Dinozaurii ar fi putut încă să cutreiere Pământul dacă nu ar fi fost asteroidul, sugerează un nou studiu. Aceste ființe nu se aflau în declin înainte de impactul asteroidului, arată informațiile recent publicate de specialiști. În schimb, condițiile slabe de fosilizare și straturile de roci din Cretacicul târziu care nu sunt expuse în prezent înseamnă că fie nu s-au păstrat fosile, fie acestea sunt greu de descoperit. Oamenii de știință afirmă că dinozaurii nu erau în declin atunci când un asteroid s-a prăbușit pe Terra și i-a exterminat. Dinozaurii ar fi putut încă să cutreiere Pământul Ideea conform căreia diversitatea dinozaurilor era deja în scădere cu mult înainte de impactul asteroidului, produs acum 66 de milioane de ani, se bazează probabil pe date fosile incomplete sau eronate, potrivit unui studiu care a analizat aproape 18 milioane de ani de dovezi fosile. Descoperirile fosile au sugerat de mult timp că numărul și diversitatea dinozaurilor erau în scădere înainte de impactul de la sfârșitul Cretacicului. Unii cercetători au interpretat acest lucru ca pe un semn că dinozaurii se aflau deja pe calea dispariției înainte de catastrofa provocată de asteroid. Totuși, această idee a fost întotdeauna controversată, alți specialiști susținând că diversitatea dinozaurilor era în continuare ridicată la momentul extincției. „Este un subiect dezbătut de mai bine de 30 de ani — erau dinozaurii condamnați și deja pe cale de dispariție înainte de impactul asteroidului?”, a declarat autorul principal al studiului, Chris Dean, paleontolog la University College London. Noi descoperiri despre existența dinozaurilor Fără impactul asteroidului, dinozaurii erau printre animale. sursa foto freepik.com Acum, o cercetare publicată marți (8 aprilie) în revista Current Biology sugerează că aparenta raritate a dinozaurilor înainte de extincție s-ar putea datora pur și simplu unei arhive fosile incomplete. Oamenii de știință au analizat aproximativ 8.000 de fosile descoperite în America de Nord, datate din epocile Campaniană (83,6 – 72,1 milioane de ani în urmă) și Maastrichtiană (72,1 – 66 milioane de ani în urmă), concentrându-se pe patru familii: Ankylosauridae, Ceratopsidae, Hadrosauridae și Tyrannosauridae. La prima vedere, analiza lor arată că diversitatea dinozaurilor a atins un vârf în urmă cu aproximativ 76 de milioane de ani. Apoi a scăzut până la impactul care a dus la dispariția dinozaurilor non-avieni. Acest trend este și mai pronunțat în ultimele 6 milioane de ani dinaintea extincției, numărul fosilelor din cele patru familii fiind în scădere în înregistrările geologice. Nu sunt dovezi clare despre mediul lor Nu se cunosc multe detalii despre mediul lor. sursa foto AI freepik.com Totuși, cercetătorii nu au găsit indicii ale unor condiții de mediu sau alți factori care să explice acest declin. Toate familiile de dinozauri erau larg răspândite și comune, potrivit modelelor dezvoltate de echipă. Aveau un risc scăzut de dispariție, în lipsa unui eveniment catastrofal precum impactul cu asteroidul. Cercetătorii sugerează că epoca Maastrichtiană ar fi avut condiții geologice mai slabe pentru fosilizare. Evenimente precum retragerea Mării Interioare de Vest, care se întindea de la Golful Mexic până în zona arctică, și înălțarea Munților Stâncoși, începând cu aproximativ 75 de milioane de ani în urmă, ar fi putut împiedica sau perturba procesul de fosilizare, creând impresia falsă că existau mai puțini dinozauri și o diversitate mai scăzută în acea perioadă. De asemenea, echipa a constatat că aflorimentele geologice din epoca Maastrichtiană din America de Nord fie nu erau expuse, fie erau acoperite de vegetație. Cu alte cuvinte, rocile din acea perioadă, care ar putea conține fosile, nu erau ușor accesibile cercetătorilor. Deoarece jumătate dintre fosilele cunoscute din acea perioadă provin din America de Nord, concluziile studiului ar putea avea implicații la scară globală. Cei mai comuni dinozauri Care au fost cel mai des întâlniți dinozauri? sursa foto freepik.com Dintre cele aproximativ 8.000 de înregistrări fosile analizate, echipa a constatat că Ceratopsienii — un grup ce include dinozauri cu coarne precum Triceratops și rudele sale — erau cei mai comuni. Probabil pentru că locuiau în regiuni de câmpie, mai favorabile fosilizării în epoca Maastrichtiană. Hadrosaurienii — dinozaurii cu cioc de rață — erau cei mai puțin comuni, posibil pentru că preferau habitatele fluviale. Reducerea debitului râurilor ar fi putut duce la mai puține depozite de sedimente capabile să le păstreze fosilele, au scris cercetătorii în studiu. „Probabil că dinozaurii nu erau inevitabil condamnați la extincție la sfârșitul Mezozoicului [252 – 66 milioane de ani în urmă]”, a spus într-o declarație coautorul studiului Alfio Alessandro Chiarenza, paleontolog la University College London. „Dacă nu ar fi fost acel asteroid, este posibil ca dinozaurii să împartă și astăzi această planetă cu mamiferele, șopârlele și descendenții lor supraviețuitori: păsările.” Citește și: Cele mai mari șase mituri despre dinozauri au fost spulberate