Munții au rămas deasupra unei mări de nori în nord-vestul Pacificului. Imagini spectaculoase surprinse de NASA!

O pătură întinsă de nori marini a acoperit o mare parte din nord-vestul Pacificului, în timp ce cele mai înalte vârfuri muntoase au rămas deasupra norilor, asemenea unor insule suspendate pe cer.

Imaginea spectaculoasă a fost surprinsă de satelitul Terra al NASA pe 19 septembrie 2026 și oferă o perspectivă impresionantă asupra unui fenomen meteorologic care poate transforma complet peisajul.

Privită din spațiu, regiunea pare acoperită de o imensă mare albă, din care se ridică doar porțiunile mai înalte ale munților. Norii joși s-au extins peste zone importante din vestul statelor Washington și Oregon, pornind de la coasta Pacificului și înaintând spre poalele Munților Cascadelor.

O imagine spectaculoasă văzută din spațiu

Fotografia a fost realizată în jurul orei 10:45, ora Pacificului, cu ajutorul instrumentului MODIS, aflat la bordul satelitului Terra.

MODIS, prescurtare de la Moderate Resolution Imaging Spectroradiometer, este unul dintre instrumentele folosite pentru monitorizarea suprafeței Pământului. Acesta poate observa și urmări de-a lungul timpului formațiunile noroase, fumul provenit din incendii, vegetația, zăpada, gheața, condițiile oceanelor și numeroase alte caracteristici ale planetei.

În dimineața zilei de 19 septembrie, imaginile au arătat cât de mult a pătruns aerul umed provenit dinspre ocean către interiorul uscatului.

Pătura de nori nu s-a limitat însă la uscat. Formațiunile noroase se întindeau pe suprafețe mari și deasupra Oceanului Pacific.

În partea nordică a regiunii putea fi observată și o altă formă de pâclă. Fumul provenit de la incendiile de vegetație se acumulase în unele văi din North Cascades, oferind imaginii un aspect și mai complex.

Cum au ajuns norii marini atât de departe în interior

Fenomenul observat de NASA a fost favorizat de pătrunderea aerului rece și umed dinspre Pacific către continent.

Timp de mai multe nopți, mase de aer marin au înaintat dinspre ocean către uscat. Astfel de situații pot favoriza apariția norilor stratiformi marini, formațiuni joase, relativ uniforme, întâlnite frecvent în apropierea zonelor de coastă.

Oceanul Pacific reprezintă o sursă uriașă de umezeală. În același timp, diferențele de temperatură dintre apa oceanului, suprafața terestră și straturile de aer din atmosferă influențează formarea norilor și distanța pe care aceștia o pot parcurge către interior.

În timpul nopții și în primele ore ale dimineții, aerul rece de deasupra oceanului poate înainta peste uscat, rămânând aproape de suprafață. Deasupra lui se poate afla un strat de aer mai cald.

Această configurație atmosferică poartă numele de inversiune termică.

Ce este inversiunea termică?

În condiții obișnuite, temperatura aerului scade pe măsură ce crește altitudinea în straturile inferioare ale atmosferei.

În timpul unei inversiuni termice, situația este diferită. Aerul mai cald se află deasupra unui strat de aer rece, aflat în apropierea solului.

Stratul cald funcționează asemenea unui capac, împiedicând aerul rece de la suprafață să urce și să se amestece eficient cu aerul din straturile superioare.

În cazul fenomenului observat în nord-vestul Pacificului, această configurație a contribuit la menținerea aerului rece și umed aproape de sol și la formarea unui strat extins de nori joși.

De ce norii s-au transformat în ceață la nivelul solului

Atunci când aerul umed aflat în apropierea suprafeței se răcește suficient, vaporii de apă se condensează în picături microscopice.

Dacă aceste picături se acumulează în cantitate suficientă, se formează norii stratiformi.

În dimineața zilei de 19 septembrie, pătrunderea aerului marin a fost deosebit de puternică. Aerul rece și umed a înaintat mult dincolo de linia coastei, transportând norii către est, până în apropierea versanților vestici ai Munților Cascadelor.

În unele regiuni, stratul de nori a coborât atât de mult încât a ajuns practic până la suprafața terenului, conform celor de la earth.com. 

Citește și: Munții Europei se înverzesc pe măsură ce clima se încălzește. Speciile de la altitudine sunt tot mai vulnerabile

Pentru oamenii aflați la sol, fenomenul nu mai este perceput ca un simplu strat de nori, ci ca ceață.

Din punct de vedere fizic, norii și ceața sunt foarte asemănători, iar diferența esențială ține de poziția lor față de suprafața Pământului. Atunci când picăturile de apă suspendate în aer ating efectiv solul, fenomenul este denumit ceață.

Astfel, în timp ce oamenii din regiune au avut parte de o dimineață cenușie și cu vizibilitate redusă, din spațiu peisajul căpăta o cu totul altă înfățișare.

Vârfurile munților au ieșit deasupra norilor

Una dintre cele mai spectaculoase zone surprinse în imagine a fost regiunea Munților Olimpici din statul Washington.

Norii au ascuns mare parte din relieful aflat la altitudini mai mici, în timp ce vârfurile cele mai înalte au rămas vizibile.

De la sute de kilometri deasupra Pământului, munții păreau să plutească deasupra unei întinderi albe, asemenea unor insule care se ridică dintr-o mare de nori.

Un fenomen asemănător putea fi observat și în zona Coast Range din Oregon.

Imaginea arată, totodată, cât de important este relieful pentru evoluția vremii într-o anumită regiune.

Munții pot modifica direcția curenților de aer, pot determina ridicarea maselor de aer și pot influența cantitatea de precipitații. De asemenea, lanțurile muntoase pot controla cât de departe pătrunde aerul umed provenit dinspre ocean.

Munții Cascadelor reprezintă, în acest sens, o barieră naturală importantă. La vestul lor se află regiuni influențate puternic de climatul umed al Pacificului, în timp ce zonele situate mai la est sunt, în general, mai uscate.

În ziua în care Terra a surprins imaginea, aerul marin a înaintat considerabil spre interior, dar stratul de nori nu avea să rămână acolo pe tot parcursul zilei.

Citește și: Copacul pe care oamenii de știință l-au căutat timp de 9 ani în munții din Taiwan. De ce este special

După câteva ore, norii au început să dispară

Evoluția fenomenului a putut fi observată și cu ajutorul unui alt satelit NASA, Aqua.

În jurul orei 16:15, ora Pacificului, la aproximativ câteva ore după trecerea satelitului Terra, o mare parte din vestul statelor Washington și Oregon se eliberase deja de stratul compact de nori.

Schimbarea evidențiază ritmul zilnic al norilor marini.

Pe măsură ce Soarele încălzește suprafața terestră în timpul zilei, aerul de lângă sol începe să se încălzească. Amestecul atmosferic se intensifică, iar inversiunea termică poate slăbi.

În aceste condiții, stratul de nori joși începe să se destrame, iar cerul se poate însenina treptat.

Totuși, fenomenul nu a dispărut complet. Unele formațiuni noroase au rămas în apropierea coastei Oregonului, unde temperaturile s-au menținut mai scăzute decât în regiunile aflate mai departe de ocean.

O schimbare obișnuită a vremii, transformată într-un spectacol văzut din orbită

Pentru oamenii aflați la sol, trecerea de la o dimineață rece și cețoasă la o după-amiază mai senină poate părea un fenomen meteorologic obișnuit.

Din spațiu însă, aceeași schimbare capătă o dimensiune spectaculoasă.

În doar câteva ore, o regiune vastă poate trece de la un peisaj aproape complet ascuns sub nori la unul în care relieful devine din nou vizibil.

Imaginea surprinsă de NASA pe 19 septembrie 2026 arată, într-un mod impresionant, legătura dintre ocean, atmosferă, relief și variațiile de temperatură.

Pentru câteva ore, vestul Washingtonului și al Oregonului a fost acoperit de o adevărată „mare” albă, în timp ce vârfurile Munților Olimpici și ale altor lanțuri muntoase au rămas deasupra ei. Din perspectiva sateliților, peisajul a semănat cu un arhipelag montan plutind deasupra norilor.

Foto: NASA Earth Observatory/Michala Garrison