Terenul cumpărat de James Cagney în anii ’40 a ajuns să protejeze specii rare: animale și plante s-au refugiat aici de construcțiile omului

Timp de zeci de ani, o întindere de teren aflată în apropiere de Ramona, California, a avut o legătură surprinzătoare cu Hollywoodul. Actorul James Cagney și fratele său, William, au cumpărat sute de acri aici în anii 1940, într-o perioadă în care zona era încă predominant rurală, iar animalele pășteau pe întinderile de iarbă.

Povestea proprietății avea însă să depășească, în timp, legătura cu una dintre cele mai mari vedete ale cinematografiei americane.

Terenul cumpărat de James Cagney în anii ’40

După ce o parte din terenul inițial a fost vândută, 417 acri au rămas în administrarea William J. Cagney Trust. La sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000, proprietatea a atras tot mai mult atenția organizațiilor de conservare. Motivul era unul important: aici se aflau pajiști native, bălți sezoniere și habitate pentru mai multe specii amenințate.

În 2003, Nature Conservancy a finalizat achiziția fostei proprietăți Cagney pentru 2,7 milioane de dolari. Astfel, terenul asociat cândva unei celebre familii de la Hollywood a devenit parte dintr-un proiect pe termen lung pentru protejarea uneia dintre ultimele suprafețe importante de pajiști naturale din zona de coastă a Californiei de Sud.

De ce a cumpărat James Cagney terenul din Ramona

Ramona anilor ’40 era foarte diferită de comunitățile dezvoltate care se găsesc astăzi în multe zone din sudul Californiei. Valea avea suprafețe întinse de teren deschis, vegetație autohtonă și zone umede care apăreau în anumite perioade ale anului.

Pășunatul era o activitate obișnuită, iar parcelele mari, neconstruite, încă puteau fi cumpărate.

James Cagney era deja un actor cunoscut la Hollywood. Printre filmele sale cele mai apreciate se numărau The Public Enemy și Yankee Doodle Dandy. Fratele său, William, a fost și el implicat în proprietatea din Ramona, care avea să fie cunoscută ulterior sub numele de Cagney Ranch.

Se estimează că terenul cumpărat inițial de cei doi frați avea peste 500 de acri. Proprietatea nu a rămas însă mult timp întreagă. De-a lungul anilor, diferite parcele au fost vândute, până când 417 acri au rămas în administrarea trustului familiei. Această suprafață avea să devină, în cele din urmă, obiectul unei investiții cu totul diferite de cea imaginată inițial de familia Cagney.

Citește și: Cum a devenit Sikkim din India primul stat complet organic din lume, fără pesticide și îngrășăminte chimice

De ce au vrut organizațiile să protejeze terenul

Suprafața proprietății era importantă, dar nu era singurul motiv pentru care terenul atrăgea atenția specialiștilor.

Pajiștile din Ramona reprezentau una dintre puținele zone extinse de acest tip rămase în regiunea de coastă a Californiei de Sud. Peisajul mai larg se întindea pe mii de acri și includea pajiști, bălți sezoniere și alte habitate naturale.

Pentru organizațiile de conservare, menținerea acestor zone într-o formă cât mai compactă era esențială. Construcțiile pot fragmenta habitatele mari, transformându-le în insule naturale separate și îngreunând deplasarea animalelor.

Fosta proprietate Cagney era importantă și datorită poziției sale. Protejarea celor 417 acri putea menține legătura dintre alte zone aflate deja în atenția organizațiilor de conservare, împiedicând dezvoltarea imobiliară să închidă treptat spațiile dintre ele.

Prin urmare, valoarea terenului depășea cu mult limitele propriei suprafețe.

Speciile rare au făcut proprietatea și mai valoroasă

Pajiștile adăposteau animale și plante care deveniseră tot mai greu de întâlnit în sălbăticie, potrivit indiatimes.com. Printre speciile amenințate sau pe cale de dispariție asociate zonei se numărau șobolanul-cangur al lui Stephens, crevetele zânelor din San Diego și broasca de sud-vest din zona Arroyo.

Pe proprietate existau și bălți sezoniere în care fuseseră identificate trei specii rare de plante. Aceste bălți reprezintă ecosisteme neobișnuite. Ele se umplu temporar cu apă în sezonul ploios, după care seacă. Alternanța dintre perioadele umede și cele uscate creează condiții ideale pentru anumite plante și mici organisme acvatice adaptate să supraviețuiască în zonele umede temporare.

Protejarea bălților nu era însă suficientă. Pajiștile din jur reprezentau habitatul mai larg de care aveau nevoie speciile care se deplasau prin această zonă. De aceea, pentru ecologiști, păstrarea legăturilor dintre suprafețele naturale era aproape la fel de importantă ca protejarea fiecărui habitat în parte.

Achiziția terenului a durat mai mulți ani

Vânzarea proprietății nu s-a realizat peste noapte. Procesul s-a întins pe mai mulți ani. Dave Bittner, directorul executiv al Wildlife Research Institute din Ramona, a contactat pentru prima dată Nature Conservancy în legătură cu terenul în 1997. Discuțiile au continuat, iar proiectul de achiziție a început să prindă contur mai clar în jurul anului 2000.

O tranzacție de asemenea amploare presupunea mai mult decât acordul proprietarului. Era nevoie de finanțare și de coordonarea mai multor organizații. Banii federali și cei alocați de stat au contribuit decisiv la realizarea tranzacției. U.S. Fish and Wildlife Service a oferit 660.000 de dolari, în timp ce statul California a contribuit cu 165.000 de dolari.

Alți 1,236 milioane de dolari au venit prin California Wildlife Conservation Board, folosind fonduri provenite dintr-o emisiune de obligațiuni la nivelul statului, aprobată de alegători în 2002. Nature Conservancy a contribuit cu încă 639.000 de dolari.

După ani de discuții și strângere de fonduri, tranzacția a fost finalizată la 30 iunie 2003. Prețul total al proprietății a fost de 2,7 milioane de dolari.

Citește și: Aici „plouă” pe orizontală. Pădurea din Costa Rica unde ceața hrănește ecosistemul și trăiește cea mai mare felină din Americi

De ce a contat zona pentru întregul proiect de conservare

Achiziția nu a rezolvat problema conservării pajiștilor din Ramona. A reprezentat doar o piesă importantă dintr-un plan mult mai amplu.

La acea vreme, întregul peisaj de pajiști din zona Ramona era estimat la aproximativ 8.000 de acri. Mai multe suprafețe mari se aflau încă în proprietate privată, ceea ce lăsa deschisă posibilitatea ca și alte terenuri să fie protejate în viitor. Noua rezervație se afla, de asemenea, în apropierea altor zone de interes pentru conservare.

Wildlife Research Institute deținea 10 acri în apropierea colțului sud-vestic al proprietății și desfășura deja cercetări asupra faunei și habitatelor din regiune. Specialiștii sperau că achiziția terenului Cagney va contribui la protejarea unei suprafețe mai mari din peisajul înconjurător.

Obiectivul nu era neapărat oprirea oricărei dezvoltări în regiune. Conservatorii urmăreau mai degrabă ca zonele naturale importante să rămână intacte, în timp ce dezvoltarea să aibă loc în alte părți. Echilibrul era cu atât mai important în comitatul San Diego, unde zonele de coastă, munții și deșertul formează un peisaj natural extrem de divers.

Ce s-a întâmplat cu moștenirea lui James Cagney

Cei 417 acri au ajuns, în cele din urmă, să fie cunoscuți mai puțin pentru numele celebru asociat cu ei și mai mult pentru ecosistemul format și protejat.

Proprietatea inițială a familiei Cagney se micșorase treptat, pe măsură ce diferite parcele fuseseră vândute de-a lungul deceniilor. Suprafața rămasă avea însă în continuare potențialul de a proteja o parte importantă a peisajului natural din Ramona.

Când Nature Conservancy a cumpărat terenul în 2003, nu a existat nicio schimbare spectaculoasă la fața locului. Pajiștile nu s-au transformat brusc. Schimbarea a fost una de proprietate și, mai ales, de perspectivă asupra viitorului terenului.

În loc să devină o altă suprafață de teren liberă, vulnerabilă dezvoltării imobiliare, fosta fermă Cagney a intrat într-un proiect de conservare dedicat protejării pajiștilor, zonelor umede sezoniere și speciilor rare.