O rocă de pe Marte ar putea dezvălui dacă a existat viață pe Planeta Roșie. De ce riscă NASA să nu o aducă pe Pământ

O rocă de pe Marte, acoperită cu mici pete care ar putea indica existența unei forme de viață în trecut, se află într-un tub sigilat, la bordul roverului Perseverance. Proba, denumită Sapphire Canyon, ar putea ajuta oamenii de știință să afle dacă pe Planeta Roșie au existat microorganisme în urmă cu miliarde de ani.

Există însă o problemă majoră: programul NASA prin care mostrele urmau să fie aduse pe Pământ a fost anulat, iar agenția spațială americană nu a anunțat încă o soluție clară pentru recuperarea lor.

Roverul Perseverance a colectat roca dintr-o zonă stâncoasă aflată la marginea văii Neretva Vallis, sculptată de râuri care se vărsau cândva într-un lac antic din craterul Jezero, în urmă cu peste trei miliarde de ani.

O rocă de pe Marte ar putea elucida un mister

NASA a trimis roverul pe Marte în februarie 2021 tocmai pentru a căuta roci formate sau modificate de apă. Acestea ar putea păstra mai bine urmele unor eventuale forme de viață din trecut.

Membrii echipei științifice a misiunii spun că proba Sapphire Canyon, care are aproximativ dimensiunea unui creion de cretă, este exact tipul de rocă pe care sperau să îl descopere.

„Cred că este prima dată când am găsit ceva care se califică drept «potențială biosemnătură» pe Marte”, a declarat Adrian Broz, membru al echipei științifice Perseverance și cercetător postdoctoral la Laboratorul de Procese de Suprafață Planetară al Universității Purdue din Indiana. „În prezent, este sigilată în interiorul roverului Perseverance și stă acolo, în liniște, așteptând să fie adusă pe Pământ.”

De ce este importantă roca Sapphire Canyon

Oamenii de știință consideră că roca ar putea ascunde indicii importante despre trecutul Planetei Roșii datorită aspectului său neobișnuit. Petele mici de pe suprafața acesteia seamănă cu formațiuni întâlnite pe Pământ în soluri și sedimente în care au loc anumite procese asociate activității microbiene.

Aceste formațiuni sunt cunoscute sub denumirea de fronturi de reacție sau pete de reducere.

„Atunci când materia organică rămâne prinsă în sedimente sau în sol, este acoperită, iar microorganismele încep să o descompună, se formează halouri decolorate și pete care seamănă foarte mult cu cele descoperite de roverul Perseverance în această vale fluvială antică”, a explicat Adrian Broz, coautor al unui studiu despre proba marțiană, publicat în septembrie 2025.

Roverul a prelevat mostra Sapphire Canyon în iulie 2024, dintr-o rocă în formă de vârf de săgeată, numită Cheyava Falls. Rocile sedimentare din jurul acesteia prezentau, la rândul lor, sute de mii de pete de reducere care ar putea avea legătură cu activitatea unor microorganisme din trecut.

Există însă o distincție esențială: faptul că aceste formațiuni seamănă cu unele asociate vieții pe Pământ nu demonstrează că au aceeași origine pe Marte. Pentru a afla dacă petele au fost produse de organisme vii sau de procese chimice și geologice fără legătură cu viața, cercetătorii trebuie să analizeze mostrele în laboratoare terestre.

Citește și: Imagini spectaculoase surprinse pe suprafața planetei Marte! Un peisaj sculptat de-a lungul a miliarde de ani

De ce nu poate roverul să ofere singur un răspuns

Instrumentele de la bordul roverului Perseverance pot furniza informații despre compoziția și structura rocilor, dar nu au fost concepute pentru a realiza toate analizele necesare confirmării unei eventuale vieți extraterestre.

„Putem continua aceste studii și putem descoperi indicii, dar nu vom ști niciodată cu certitudine până când nu vom aduce mostrele înapoi”, a declarat Briony Horgan, profesoară de științe ale Pământului, atmosferei și planetelor la Universitatea Purdue și membră a echipei Perseverance. „Aceste mostre reprezintă cea mai bună șansă pe care o avem în prezent de a înțelege cu adevărat dacă viața este abundentă și răspândită sau dacă Pământul este, într-adevăr, unic.”

Roverul, care a costat NASA aproximativ 2,4 miliarde de dolari pentru construcție și lansare, a fost conceput pentru a identifica și colecta probe promițătoare. Analizele complexe urmau să fie efectuate ulterior, după transportarea acestora pe Pământ.

Melissa Rice, profesoară de științe planetare la Universitatea Western Washington, care lucrează de peste două decenii la misiuni NASA cu rovere, a explicat că instrumentele au fost selectate pornind de la premisa că mostrele vor fi recuperate și studiate în laboratoare terestre.

Cercetătorii au învățat din experiență cât de dificilă poate fi identificarea unor urme autentice ale vieții. Un exemplu celebru este meteoritul marțian Allan Hills 84001, descoperit în Antarctica în 1984. Inițial, unii oameni de știință au considerat că acesta ar putea conține dovezi ale existenței unor forme de viață străvechi.

Analizele ulterioare au arătat însă că procesele geologice nebiologice pot produce structuri și semnături chimice care seamănă cu cele asociate materiei organice.

„Chiar și atunci când laboratoare din întreaga lume analizează o rocă ce ar putea conține dovezi ale vieții străvechi, este extrem de dificil să ajungi la o concluzie”, a explicat Ashwin Vasavada, cercetător responsabil de misiunea roverului Curiosity la Laboratorul de Propulsie cu Reacție al NASA din Pasadena, California.

Tocmai de aceea, oamenii de știință vor să poată folosi cât mai multe tehnici de analiză, în cele mai bine echipate laboratoare.

Recuperarea mostrelor de pe Marte

Ideea de a aduce pe Pământ mostre de pe Marte este una dintre ambițiile de lungă durată ale explorării spațiale.

Potrivit lui Casey Dreier, responsabil pentru politica spațială la organizația The Planetary Society, NASA a inclus în solicitarea de buget adresată Congresului, în anul fiscal 1978, primele fonduri pentru studii preliminare privind recuperarea unor mostre marțiene.

Inițiativa a apărut după misiunile Viking, considerate primele încercări importante ale agenției de a căuta dovezi ale vieții pe Planeta Roșie.

„Îți dai seama astfel de cât de mult timp a rămas acesta un fel de Sfânt Graal al cercetării științifice a planetei Marte”, a declarat Dreier.

Un raport din 2003, urmat de alte evaluări științifice, a identificat recuperarea mostrelor marțiene drept una dintre prioritățile viitoarelor misiuni spațiale. Obiectivul a ajuns să fie strâns legat de proiectarea și desfășurarea misiunii Perseverance.

NASA a renunțat la programul de recuperare

Planul inițial al programului Mars Sample Return, prezentat în 2020, presupunea o succesiune de misiuni complexe între Pământ și Marte.

O primă navă urma să transporte pe Planeta Roșie un modul de asolizare, un rover destinat recuperării probelor și un vehicul capabil să le lanseze pe orbită. Mostrele ar fi fost apoi preluate de o navă spațială a Agenției Spațiale Europene (ESA), care urma să le transporte spre Pământ.

Recipientul cu probe ar fi fost transferat ulterior într-un alt sistem, conceput pentru a le aduce în siguranță pe planeta noastră.

În 2022, planul a fost modificat. Perseverance urma să transporte mostrele până la locul de lansare a vehiculului de întoarcere. Modulul de asolizare ar fi inclus și două elicoptere de mici dimensiuni, capabile să recupereze probele dacă roverul nu ar fi putut ajunge la destinație. Termenul estimat pentru întoarcerea mostrelor a fost astfel împins până în 2033.

Evaluările independente au evidențiat însă complexitatea tot mai mare a proiectului și creșterea costurilor. Bugetul estimat a ajuns la aproximativ 11 miliarde de dolari, iar recuperarea probelor a fost amânată până în jurul anului 2040.

În paralel, NASA s-a confruntat cu reduceri bugetare, iar costurile ridicate au diminuat sprijinul politic pentru proiect.

În 2024, agenția a început să caute variante mai ieftine și mai rapide. În ianuarie 2025, a prezentat două strategii posibile, bazate fie pe colaborări comerciale, fie pe utilizarea unor tehnologii de asolizare deja testate.

Ulterior, NASA a anunțat că intenționează să renunțe la programul Mars Sample Return, întrucât variantele analizate rămâneau prea costisitoare. Agenția a precizat că viitoarele misiuni spre Marte ar putea aduce mostre pe Pământ, fără să prezinte însă un plan concret pentru recuperarea probelor colectate deja de Perseverance.

Până la anularea proiectului, NASA cheltuise aproximativ 2,5 miliarde de dolari pentru program, potrivit lui Casey Dreier.

Cu toate acestea, actualul administrator NASA, Jared Isaacman, a declarat că recuperarea mostrelor rămâne un obiectiv important.

„Așa cum am spus de multe ori, cred că recuperarea mostrelor de pe Marte ar putea conduce la cea mai importantă descoperire științifică din istoria omenirii”, a declarat Isaacman la o conferință de presă din 30 august, după lansarea cu succes a telescopului spațial Nancy Grace Roman. „Nu există nicio îndoială că vom recupera mostre. Întrebarea este dacă vom face acest lucru cu ajutorul roboților sau dacă astronauții le vor aduce și care va fi calendarul unei asemenea misiuni.”

În septembrie, la evenimentul All-In Summit, Isaacman a criticat administrația precedentă pentru anularea programului, susținând că proiectul risca să coste mai mult decât un portavion. Deocamdată, NASA nu a anunțat detalii concrete despre următorii pași.

Citește și: Structuri misterioase surprinse în imaginile NASA de pe Marte alimentează teoriile despre existența unui oraș antic pe Planeta Roșie

China vrea să aducă primele mostre de pe Marte în 2031

În timp ce NASA caută o soluție pentru recuperarea probelor sale, China pregătește propria misiune de prelevare și transportare a unor roci marțiene pe Pământ. Programul, numit Tianwen-3, ar putea permite Chinei să devină prima țară care aduce mostre de pe Planeta Roșie. Misiunea este programată să fie lansată în 2028, cu obiectivul de a returna probele în 2031.

Proiectul se bazează parțial pe experiența acumulată în cadrul misiunii Chang’e-6, care în 2024 a adus pe Pământ primele mostre colectate de pe fața îndepărtată a Lunii. Tianwen-3 ar urma să presupună două lansări. Prima ar transporta un modul de asolizare, un vehicul de lansare și un elicopter, iar a doua ar include o navă care să preia probele de pe orbita marțiană și să le aducă pe Pământ.

Modulul de asolizare va fi echipat cu un burghiu capabil să ajungă până la doi metri sub suprafața planetei. Această adâncime este importantă deoarece straturile subterane pot păstra mai bine urmele unor eventuale forme de viață, fiind mai puțin expuse radiațiilor și altor factori de la suprafață. Elicopterul va putea, de asemenea, să colecteze mostre de rocă.

Cercetătorii estimează că modulul va funcționa pe suprafața planetei timp de aproximativ 70 de zile, perioadă în care vor fi selectate și colectate probele.

Echipa chineză analizează 86 de posibile locuri de asolizare, căutând regiuni în care a existat cândva apă lichidă, zone bogate în minerale și medii în care urmele unei eventuale activități microbiene s-ar fi putut păstra. Craterul Jezero, explorat de Perseverance, nu se află pe lista publicată în studiul din 2024.

Cercetătorii chinezi speră să recupereze două categorii de mostre din foste lacuri marțiene. Prima ar trebui să conțină oxizi de fier, care ar putea conserva structuri microscopice timp de miliarde de ani. A doua ar urma să provină din argile acvatice dense, capabile să păstreze molecule organice vechi, posibil produse de organisme vii.

În septembrie, Zengqian Hou, cercetătorul-șef al misiunii Tianwen-3, a anunțat că inginerii chinezi lucrează la un prototip al misiunii. China intenționează să construiască și un laborator specializat în protecția planetară, unde să fie păstrate și studiate mostrele după întoarcerea lor pe Pământ.

O eventuală reușită a Chinei ar reprezenta o lovitură de imagine pentru Statele Unite, care încearcă să își mențină poziția de lider în explorarea spațială.

„Excepționalismul american este pus la încercare în spațiul cosmic”, a declarat Isaacman în aprilie, în timpul unei audieri privind bugetul NASA pentru 2027.

El a susținut că proiectele spațiale trebuie concepute astfel încât să fie realizabile și eficiente, nu atât de mari și costisitoare încât să devină imposibil de finalizat.

Melissa Rice a remarcat că Statele Unite au susținut mult timp că se află în fruntea explorării spațiale, dar riscă acum să piardă în fața Chinei cursa pentru recuperarea mostrelor de pe Marte.

Mai există o șansă ca rocile să ajungă pe Pământ?

În pofida anulării programului oficial, cercetătorii nu au renunțat la speranța că mostrele colectate de Perseverance vor putea fi recuperate. Companii private încearcă să găsească soluții mai simple și mai ieftine decât planul inițial al NASA.

Lockheed Martin, care a colaborat anterior cu agenția americană la misiuni marțiene și la alte proiecte de recuperare a mostrelor spațiale, a elaborat o propunere pentru aducerea probelor abandonate pe Marte.

Planul companiei prevede o misiune cu preț fix, de mai puțin de trei miliarde de dolari, care ar putea aduce pe Pământ 30 de mostre până cel târziu în 2037.

Conceptul se bazează pe un vehicul de lansare de mici dimensiuni, un modul de asolizare inspirat de experiența acumulată în misiunea InSight și un sistem compact de transport al probelor către Pământ, dezvoltat pe baza lecțiilor învățate în cadrul misiunii OSIRIS-REx, care a recuperat mostre de pe un asteroid.

Whitley Poyser, director în cadrul diviziei de misiuni de explorare a Lockheed Martin, a declarat că firma își menține angajamentul față de această propunere și este pregătită să o pună în aplicare dacă va primi oportunitatea.

Unul dintre principalele obstacole tehnice rămâne lansarea unui vehicul de pe suprafața planetei Marte, mai ales în perspectiva unor viitoare misiuni cu echipaj uman.

„Vrem să știm cum va funcționa. Toate aceste tehnologii sunt esențiale și pot fi demonstrate printr-un program de recuperare a mostrelor de pe Marte”, a explicat Poyser.

Ce ar putea afla oamenii de știință

Miza recuperării probelor nu se limitează la posibilitatea descoperirii unor microorganisme străvechi. Chiar dacă analizele nu vor identifica urme de viață, mostrele ar putea oferi informații importante despre chimia planetei și despre condițiile în care ar fi putut apărea organismele vii.

De exemplu, petele de pe roca Sapphire Canyon ar putea fi rezultatul unor procese chimice prebiotice. Acestea implică interacțiunea dintre elemente, metale și carbon organic, care ar fi putut contribui la formarea unor structuri asemănătoare celor din care apare viața, fără ca procesul să ajungă efectiv la apariția unui organism.

O altă întrebare fundamentală este de ce viața a apărut pe Pământ, dar nu există încă dovezi confirmate că ar fi apărut și pe Marte, deși cele două planete au avut, în anumite perioade ale istoriei lor, condiții potențial favorabile.

Rocile marțiene ar putea oferi răspunsuri pe care mostrele de pe Pământ nu le mai pot furniza. Aici, eroziunea și alte procese geologice au modificat sau au distrus o parte dintre urmele trecutului îndepărtat.

Pentru cercetători, recuperarea probelor reprezintă astfel o oportunitate rară de a înțelege mai bine originea vieții și locul Pământului în Univers, potrivit CNN.

„Cred că, în anii următori, vor exista numeroase demersuri pentru a ne asigura că publicul larg înțelege cât de aproape suntem de a răspunde acestor întrebări fundamentale”, a declarat Melissa Rice. „Rocile sunt acolo, în tuburile lor, pregătite. Tot ce trebuie să facem este să mergem să le luăm.”