De la lipsa poftei de mâncare până la schimbările de comportament, medicul veterinar Mircea Lazăr explică semnele care pot indica o afecțiune la animalele de companie. Imagine reprezentativă. Sursa foto: Anupong Intawong / Stock Budget / Profimedia Ai observat că în ultima perioadă cățelul tău nu mai este la fel de entuziasmat de jucăria preferată? Sau că pisica petrece tot mai mult timp ascunsă și evită interacțiunea cu familia? Deși mulți stăpâni pun astfel de schimbări pe seama vârstei ori a temperamentului, ele pot fi primele semnale ale unei probleme medicale care evoluează în tăcere, a declarat Dr. Mircea Lazăr, medic primar veterinar, doctor în științe medicale, pentru zooland.ro. O schimbare de rutină poate ascunde suferința animalului tău de companie Spre deosebire de noi, oamenii, animalele noastre de companie nu pot spune când le doare de ceva. De aceea, cel mai simplu este să urmărim atent schimbările mici din rutină. O scădere a energiei sau retragerea din activitățile preferate pot reprezenta începutul unei probleme medicale care evoluează în tăcere, subliniază Mircea Lazăr, medic veterinar de la cabinetul Laz Vet. „Animalele comunică foarte mult prin comportament, iar primele semne de boală sunt adesea subtile. Proprietarii ar trebui să fie atenți la orice schimbare față de comportamentul obișnuit al animalului, dacă devine mai retras, mai puțin activ, nu mai este interesat de joacă, doarme mai mult decât de obicei sau evită contactul cu membrii familiei. Modificările apetitului, consumului de apă, felului în care se deplasează sau reacționează la atingere pot reprezenta primele semnale că ceva nu este în regulă. Un animal care începe să urce mai greu scările, ezită să sară pe canapea sau se ridică cu dificultate poate încerca să ne transmită că suferă, chiar dacă nu vocalizează și nu pare grav bolnav. Cel mai important lucru este ca proprietarul să își cunoască bine animalul. De multe ori, primele indicii nu sunt spectaculoase, ci constau în mici schimbări de rutină pe care doar cineva care îl vede zilnic le poate observa”. Detaliile aparent banale care pot ascunde boli serioase Tendința firească este să ignorăm ceea ce nu pare urgent, considerând că atât timp cât animalul continuă să mănânce și să pară relativ bine, nu avem motive de îngrijorare. Totuși, experiența medicilor veterinari arată exact contrariul, cele mai importante diagnostice pornesc adesea de la observații aparent nesemnificative. „Tocmai aceste semne mici sunt cele care mă îngrijorează cel mai mult ca medic veterinar, pentru că de multe ori ascund probleme vechi, pe care animalul le suportă de luni de zile. Îmi amintesc de mulți proprietari care au venit în cabinet spunând: ‘Nu pare bolnav, doar că parcă nu mai este el’. Uneori era vorba despre un câine care nu mai alerga după minge cu același entuziasm. Alteori, despre o pisică ce nu mai dormea pe dulapul ei preferat și alegea locuri mai joase. Sunt detalii aparent banale, dar care pot indica durere articulară, afecțiuni cardiace sau alte probleme cronice. În medicină veterinară există o regulă simplă: dacă proprietarul observă o schimbare persistentă de comportament sau de rutină, chiar dacă pare minoră, merită investigată. De multe ori, tocmai aceste detalii aparent neînsemnate ne conduc către diagnostice importante”, a explicat Mircea Lazăr. Schimbările pe care le punem pe seama vârstei și care pot ascunde durerea Una dintre cele mai mari capcane este aceea de a explica orice schimbare prin înaintarea în vârstă sau a „toanelor”. „Un câine care nu mai vrea să se joace, doarme mai mult sau evită plimbările lungi este adesea considerat ‘mai bătrân’, când, de fapt, poate suferi de durere cronică. La pisici observăm frecvent tendința de a se ascunde mai mult, de a evita interacțiunea sau de a renunța la locurile înalte pe care obișnuiau să le folosească. Mulți proprietari cred că animalul este doar mai liniștit, însă în spatele acestor schimbări pot exista afecțiuni articulare, renale sau alte boli cronice. Ca medic veterinar, am învățat că atunci când un proprietar spune ‘nu face nimic grav, doar că nu mai este ca înainte’, merită să ascult cu atenție. De multe ori, exact aici începe povestea unei afecțiuni care evoluează în tăcere”, a completat Mircea Lazăr. Citește și: Nu pune durerea pe seama bătrâneții. Semnele care arată că un câine senior suferă și cum îi adaptăm corect rutina, potrivit medicului veterinar Grămadă Iulian: „Trebuie să fim mai atenți” EXCLUSIV Schimbările de apetit care ar trebui să ne pună pe gânduri Un alt aspect care ne poate da rapid de bănuit este felul în care pisica sau cățelul nostru se hrănește. Nu este de ajuns ca bolul să se golească, contează și interesul pe care l-a arătat mâncării încă de la început, dar și cât de multă apă consumă pe parcursul zilei. Potrivit specialistului, multe dintre bolile care evoluează lent își fac simțită prezența mai întâi prin schimbări aparent neînsemnate la ora mesei: „Mulți proprietari cred că trebuie să se alarmeze doar atunci când animalul refuză complet hrana. În realitate, primele semne apar mult mai devreme și sunt mai subtile. De exemplu, un câine care era primul la bol și începe să mănânce mai lent, lasă hrană în castron sau trebuie încurajat să mănânce transmite deja un semnal de alarmă. La fel și pisica care vine la bol, miroase mâncarea, pare interesată, dar pleacă fără să mănânce. În practică, astfel de situații pot ascunde probleme dentare, afecțiuni digestive, boli renale sau chiar durere în alte regiuni ale corpului. De asemenea, proprietarii observă uneori că animalul începe să selecteze hrana. Mănâncă doar conservele, dar refuză crochetele, sau acceptă doar bucățile moi. De multe ori, în spatele acestui comportament se află o problemă orală: tartru, gingivită, dinți fracturați sau alte afecțiuni dureroase. La fel de importantă este și creșterea exagerată a apetitului. Am întâlnit proprietari bucuroși că animalul ‘mănâncă foarte bine’, însă acesta slăbea în continuare. În astfel de cazuri pot exista boli endocrine, metabolice sau digestive care necesită investigații. Un alt aspect pe care îl întreb aproape întotdeauna în cabinet este consumul de apă. Dacă un câine sau o pisică începe să bea semnificativ mai mult decât înainte, chiar dacă apetitul pare normal, merită o evaluare medicală. Bolile renale, diabetul zaharat sau anumite afecțiuni hormonale debutează frecvent prin această modificare. Le spun mereu proprietarilor că nu trebuie să urmărească doar cât mănâncă animalul, ci și cum mănâncă. Uneori, schimbarea comportamentului la masă este primul indiciu că organismul încearcă să ne transmită că ceva nu funcționează așa cum ar trebui”. Semnele care impun o vizită urgentă la veterinar Când aceste situații persistă, fără a fi luată în serios, se poate ajunge la complicații serioase. În astfel de momente, amânarea poate transforma o problemă tratabilă într-o urgență majoră. „Există câteva situații în care nu recomand să așteptăm până a doua zi. Dificultățile de respirație, imposibilitatea de a se ridica, convulsiile, abdomenul mărit brusc, traumatismele, hemoragiile sau pierderea stării de conștiență reprezintă urgențe medicale evidente. În practică, multe urgențe încep cu semne mai puțin spectaculoase. O pisică care nu a mâncat deloc de 24 de ore, un câine care vomită repetat, un animal care refuză apa sau devine brusc apatic trebuie văzut cât mai repede de un medic veterinar. Le spun adesea proprietarilor că este mai bine să vină și să afle că nu este nimic grav decât să amâne până când situația devine critică. În medicina veterinară, timpul poate face uneori diferența dintre un tratament simplu și o luptă pentru salvarea vieții animalului”, a subliniat Mircea Lazăr. Cum observăm schimbările importante fără să ne panicăm În cele din urmă, cel mai bun instrument de monitorizare a sănătății rămâne relația dintre stăpân și animal. Nu este nevoie să ne alarmăm la fiecare gest neobișnuit, ci să urmărim atent modificările persistente. „Le spun adesea proprietarilor că nu trebuie să caute semne de boală în fiecare gest al animalului, ci să fie atenți la schimbările care persistă. O zi în care câinele este mai liniștit sau o pisică mai somnoroasă nu înseamnă neapărat că există o problemă. În schimb, dacă observăm că ceva s-a schimbat și situația continuă mai multe zile, merită să ne punem întrebări. Cel mai bun ‘instrument de diagnostic’ al proprietarului este cunoașterea propriului animal. Nimeni nu știe mai bine decât el cât de jucăuș este câinele său sau cât de sociabilă este pisica sa. Atunci când apare acel sentiment că ‘nu mai este el’, de multe ori observația este corectă. Nu recomand panica, dar recomand atenția. Observați, notați schimbările dacă este nevoie și cereți sfatul medicului veterinar atunci când aveți dubii. De cele mai multe ori, o discuție sau un consult de rutină aduce liniștea necesară, iar uneori poate face diferența prin depistarea precoce a unei afecțiuni”, a încheiat medicul veterinar. Citește și: Bolile de inimă la pisici pot evolua în tăcere luni sau ani. Medicul veterinar atrage atenția asupra semnelor ignorate frecvent: „Sunt maestre în a ascunde boala” EXCLUSIV