Pisica sălbatică ce se comportă ca o maimuță și se poate agăța de crengi cu un singur picior. Are o abilitate rar întâlnită la feline

Margayul (Leopardus wiedii) este una dintre cele mai spectaculoase feline de talie mică din pădurile tropicale ale Americii Centrale și de Sud. Deși toate pisicile sunt cățărătoare pricepute, această specie iese în evidență prin degetele extrem de mobile și gleznele atât de flexibile încât animalul se poate agăța de o creangă folosindu-se de un singur picior din spate.

Margayul este capabil chiar să se prindă cu o singură labă în timpul unei căderi și să își continue apoi cățăratul. Abilitățile sale acrobatice sunt completate de un alt comportament neobișnuit: cercetătorii au observat că această felină poate imita vocaliza unor maimuțe pentru a încerca să le atragă.

Cum arată pisica margay

Margayul este o felină de dimensiuni mici, puțin mai mare decât o pisică domestică, iar blana sa pătată seamănă foarte mult cu cea a unei rude mai mari, ocelotul (Leopardus pardalis). Tocmai această asemănare a făcut ca, în anumite regiuni din America de Sud, margayul să fie numit „micul ocelot” sau „ocelotul arboricol”.

Blana este de obicei maro-gălbuie sau cafenie, acoperită cu pete și rozete negre ori maro închis. Pe obraji se disting două dungi negre bine conturate, în timp ce abdomenul are o culoare albicioasă.

Ochii sunt mari, depărtați și de culoare brun-portocalie, fiind chiar mai mari decât cei ai ocelotului. Coada, prevăzută cu inele negre și vârf negru, este deosebit de lungă și poate reprezenta până la 70% din lungimea corpului.

Citește și: O nouă specie de felină sălbatică, descoperită în pădurile din Bolivia. Este prima identificată în peste un secol

De ce este margayul un cățărător atât de bun

Secretul abilităților sale acrobatice se află în anatomie. Margayul are labe moi și late, degete foarte mobile și glezne care se pot roti cu aproximativ 180 de grade.

Aceste particularități îi permit să se agațe foarte bine de crengi și să aterizeze cu mai multă ușurință. Coada lungă funcționează asemenea unui mecanism de echilibrare, ajutând animalul să se deplaseze printre copaci.

Margayii au fost observați inclusiv deplasându-se cu capul în jos de-a lungul unor crengi orizontale, o abilitate extrem de neobișnuită printre feline.

Un adult măsoară între 46 și 69 de centimetri de la cap până la baza cozii, la care se adaugă încă 23-52 de centimetri de coadă. Greutatea variază între aproximativ 2,3 și 4,9 kilograme, iar masculii și femelele au dimensiuni asemănătoare.

Unde trăiește margayul

Această felină trăiește în pădurile tropicale și subtropicale din America Centrală și de Sud, de regulă la altitudini mai mici de 1.500 de metri.

Arealul său se întinde din centrul Mexicului până în nordul Argentinei. Există chiar și un caz documentat din secolul al XIX-lea, când un exemplar a fost împușcat în Texas, în Statele Unite.

Margayii sunt însă animale relativ rare. Densitatea populațiilor este foarte redusă, în general sub cinci exemplare la 100 de kilometri pătrați. Studiile indică faptul că masculii au teritorii mai mari decât femelele.

Citește și: Güiña, cea mai mică felină sălbatică din cele două Americi. Micuțul prădător e ascuns în pădurile din Chile și Argentina

Ce mănâncă această felină

Margayul este un carnivor oportunist și se hrănește în principal cu mamifere mici, reptile, păsări și ouă. Dieta poate include și fructe sau insecte. În anumite situații, poate vâna și animale ceva mai mari, precum veverițe și iepuri.

Deși își desfășoară o mare parte din activitate la sol, abilitățile de cățărare îi permit să vâneze și în copaci. Atunci când coboară pentru a ajunge pe sol, poate coborî cu capul înainte, lent, de-a lungul trunchiului.

Margayul este predominant nocturn, dar este activ și în perioada crepusculară, în special la răsărit și la apus. Observațiile arată că activitatea sa este deosebit de intensă între orele 1:00 și 5:00 dimineața. Capacitatea extraordinară de a se deplasa printre copaci îi permite chiar să vâneze maimuțe de talie mică.

Pisica ce imită sunetele maimuțelor

Una dintre cele mai neobișnuite observații despre margay a fost făcută în Brazilia, în 2005. Cercetătorii au observat un exemplar care imita vocaliza unui pui de tamarin pestriț, o specie de maimuță.

Sunetul a avut efectul dorit: un grup de tamarini a venit în apropierea felinei. Margayul nu a reușit atunci să captureze o maimuță, însă cercetătorii au observat că tehnica de imitare a fost eficientă în atragerea potențialei prăzi.

Acesta a fost primul caz descris de cercetători în care o felină din Americi imita vocaliza unei specii-pradă. Comunitățile indigene raportaseră anterior comportamente asemănătoare și la alte feline.

Este margayul periculos pentru oameni?

În general, nu. Margayii nu reprezintă o amenințare semnificativă pentru oameni și evită contactul cu aceștia. În anumite comunități aflate în apropierea pădurilor, pot fura ocazional găini, însă astfel de situații sunt rare.

Cum se înmulțesc margayii

Cercetătorii cunosc încă relativ puține lucruri despre reproducerea margayilor în sălbăticie, deoarece aceste feline sunt extrem de greu de observat. Din comportamentul exemplarelor ținute în captivitate se știe că sunt animale solitare și se apropie temporar unele de altele pentru împerechere.

Femela naște de regulă un singur pui, foarte rar doi, după o perioadă de gestație de aproximativ 76-85 de zile. Puii cântăresc între 84 și 170 de grame la naștere, își deschid ochii după aproximativ două săptămâni și sunt înțărcați în jurul vârstei de două luni.

Spre deosebire de unele alte feline, masculii margay nu au spini penieni. La alte specii, aceștia sunt considerați implicați în declanșarea ovulației femelei în timpul împerecherii. În cazul margayului, ovulația femelei are loc spontan, iar cercetătorii nu știu exact de ce această specie are o anatomie diferită.

Defrișările și comerțul ilegal amenință specia

La fel ca multe alte animale care depind de pădurile tropicale, margayul este vulnerabil la pierderea habitatului provocată de defrișări.

Spre deosebire de ocelot, margayul tolerează mai puțin prezența oamenilor și evită, în general, așezările umane. Există însă și o veste bună: unele exemplare pot folosi plantații abandonate, dacă acestea păstrează suficientă vegetație și acoperire forestieră.

Specia este amenințată și de comerțul ilegal cu animale de companie și de comerțul ilegal cu blănuri. Înainte ca restricțiile să fie introduse la sfârșitul anilor 1980, margayul a fost una dintre felinele sud-americane cel mai intens exploatate pentru blană.

Margayul este în prezent clasificat drept „Aproape amenințat” (Near Threatened) pe Lista Roșie a IUCN, iar populația sa continuă să scadă.

Ocelotul reprezintă și un competitor pentru această specie, astfel că margayii tind să fie mai puțin numeroși în zonele în care populațiile de ocelot sunt mari.

Cât trăiește un margay

Numele științific al speciei este Leopardus wiedii, iar margayul face parte din familia Felidae. Sunt suspectate aproximativ 11 subspecii, dintre care trei sunt recunoscute oficial: Leopardus wiedii wiedii, Leopardus wiedii vigens și Leopardus wiedii glauculus.

În captivitate, margayii pot trăi până la aproximativ 20 de ani, însă speranța de viață în sălbăticie este probabil mai redusă, potrivit discoverwildlife.com.

Cu anatomia sa neobișnuită, capacitatea de a se deplasa cu capul în jos printre crengi și comportamentul rar de imitare a sunetelor prăzii, margayul rămâne una dintre cele mai fascinante feline de talie mică din pădurile Americii.