Oamenii de știință încearcă să salveze unul dintre cei mai rari copaci din lume. Foto: Gonzalo Rojas O echipă internațională de cercetători încearcă să salveze de la dispariție unul dintre cei mai rari copaci de pe planetă. Din specia Dendroseris neriifolia a mai rămas un singur exemplar în sălbăticie, iar oamenii de știință au reușit să colecteze sute de semințe înainte ca arborele să dispară definitiv. Semințele au fost trimise la Millennium Seed Bank, din cadrul Kew Gardens (Marea Britanie), unde sunt analizate și conservate pe termen lung. Cercetătorii speră că acestea vor permite, în viitor, reintroducerea speciei în habitatul său natural. Un copac unic, împins spre dispariție Dendroseris neriifolia este o specie endemică din arhipelagul Juan Fernández, situat la aproximativ 670 de kilometri de coasta statului Chile. În trecut, arborele creștea în mai multe zone ale insulei Robinson Crusoe, însă distrugerea habitatului, incendiile, eroziunea, speciile invazive, animalele introduse și defrișările istorice au redus dramatic populația. Genul Dendroseris cuprinde 11 specii, toate aflate în declin, însă Dendroseris neriifolia este considerată una dintre cele mai amenințate. Botanista Paulina Hechenleitner, de la Royal Botanic Garden Edinburgh, a precizat că până acum nicio specie din acest gen nu fusese inclusă într-o bancă de semințe, ceea ce face actuala operațiune cu atât mai importantă. Semințele au ajuns la o bancă genetică Cele 29 de semințe recoltate de la ultimul exemplar sălbatic au fost trimise la Millennium Seed Bank, aflată în cadrul grădinii botanice Kew Wakehurst, din comitatul West Sussex. Analizele cu raze X au arătat că 25 dintre cele 29 de semințe sunt potențial viabile. Mai mult, cercetătorii au reușit deja să obțină șapte puieți, care cresc în prezent în condiții controlate. „Sperăm ca plantele pe care le cultivăm acum să ajungă la maturitate, să înflorească și să producă la rândul lor noi semințe”, a explicat Alice Hudson, responsabilă de parteneriate în cadrul Millennium Seed Bank. Citește și: Copacul pe care oamenii de știință l-au căutat timp de 9 ani în munții din Taiwan. De ce este special Ultimul arbore supraviețuiește pe marginea unei stânci Povestea acestui copac este impresionantă și prin locul în care trăiește. Ultimul exemplar cunoscut crește pe marginea unei stânci abrupte din insula Robinson Crusoe și este monitorizat permanent de rangerii agenției forestiere chiliene CONAF. Accesul până la arbore este extrem de dificil. Cercetătorii trebuie mai întâi să parcurgă aproximativ patru ore de drum, urmate de încă două ore de urcare pe teren accidentat. Copacul este atât de expus, încât a fost fixat cu frânghii pentru a preveni prăbușirea sa de pe versant. În fiecare lună martie, atunci când semințele ajung la maturitate, rangerii urcă pe trunchi și folosesc plase speciale pentru a colecta semințele înainte ca acestea să fie luate de vânt. O specie aflată în declin de peste un secol Primele exemplare de Dendroseris neriifolia au fost descrise în anii 1830 de botanistul italian Carlo Bertero, unul dintre primii exploratori ai florei din arhipelagul Juan Fernández. Documentele istorice arată că specia era încă relativ răspândită la sfârșitul secolului al XIX-lea, deși unele populații dispăruseră deja. În 1980, o expediție botanică a identificat șapte arbori maturi, cu înălțimi de până la cinci metri. Astăzi, după numai câteva decenii, a mai rămas un singur exemplar. Provocările nu se opresc la colectarea semințelor <span data-mce-type="bookmark" style="display: inline-block; width: 0px; overflow: hidden; line-height: 0;" class="mce_SELRES_start"></span> Chiar dacă semințele par viabile, cercetătorii avertizează că salvarea speciei nu este garantată. Existența unui singur arbore în sălbăticie înseamnă o diversitate genetică extrem de redusă, iar fenomenul de consangvinizare poate afecta fertilitatea și capacitatea de reproducere. Specia se poate autopoleniza, însă producția de semințe rămâne limitată, mai ales dacă numărul ramurilor înflorite este redus. Citește și: Eucaliptul-curcubeu: Arborele spectaculos ale cărui culori par pictate De ce sunt importante băncile de semințe Specialiștii spun că depozitarea semințelor reprezintă o poliță de asigurare împotriva dispariției definitive. Dacă ultimul arbore sălbatic va muri, semințele păstrate în condiții controlate vor permite continuarea cercetărilor și, eventual, refacerea populației. În plus, băncile de semințe oferă cercetătorilor posibilitatea de a studia în detaliu procesul de germinare și de a dezvolta metode eficiente pentru reintroducerea plantelor în natură. Speranța vine din noii puieți Următorul obiectiv este ca cei șapte puieți crescuți la Kew Wakehurst să ajungă la maturitate și să producă noi semințe, potrivit Live Science. Experiența acumulată în cultivarea lor va fi pusă la dispoziția specialiștilor din Chile, care speră ca într-o zi să poată reface populația de Dendroseris neriifolia în habitatul său natural. Pentru una dintre cele mai rare specii de arbori din lume, aceste semințe ar putea reprezenta ultima șansă de supraviețuire.