Poștașul care pleacă cinci luni pe an în Antarctica, printre 1.000 de pinguini. Cum arată viața la cel mai sudic oficiu poștal din lume

Pentru George Clarke, munca la poștă nu înseamnă drumuri prin cartiere și livrări la domiciliu. Timp de cinci luni pe an, acesta își lasă partenera și prietenii în Bristol, Marea Britanie, și pleacă în Antarctica, unde devine responsabilul celui mai sudic oficiu poștal din lume. Acolo, printre aproximativ 1.000 de pinguini, sortează cărți poștale, pregătește scrisori pentru expediere și contribuie la conservarea unui fost punct de cercetare britanic.

Clarke își începe activitatea la Port Lockroy la sfârșitul lunii octombrie și rămâne până în martie, în timpul verii din emisfera sudică. Pentru el, experiența înseamnă atât o muncă neobișnuită, cât și ocazia de a trăi într-unul dintre cele mai izolate și spectaculoase locuri de pe planetă.

„Mi s-a părut o experiență extraordinară: să locuiesc câteva luni departe de casă, pe o insulă foarte mică, alături de alte cinci persoane și de 1.000 de pinguini”, povestește britanicul.

Cum funcționează un oficiu poștal în mijlocul Antarcticii

Port Lockroy nu seamănă deloc cu un oficiu poștal obișnuit. Aici nu există o flotă de mașini care să preia zilnic corespondența. Pentru ca scrisorile și cărțile poștale să ajungă la destinatari, echipa trebuie să găsească nave care se îndreaptă spre nord.

Mai întâi, toate cărțile poștale sunt strânse, sortate, puse în saci și cântărite. Apoi, angajații verifică ce nave urmează să plece spre Insulele Falkland și iau legătura cu echipajele prin e-mail sau radio.

„Le spunem: «Bună ziua, ați putea să luați câteva cărți poștale cu voi?» Și sunt întotdeauna foarte dornici să ne ajute”, explică Clarke.

Odată preluată de o navă, corespondența își continuă drumul spre nord, de unde poate fi distribuită în diferite colțuri ale lumii.

Munca la poștă nu îi ocupă însă tot timpul. Clarke este și comandant adjunct al bazei, participă la curățarea și întreținerea clădirilor și ajută la observarea faunei sălbatice, în colaborare cu British Antarctic Survey, instituția britanică de cercetare polară.

„Pinguinii sunt zgomotoși și miros urât. Oamenii sunt minunați. M-am îndrăgostit de sălbăticia Antarcticii”, spune el.

Citește și: Pinguinii contribuie, fără să vrea, la topirea gheții din Antarctica. Procesul natural care accelerează încălzirea

Misiune de conservare într-un fost punct de cercetare

George Clarke urmează să plece din nou spre Antarctica alături de o echipă formată din șase persoane. Va fi a treia sa călătorie în regiune, unde contribuie la activitatea organizației UK Antarctic Heritage Trust, care se ocupă de conservarea patrimoniului britanic din Antarctica.

Echipa se pregătește să înceapă a doua etapă a unui plan de trei ani pentru consolidarea și restaurarea celei mai mari clădiri de pe insulă, Bransfield House. În interiorul acesteia se află un muzeu, oficiul poștal și un magazin.

Lucrările sunt necesare pentru ca imobilul să reziste mai bine condițiilor meteorologice dificile. Planul prevede instalarea unor grinzi în acoperiș și a 30 de elemente de susținere din oțel și lemn în podea, pentru a întări structura în fața ploilor și a ninsorilor.

„Obiectivul principal al organizației este conservarea patrimoniului legat de explorările britanice din Antarctica”, explică Clarke.

De ce a fost ales Port Lockroy pentru o bază britanică

Port Lockroy se află pe insula Goudier, iar locul a fost ales în anii 1940 pentru a deveni un punct britanic permanent în Antarctica. Navele de vânătoare de balene care navigau în zonă la începutul secolului al XX-lea considerau locul potrivit pentru ancorare.

Urmele acelei industrii pot fi văzute și astăzi. Pe o porțiune a țărmului se află oasele balenelor ucise cu zeci de ani în urmă pentru obținerea uleiului.

Port Lockroy a funcționat ca punct britanic de cercetare până în 1962, când activitatea științifică a fost mutată în baze mai mari și mai moderne.

În prezent, locul are atât valoare istorică, cât și un rol turistic și educativ. Muzeul și oficiul poștal atrag vizitatori, iar activitatea echipei contribuie la păstrarea acestui capitol din istoria explorării Antarcticii.

Citește și: O schimbare importantă în atmosferă: gaura de ozon din Antarctica continuă să se micșoreze

O călătorie de aproximativ o săptămână

Drumul de la sediul UK Antarctic Heritage Trust din Cambridgeshire până la Port Lockroy durează aproximativ o săptămână și presupune mai multe etape.

„Zburăm spre Ushuaia, via Buenos Aires, în Argentina, și probabil vom avea câteva zile pentru a ne acomoda puțin. Apoi ne îmbarcăm pe o navă care ne duce spre sud, către Peninsula Antarctică. Călătoria pe mare durează patru sau cinci zile”, povestește Clarke.

Pentru cei șase membri ai echipei, începutul unui nou sezon în Antarctica înseamnă și emoția unei experiențe ieșite din comun. Fiecare are propriile responsabilități, dar toți contribuie la întreținerea bazei și la protejarea patrimoniului și a mediului natural, potrivit BBC.

Antarctica, aventura supremă

Carole McCullough, comandanta bazei și fostă membră a Forțelor Aeriene Regale britanice, spune că a candidat pentru acest post tocmai pentru că își dorea o aventură.

„Am aplicat pentru acest rol pentru că îmi doream puțină aventură, iar Antarctica este aventura supremă. Munca în echipă, legăturile care se formează între oameni și aprecierea acestui loc vor face ca experiența să fie minunată”, afirmă ea.

Alice Parr, responsabilă de monitorizarea faunei și de administrarea muzeului, a încercat să obțină un post similar cu trei ani în urmă, când fusese selectată ca rezervă. A revenit cu o nouă candidatură, iar de această dată va face parte din echipă.

„Am aplicat din nou și, se pare, perseverența dă roade! Sunt extrem de încântată să mă ocup de muzeu și să număr pinguinii. Este o oportunitate care apare o singură dată în viață”, spune Parr.

Pentru George Clarke și colegii săi, lunile petrecute la Port Lockroy înseamnă mult mai mult decât o slujbă neobișnuită. Este o combinație între viața într-un mediu extrem, munca de conservare și contactul zilnic cu fauna Antarcticii — o experiență departe de rutina obișnuită, dar pe care echipa o consideră de neuitat.