi era „diferit de orice animal viu de astăzi”

Prădătorul antic cu trei ochi era „diferit de orice animal viu de astăzi”. Cu ajutorul a peste șaizeci de fosile, paleontologii au descoperit un prădător minuscul cu trei ochi, poreclit „molia marină”, care înota în oceanele Terrei în urmă cu 506 milioane de ani.

Specia, denumită Mosura fentoni, aparține unui grup numit radiodonți, o ramură timpurie a arborelui evolutiv al artropodelor, potrivit unui nou studiu publicat marți în jurnalul Royal Society Open Science.

Deși radiodonții sunt acum dispăruți, studiul rămășițelor lor fosilizate poate oferi indicii despre modul în care au evoluat artropodele moderne, precum insectele, păianjenii și crabii.

Prădătorul antic cu trei ochi

Artropodele sunt considerate unul dintre cele mai diverse grupuri de animale, reprezentând peste 80% dintre speciile de animale existente, a declarat dr. Joe Moysiuk, autorul principal al studiului și curator de paleontologie și geologie la Muzeul Manitoba din Winnipeg.

Specimenele bine conservate ale necunoscutei până acum Mosura fentoni dezvăluie și o caracteristică nemaivăzută la alți radiodonți: o regiune a corpului asemănătoare cu un abdomen, formată din 16 segmente care includ branhii în partea posterioară.

Această parte a anatomiei sale seamănă cu segmentele purtătoare de organe respiratorii din partea posterioară a unor rude moderne îndepărtate ale radiodonților, precum crabii potcoavă, păduchii de lemn și insectele, a explicat Moysiuk.

Această trăsătură, cel mai probabil folosită pentru a capta mai mult oxigen din mediul marin, ar putea reprezenta un exemplu de convergență evolutivă, în care structuri similare apar independent în grupuri diferite de organisme, a adăugat el.

„Noua specie subliniază faptul că aceste artropode timpurii erau deja surprinzător de diverse și se adaptau într-un mod comparabil cu rudele lor moderne îndepărtate”, a declarat într-un comunicat dr. Jean-Bernard Caron, coautor al studiului și curator al secției de paleontologie a nevertebratelor de la Muzeul Regal Ontario din Toronto.

O „molie” marină unică

Niciun animal viu de astăzi nu seamănă cu Mosura fentoni, spune Moysiuk, deși avea gheare articulare similare cu cele ale insectelor și crustaceelor moderne. Însă, spre deosebire de acestea, care pot avea doi sau patru ochi suplimentari pentru orientare, Mosura avea un al treilea ochi, mai mare și mai proeminent, în mijlocul capului.

„Deși nu era înrudită apropiat cu razele, Mosura probabil înota într-un mod similar, ondulându-și seturile multiple de fâșii natatoare în sus și în jos, ca și cum ar zbura sub apă”, a explicat Moysiuk într-un e-mail. „Avea, de asemenea, o gură în formă de ascuțitoare de creioane, căptușită cu rânduri de plăci zimțate – ceva nemaiîntâlnit la vreun animal viu.”

Aproximativ de mărimea unui deget arătător uman adult, Mosura și fâșiile sale natatoare aminteau vag de o molie, ceea ce i-a adus porecla de „molie marină”.

Unele dintre fosilele de Mosura prezintă urme sugestive ale ghearelor frontale, care ajutau radiodontul să se hrănească.

Caron a folosit un mini-ciocan pneumatic pentru a îndepărta piatra de deasupra capului unui exemplar și a descoperit o gheară perfect conservată, cu spini, ascunsă dedesubt, a relatat Moysiuk.

„Spre deosebire de multe dintre rudele sale, care aveau gheare căptușite cu o rețea de spini pentru capturarea prăzii, Mosura avea spini lungi, netezi, asemănători cu niște degete, care erau bifurcați la vârfuri”, a spus el. „Încă nu știm exact cum folosea aceste gheare pentru a prinde prada, dar credem că prindea animale mai mici cu vârfurile și le împingea către gură.”

Nu se cunosc multe despre prădătorul antic cu trei ochi

Deși nu există dovezi directe privind dieta lui Mosura, se știe că trăia alături de animale precum viermii acorn, viermii periați și mici artropode asemănătoare crustaceelor – potențiale surse de hrană. La rândul ei, Mosura ar fi putut fi pradă pentru radiodonți mai mari, precum Anomalocaris canadensis (asemănător unui crevete) sau gigantica meduză Burgessomedusa phasmiformis.

„Aceste descoperiri ne arată că existau și alte forme de prădători marini activi, completând imaginea funcționării ecosistemului marin antic”, a declarat dr. Russell D.C. Bicknell, cercetător postdoctoral la Muzeul American de Istorie Naturală, care nu a fost implicat în acest studiu, dar a cercetat anterior Anomalocaris canadensis.

Regiunea trunchiului sfidează așteptările

Regiunea trunchiului la Mosura contrazice înțelegerea actuală despre evoluția corporală a radiodonților și despre tranziția acestora de la corpuri asemănătoare viermilor, spune Rudy Lerosey-Aubril, paleontolog specializat în nevertebrate la Muzeul de Zoologie Comparată de la Harvard, care nici el nu a fost implicat în cercetarea actuală.

„Această descoperire ar putea oferi o privire rară asupra proceselor de dezvoltare, în special în membrii timpurii ai grupului, înainte ca schimbările evolutive să ducă la organizarea corporală mai uniformă observată în majoritatea speciilor cunoscute”, a explicat el într-un e-mail.

Un tezaur de fosile

Primul exemplar de Mosura fentoni a fost descoperit la începutul secolului XX de paleontologul Charles Walcott, primul cunoscut pentru colectarea de fosile din șistul Burgess din Columbia Britanică – un sit fosilifer de 508 milioane de ani. Walcott era director al Institutului Geologic al SUA și administrator al Smithsonian Institution. Totuși, nu a publicat niciodată cercetări despre acel exemplar, iar la acea vreme se știa foarte puțin despre radiodonți.

Celelalte 60 de fosile au fost colectate de cercetători de la Muzeul Regal Ontario între 1975 și 2022.

„Doar în timp, studiind speciile înrudite, a devenit clară importanța acestor fosile”, a spus Moysiuk. „Mai recent, echipa noastră a început să găsească exemplare suplimentare în noi situri din șistul Burgess, în Parcul Național Kootenay, ceea ce a impulsionat publicarea acestui studiu.”

Fosilele din șistul Burgess, situat în Munții Stâncoși canadieni, oferă o gamă variată de animale de la sfârșitul perioadei cambrianului, o perioadă marcată de o diversificare masivă a vieții. Aceste fosile sunt remarcabile și prin starea lor excepțională de conservare.

„În acest studiu am reușit să identificăm urme ale sistemului nervos, digestiv și circulator – structuri care rareori se păstrează fosilizate”, a spus Moysiuk.

„Acest lucru oferă perspective unice și importante asupra vieții dintr-un moment critic al istoriei Pământului.”

Echipa a observat urme ale fasciculelor nervoase din ochi, pe care – asemenea artropodelor moderne – Mosura le folosea pentru procesarea imaginilor, a spus Caron, potrivit CNN.

În loc de artere și vene, Mosura avea un sistem circulator deschis, ceea ce înseamnă că inima pompa sângele direct în cavități interne mari, numite lacune. Acestea s-au păstrat sub forma unor pete reflectorizante în interiorul corpului.

Descoperirea unor exemplare complete de radiodonți atât de mici este remarcabilă, a spus Lerosey-Aubril. Detaliile fine conservate în aceste fosile subliniază importanța sitului Burgess și ne arată că pentru a înțelege pe deplin diversitatea vieții în Cambrian, este nevoie să explorăm și alte situri fosilifere care conțin urme ale organismelor cu țesuturi moi.

Fosile de radiodonți sunt expuse permanent în expoziția „Zorii Vieții” de la Muzeul Regal Ontario, iar un exemplar de Mosura va fi expus la Muzeul Manitoba mai târziu în acest an.

Citește și: Dinozaurii ar fi putut încă să cutreiere Pământul dacă nu ar fi fost asteroidul, sugerează un nou studiu