Semnele tăcute ale bolilor de inimă la pisici. Constantin Ioana, medic veterinar, explică ce nu trebuie ignorat. Imagine reprezentativă. Surs afoto: Stock Budget / Profimedia Pisicile sunt cunoscute ca fiind animale independente, elegante și greu de „citit” atunci când vine vorba despre suferință, spre deosebire de câini. Tocmai din această cauză, multe afecțiuni cardiace sunt descoperite târziu, uneori abia în momentul în care apar complicații severe. De la episoade aparent banale de oboseală și respirație accelerată până la urgențe dramatice, bolile de inimă la pisici sunt mai frecvente decât cred mulți proprietari. Constantin Ioana, medic veterinar, a explicat pentru zooland.ro care sunt primele semne ale unei afecțiuni cardiace, cum poate fi ținută sub control și în ce situații este nevoie de un consult de urgență. Pisicile care par doar „mai leneșe” pot ascunde, de fapt, probleme cardiace serioase Faptul că pisicile nu își arată suferința nu este deloc un mit. În timp ce mulți stăpâni pun micile schimbări pe seama vârstei sau a temperamentului felin, dormitul excesiv, evitarea interacțiunii și tendința de a se retrage pot ascunde, de fapt, o afecțiune cardiacă ce evoluează în tăcere. „Este foarte adevărat, pisicile sunt ‘maestre’ în a ascunde boala, iar afecțiunile cardiace pot evolua luni sau chiar ani fără semne evidente. În natură, un animal care pare slăbit devine vulnerabil, iar acest instinct s-a păstrat foarte bine și la pisicile domestice. Problema este că, atunci când apar simptome clare, boala cardiacă poate fi deja avansată. Tocmai de aceea, semnele subtile sunt extrem de importante. Primele semne sunt foarte discrete: doarme mai mult decât de obicei, obosește repede după joacă, devine mai retrasă, are episoade scurte de respirație cu gura deschisă după stres sau joacă, stă în poziții ciudate după efort, ca și cum ‘își caută aerul’”, a explicat Constantin Ioana, medic veterinar la KLP Vet. Respirația grea și paralizia bruscă a picioarelor reprezintă adevărate urgențe În cazul problemelor cardiace, timpul contează enorm. Deși există situații în care proprietarii sunt convinși că pisica „își va reveni singură”, atunci când aceasta respiră greu sau brusc nu se mai poate mișca, trebuie dusă de urgență la medicul veterinar. „Există câteva semne care, la pisici, trebuie considerate urgențe medicale sau cel puțin motive foarte serioase de consult veterinar rapid. Cel mai important simptom este dificultatea respiratorie. O pisică ce respiră greu nu ‘așteaptă să îi treacă’. Proprietarii ar trebui să fie atenți la: respirație rapidă chiar și în repaus, gât întins și coate depărtate de corp, respirație cu gura deschisă, zgomote respiratorii sau senzația că ‘se luptă să tragă aer’, gingii palide sau albăstrui, episoade de leșin. Un alt simptom extrem de serios este paralizia bruscă a membrelor posterioare. Proprietarii descriu adesea: ‘nu se mai poate ridica’, ‘își târăște picioarele’, ‘țipă de durere’. Acestea sunt semne sugestive pentru trombembolism aortic, una dintre cele mai severe complicații ale patologiilor cardiace la feline. Pisicile chiar au talentul dubios de a transforma o urgență într-un ‘parcă doar stă mai ciudat azi’. Exact asta le face atât de greu de citit”, a spus Constantin Ioana. Cele mai întâlnite și periculoase boli de inimă întâlnite la pisici Atunci când vine vorba despre bolile de inimă ale pisicilor, una dintre cele mai frecvente afecțiuni diagnosticate este cardiomiopatia hipertrofică, cunoscută și sub denumirea de HCM. Boala afectează modul în care inima funcționează și poate avea complicații severe dacă nu este monitorizată la timp. „Cele mai frecvente boli cardiace la pisici sunt cardiomiopatiile, adică bolile mușchiului inimii. Cardiomiopatia hipertrofică sau HCM este cea mai des întâlnită afecțiune. Mușchiul inimii, în special peretele ventriculului stâng, se îngroașă anormal. Inima devine rigidă și nu se mai relaxează eficient între bătăi, ceea ce afectează umplerea și circulația sângelui. Boala poate evolua către insuficiență cardiacă, edem pulmonar, acumulare de lichid în torace și trombembolism aortic”, a explicat specialista. Chiar dacă orice pisică poate dezvolta probleme cardiace, există anumite rase care vin la pachet cu un risc genetic mai mare. Tocmai de aceea, persoanele care aleg astfel de feline trebuie să acorde mai multă atenție controalelor preventive și micilor semne care pot ascunde o afecțiune. „Anumite rase de pisici au o predispoziție genetică clară pentru boli cardiace, în special pentru HCM. Spre exemplu, Maine Coon, Ragdoll, British Shorthair, Sphynx și Pisica Persană. Totuși, este foarte important de subliniat că orice pisică poate dezvolta o boală cardiacă, inclusiv metișii”, a completat medicul veterinar. Citește și: Pisica Sphynx, dincolo de aparențe. Riscuri genetice, teste, realitatea din spatele costurilor și mituri demontate de un crescător: „Nu este hipoalergenică”. EXCLUSIV Bolile cardiace nu sunt o condamnare, dar necesită monitorizare atentă și costuri constante În momentul în care aud un diagnostic cardiac, mulți stăpâni se sperie, însă, în realitate, multe pisici pot avea o viață bună ani la rând dacă boala este descoperită din timp și monitorizată corect. „Da, în foarte multe cazuri bolile cardiace la pisici pot fi ținute sub control o perioadă lungă de timp dacă sunt diagnosticate înainte de apariția complicațiilor severe. Evoluția depinde foarte mult de tipul bolii, stadiul în care este descoperită și dacă pisica are deja insuficiență cardiacă sau trombi. Important este că nu toate cardiomiopatiile necesită tratament imediat în momentul diagnosticului. Există pisici cu forme ușoare, stabile, care sunt monitorizate prin ecocardiografii periodice și măsurarea tensiunii arteriale”, a spus Constantin Ioan. Totuși, o afecțiune cardiacă vine adesea cu o presiune financiară considerabilă pentru stăpâni: „Poate deveni o afecțiune costisitoare, mai ales prin monitorizare și urgențe, nu doar prin medicația zilnică. Cele mai mari costuri apar, de obicei, din ecocardiografii, consulturi de specialitate, tratamentul trombembolismului, radiografii și monitorizare periodică”. Cum se stabilește diagnosticul. Analizele esențiale Dar bolile de inimă la pisici nu pot fi depistate „după ureche” sau doar pe baza simptomelor observate acasă. Un diagnostic corect se pune în urma unor investigații complexe și a controalelor regulate, mai ales după o anumită vârstă. „Diagnosticul nu se bazează doar pe un singur test, ci pe asocierea examenului clinic cu investigații imagistice și, uneori, analize de sânge. Investigația esențială este ecocardiografia cardiacă, practic ecografia inimii. Aceasta permite evaluarea grosimii pereților cardiaci, funcției de pompare, dimensiunii camerelor inimii, prezenței trombilor sau a lichidului acumulat. Este considerată ‘gold standardul’ în diagnosticul afecțiunilor cardiace. Markerii cardiaci precum NT-proBNP sau troponina, din analiza de sânge, pot ajuta în anumite cazuri. La pisicile senior, evaluarea cardiacă devine importantă mai ales înainte de anestezii, intervenții chirurgicale, detartraje sau tratamente care pot afecta sistemul cardiovascular. În general, după vârsta de 8 ani, un control anual este esențial”, a încheiat medicul veterinar. Citește și: Cum îți dai seama că pisica ta a îmbătrânit. Medicul veterinar Renate Cseh a dezvăluit ce se schimbă și cum o îngrijești corect, de la hrană până la analize. EXCLUSIV