Cum și-au păstrat romanii animalele preferate pentru eternitate. Mozaicul vechi de 1.800 de ani, descoperit în Turcia Cu mult înainte ca oamenii să-și fotografieze animalele de companie și să le distribuie pe internet, o familie înstărită din lumea romană a găsit o altă modalitate de a păstra imaginea necuvântătoarelor care făceau parte din viața sa. Într-o vilă luxoasă din orașul antic Adramytteion, aflat pe teritoriul actual al Turciei, arheologii au descoperit un mozaic impresionant în care apar două animale identificate prin nume. Este vorba despre o pisică numită Smarald și un câine numit Ocean, reprezentați alături de personaje mitologice și animale reale. Descoperirea oferă o perspectivă neobișnuit de personală asupra vieții oamenilor de acum aproape două milenii și ridică posibilitatea ca cele două animale să fi aparținut chiar familiei care locuia în vilă, conform PLAYTECH.RO. Vila romană în care au fost descoperite imaginile Vestigiile au fost găsite în vechiul oraș Adramytteion, localizat în apropierea actualei localități Ören, pe litoralul egeean al Turciei. Construcția este datată de specialiști la sfârșitul secolului al II-lea sau începutul secolului al III-lea d.Hr. Dimensiunile și decorul locuinței indică faptul că aceasta nu era o casă obișnuită, ci reședința unei familii cu o situație materială foarte bună. Vila avea trei încăperi importante ale căror pardoseli erau decorate cu mozaicuri, toate organizate în jurul unui atrium central. Una dintre cele mai interesante zone se afla în partea nordică a clădirii, într-o încăpere despre care arheologii cred că ar fi putut fi folosită pentru primirea și impresionarea oaspeților. Aici a fost identificat un ansamblu decorativ format din 15 panouri, fiecare cu propriul personaj sau animal. Citește și: Terenul cumpărat de James Cagney în anii ’40 a ajuns să protejeze specii rare: animale și plante s-au refugiat aici de construcțiile omului Pisica Smarald stătea pe o pernă Printre imaginile descoperite se află una care atrage imediat atenția prin caracterul său neobișnuit. Este reprezentată o pisică de culoare deschisă, așezată confortabil pe o pernă albastru-verzuie. Deasupra animalului se află o inscripție în limba greacă, „Zmaragdin”, nume care poate fi tradus prin „Smarald”. Imaginea este diferită de reprezentările strict simbolice întâlnite frecvent în arta antică. Pisica este prezentată într-o ipostază relaxată, iar folosirea unui nume propriu a atras atenția cercetătorilor. FOTO: Adramytteion Research Archive / Hüseyin Murat Özgen* Arheologul Hüseyin Özgen consideră că una dintre cele mai plauzibile interpretări este aceea că animalul era cunoscut de familia care locuia în vilă și este posibil să fi fost chiar un animal de companie. Faptul că imaginea se afla într-o încăpere destinată probabil oaspeților poate fi, de asemenea, semnificativ. Proprietarii ar fi putut include reprezentarea pisicii tocmai pentru a transforma spațiul într-unul mai personal. Câinele Ocean apare într-o ipostază dinamică Pe partea opusă a compoziției este reprezentat un câine. Spre deosebire de pisica așezată liniștit, acesta este surprins în mișcare, ca și cum ar alerga sau ar sări. Și câinele are un nume. Deasupra lui apare inscripția „Okeanos”, termen care poate fi tradus prin Ocean. Cele două nume reprezintă una dintre cele mai interesante particularități ale descoperirii. Nu este vorba doar despre animale introduse într-o compoziție artistică, ci despre două personaje care par să fi fost suficient de importante pentru proprietari încât să fie individualizate. Specialiștii nu pot demonstra cu certitudine că Smarald și Ocean erau animale de companie în sensul modern al termenului. Totuși, poziționarea lor, numele proprii și modul în care au fost reprezentate susțin această posibilitate. Medusa ocupa un loc important în centrul mozaicului Animalele nu sunt singurele elemente spectaculoase ale decorului. În centrul compoziției se află imaginea Medusei, una dintre cele mai cunoscute figuri din mitologia antică. În lumea romană, reprezentările Gorgonei nu aveau doar un rol decorativ. Chipul Medusei era folosit frecvent ca simbol protector, despre care se credea că poate îndepărta spiritele rele și ghinionul. Prin urmare, prezența sa în vila din Adramytteion poate să fi avut și o semnificație simbolică, nu doar artistică. Mozaicul reunește astfel elemente foarte diferite: animale reale, personaje mitologice și imagini inspirate din lumea exotică pe care romanii o cunoșteau sau și-o imaginau. Un cal înaripat ar putea avea o legătură cu orașul Un alt element remarcabil este reprezentarea unui cal înaripat, imagine care amintește imediat de celebrul Pegasus. Totuși, Hüseyin Özgen consideră că figura ar putea avea o semnificație locală. Cai înaripați asemănători au fost identificați pe monede antice asociate regiunii Adramytteion. Dacă această interpretare se confirmă, calul nu ar fi fost ales întâmplător pentru decorarea vilei, ci ar putea reprezenta o legătură simbolică între locuință și orașul în care aceasta se afla. Mozaicul prezintă și animale exotice Cele 15 panouri nu se limitează la pisică, câine, Medusa și calul înaripat. Printre reprezentări se numără și un păun, un leopard, dar și un personaj de statură mică identificat printr-o inscripție drept „pigmeu”. Acesta din urmă face parte dintr-un tip de reprezentare întâlnit în arta romană și asociat cu imagini exotice inspirate de Egipt și de regiunea Nilului. Diversitatea personajelor sugerează că proprietarii vilei doreau un decor spectaculos, capabil să combine elemente decorative, mitologice și reprezentări ale lumii naturale. De ce erau atât de importante mozaicurile pentru familiile bogate În perioada romană, mozaicurile reprezentau mult mai mult decât simple decorațiuni pentru podea. Realizarea lor necesita materiale, timp și meșteri specializați, iar compozițiile elaborate puteau deveni o modalitate prin care proprietarii își exprimau bogăția și statutul social. O vilă cu încăperi decorate cu mozaicuri complexe transmitea vizitatorilor un mesaj clar despre poziția familiei. În cazul descoperirii de la Adramytteion, însă, decorul pare să fi avut și o componentă personală. Smarald și Ocean ar fi putut fi parte din identitatea gospodăriei, reprezentând două animale pe care familia le cunoștea și cărora le acorda suficientă importanță pentru a le păstra imaginea în decorul casei. O descoperire care schimbă perspectiva asupra vieții cotidiene Ceea ce face mozaicul atât de interesant pentru cercetători nu este doar vechimea sa sau calitatea artistică, ci faptul că oferă o posibilă privire asupra unei laturi intime a vieții romane. Numele celor două animale creează o legătură directă între obiectul arheologic și oamenii care au trăit în acea casă. Este imposibil de spus dacă Smarald și Ocean erau considerați „animale de companie” exact în sensul în care folosim astăzi acest termen. Totuși, reprezentarea pisicii într-o poziție relaxată, numele individuale și includerea lor într-un spațiu important al vilei sugerează că animalele aveau o anumită semnificație pentru locatari. Mozaicul urmează să fie prezentat într-un studiu de specialitate Descoperirea de la Adramytteion contribuie la imaginea tot mai complexă pe care arheologii o au despre viața cotidiană din lumea romană. Studiul dedicat mozaicului urmează să fie publicat în Journal of Mosaic Research, iar cercetările ar putea oferi informații suplimentare despre simbolurile și personajele reprezentate. La aproape 1.800 de ani distanță, imaginea celor două animale rămâne una dintre cele mai personale mărturii ale acestei locuințe. Imperiul roman a dispărut, proprietarii vilei nu mai sunt cunoscuți, iar lumea în care au trăit s-a schimbat complet. Cu toate acestea, ideea de a păstra în casă imaginea unui animal îndrăgit pare surprinzător de familiară. Pentru familia din Adramytteion, Smarald și Ocean au fost transformați în personaje ale unui decor care a supraviețuit timpului, oferindu-le astfel un loc neașteptat în istorie.