A fost vorba despre o „înflorire” spectaculoasă a caracatiței comune (Octopus vulgaris), un eveniment extrem de rar, observat pentru prima dată după aproximativ 75 de ani O explozie rară de caracatițe a apărut în apele Marii Britanii, în 2025! Aerul rece împroșcat de valuri se amesteca cu zgomotul surd al motorului diesel, în timp ce pescarii ridicau, pe rând, capcanele pentru crabi și homari de pe fundul mării. Multe dintre ele ieșeau la suprafață goale sau conțineau doar fragmente de carapace și gheare sfărâmate. Era clar că ceva neobișnuit se întâmpla sub apă. Explozie rară de caracatițe, după aproximativ 75 de ani Răspunsul a apărut curând: un corp portocaliu, flexibil, care se contorsiona violent, înconjurat de tentacule puternice. Apoi încă unul. Și încă trei. Într-un caz aproape incredibil, o singură capcană a fost ridicată din apă plină ochi cu caracatițe – peste o duzină de exemplare strânse într-o masă vie, zvârcolitoare. Astfel de scene au devenit obișnuite la începutul anului 2025, în largul coastelor sudice ale comitatelor Devon și Cornwall. A fost vorba despre o „înflorire” spectaculoasă a caracatiței comune (Octopus vulgaris), un eveniment extrem de rar, observat pentru prima dată după aproximativ 75 de ani. Un record istoric al capturilor Datele comerciale confirmă amploarea fenomenului: capturile de caracatiță comună din 2025 au fost de aproape 65 de ori mai mari decât media anuală din anii anteriori. Un raport recent a analizat în detaliu acest episod neobișnuit, explicând contextul istoric, factorii declanșatori și efectele asupra ecosistemelor marine și asupra pescuitului, conform sciencealert.com. Deși poartă numele de „comună”, această specie nu este, în realitate, frecvent întâlnită în apele britanice. Caracatița comună preferă regiunile mai calde ale sudului Europei, Marea Mediterană și coastele nord-africane. Totuși, în anumite momente istorice – la începutul anilor 1900, în jurul anului 1950 și acum, în 2025 – populațiile au explodat temporar în sud-vestul Angliei, provocând dezechilibre în lanțurile trofice marine și dificultăți majore pentru pescarii locali. O viață scurtă, extrem de sensibilă la mediu Caracatițele comune urmează o strategie de viață extremă: cresc rapid, se reproduc o singură dată și mor tinere. Chiar dacă pot ajunge la dimensiuni impresionante, durata lor de viață rar depășește doi ani. Femelele mor la scurt timp după ce ouăle eclozează, iar masculii pier după reproducere. Această biologie face ca populațiile de caracatițe să reacționeze foarte rapid la schimbările de mediu. Datele obținute din monitorizarea pe termen lung a Canalului de Vest indică faptul că aparițiile masive de caracatițe coincid cu perioade prelungite de temperaturi neobișnuit de ridicate, atât în ocean, cât și în atmosferă. Rolul valurilor de căldură marine Aceste episoade de încălzire intensă a apelor, cunoscute sub numele de „valuri de căldură marine”, pot accelera dramatic reproducerea și supraviețuirea larvelor de caracatiță, indiferent dacă acestea provin din populații locale sau sunt transportate din zone mai sudice. În mod frecvent, aceste condiții calde sunt asociate cu niveluri mai scăzute de salinitate în zonele de coastă. Deși salinitatea redusă nu este considerată un factor declanșator direct al înfloririlor, ea reprezintă un indicator important al originii maselor de apă care pătrund în regiune. Apa mai dulce poate proveni din debitele crescute ale marilor fluvii atlantice din Franța, precum Loara, sau din vânturi persistente din est care bat peste Canalul Mânecii în lunile reci, între octombrie și martie. Aceste procese pot facilita transportul larvelor de caracatiță din nordul Franței și din Insulele Canalului către apele britanice. Privite împreună, temperaturile ridicate, modificările circulației apei și semnăturile de salinitate scăzută indică faptul că schimbările climatice, atât oceanice, cât și atmosferice, joacă un rol central în apariția acestor explozii de populație. Citește și: Povestea caracatiței care și-a îngrijit ouăle timp de 53 de luni, apoi a murit De la dezastru ecologic la oportunitate economică? Pe parcursul anului 2025, caracatițele nu s-au limitat la consumul de crabi și homari prinși în capcane. În multe ghivece au fost descoperite grămezi de cochilii de scoici, uneori cu resturi de carne încă atașate. Cum scoicile nu ajung în mod normal în capcanele pentru crustacee, singura explicație plauzibilă este că aceste caracatițe le aduceau intenționat acolo, transformând capcanele pescarilor în adevărate cămări subacvatice. În fața acestei situații, pescarii au fost nevoiți să se adapteze rapid. Mulți au realizat că există o cerere profitabilă pe piețele externe pentru caracatiță și au început să o pescuiască intenționat. O singură ambarcațiune din portul Newlyn, Cornwall, a reușit să aducă la mal peste 20 de tone de caracatiță în doar trei zile, obținând aproximativ 142.000 de lire sterline. La nivel regional, între ianuarie și august 2025, debarcările de caracatiță pe coasta de sud a Marii Britanii au generat venituri estimate între 6,7 și 9,4 milioane de lire sterline. Totuși, nu toți pescarii au beneficiat de această oportunitate, iar pentru multe ambarcațiuni capturile au scăzut brusc spre finalul verii. Un viitor incert pentru pescuitul tradițional În contextul în care alte pescării de crustacee au suferit pierderi semnificative – capturile de homari au scăzut cu aproximativ 30%, iar cele de crabi bruni și scoici cu peste 50% – mulți pescari privesc cu îngrijorare spre viitor. Pentru unii, explozia temporară a caracatiței a fost o gură de oxigen economică; pentru alții, este doar un semn al unui ecosistem marin aflat într-o transformare profundă, în care ceea ce odinioară era o resursă sigură ar putea dispărea complet. foto: South Devon and Channel Shellfishermen
O explozie rară de caracatițe a apărut în apele Marii Britanii, în 2025! Aerul rece împroșcat de valuri se amesteca cu zgomotul surd al motorului diesel, în timp ce pescarii ridicau, pe rând, capcanele pentru crabi și homari de pe fundul mării. Multe dintre ele ieșeau la suprafață goale sau conțineau doar fragmente de carapace și gheare sfărâmate. Era clar că ceva neobișnuit se întâmpla sub apă. Explozie rară de caracatițe, după aproximativ 75 de ani Răspunsul a apărut curând: un corp portocaliu, flexibil, care se contorsiona violent, înconjurat de tentacule puternice. Apoi încă unul. Și încă trei. Într-un caz aproape incredibil, o singură capcană a fost ridicată din apă plină ochi cu caracatițe – peste o duzină de exemplare strânse într-o masă vie, zvârcolitoare. Astfel de scene au devenit obișnuite la începutul anului 2025, în largul coastelor sudice ale comitatelor Devon și Cornwall. A fost vorba despre o „înflorire” spectaculoasă a caracatiței comune (Octopus vulgaris), un eveniment extrem de rar, observat pentru prima dată după aproximativ 75 de ani. Un record istoric al capturilor Datele comerciale confirmă amploarea fenomenului: capturile de caracatiță comună din 2025 au fost de aproape 65 de ori mai mari decât media anuală din anii anteriori. Un raport recent a analizat în detaliu acest episod neobișnuit, explicând contextul istoric, factorii declanșatori și efectele asupra ecosistemelor marine și asupra pescuitului, conform sciencealert.com. Deși poartă numele de „comună”, această specie nu este, în realitate, frecvent întâlnită în apele britanice. Caracatița comună preferă regiunile mai calde ale sudului Europei, Marea Mediterană și coastele nord-africane. Totuși, în anumite momente istorice – la începutul anilor 1900, în jurul anului 1950 și acum, în 2025 – populațiile au explodat temporar în sud-vestul Angliei, provocând dezechilibre în lanțurile trofice marine și dificultăți majore pentru pescarii locali. O viață scurtă, extrem de sensibilă la mediu Caracatițele comune urmează o strategie de viață extremă: cresc rapid, se reproduc o singură dată și mor tinere. Chiar dacă pot ajunge la dimensiuni impresionante, durata lor de viață rar depășește doi ani. Femelele mor la scurt timp după ce ouăle eclozează, iar masculii pier după reproducere. Această biologie face ca populațiile de caracatițe să reacționeze foarte rapid la schimbările de mediu. Datele obținute din monitorizarea pe termen lung a Canalului de Vest indică faptul că aparițiile masive de caracatițe coincid cu perioade prelungite de temperaturi neobișnuit de ridicate, atât în ocean, cât și în atmosferă. Rolul valurilor de căldură marine Aceste episoade de încălzire intensă a apelor, cunoscute sub numele de „valuri de căldură marine”, pot accelera dramatic reproducerea și supraviețuirea larvelor de caracatiță, indiferent dacă acestea provin din populații locale sau sunt transportate din zone mai sudice. În mod frecvent, aceste condiții calde sunt asociate cu niveluri mai scăzute de salinitate în zonele de coastă. Deși salinitatea redusă nu este considerată un factor declanșator direct al înfloririlor, ea reprezintă un indicator important al originii maselor de apă care pătrund în regiune. Apa mai dulce poate proveni din debitele crescute ale marilor fluvii atlantice din Franța, precum Loara, sau din vânturi persistente din est care bat peste Canalul Mânecii în lunile reci, între octombrie și martie. Aceste procese pot facilita transportul larvelor de caracatiță din nordul Franței și din Insulele Canalului către apele britanice. Privite împreună, temperaturile ridicate, modificările circulației apei și semnăturile de salinitate scăzută indică faptul că schimbările climatice, atât oceanice, cât și atmosferice, joacă un rol central în apariția acestor explozii de populație. Citește și: Povestea caracatiței care și-a îngrijit ouăle timp de 53 de luni, apoi a murit De la dezastru ecologic la oportunitate economică? Pe parcursul anului 2025, caracatițele nu s-au limitat la consumul de crabi și homari prinși în capcane. În multe ghivece au fost descoperite grămezi de cochilii de scoici, uneori cu resturi de carne încă atașate. Cum scoicile nu ajung în mod normal în capcanele pentru crustacee, singura explicație plauzibilă este că aceste caracatițe le aduceau intenționat acolo, transformând capcanele pescarilor în adevărate cămări subacvatice. În fața acestei situații, pescarii au fost nevoiți să se adapteze rapid. Mulți au realizat că există o cerere profitabilă pe piețele externe pentru caracatiță și au început să o pescuiască intenționat. O singură ambarcațiune din portul Newlyn, Cornwall, a reușit să aducă la mal peste 20 de tone de caracatiță în doar trei zile, obținând aproximativ 142.000 de lire sterline. La nivel regional, între ianuarie și august 2025, debarcările de caracatiță pe coasta de sud a Marii Britanii au generat venituri estimate între 6,7 și 9,4 milioane de lire sterline. Totuși, nu toți pescarii au beneficiat de această oportunitate, iar pentru multe ambarcațiuni capturile au scăzut brusc spre finalul verii. Un viitor incert pentru pescuitul tradițional În contextul în care alte pescării de crustacee au suferit pierderi semnificative – capturile de homari au scăzut cu aproximativ 30%, iar cele de crabi bruni și scoici cu peste 50% – mulți pescari privesc cu îngrijorare spre viitor. Pentru unii, explozia temporară a caracatiței a fost o gură de oxigen economică; pentru alții, este doar un semn al unui ecosistem marin aflat într-o transformare profundă, în care ceea ce odinioară era o resursă sigură ar putea dispărea complet. foto: South Devon and Channel Shellfishermen