Misterul miilor de oase de broască descoperite în Anglia. Ce s-a petrecut în urmă cu 1.700 de ani

Google Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
|Andreea Nicole |

8.000 de oase de broască, găsite într-un șanț din Anglia. Descoperirea scoate la iveală un episod surprinzător de acum 1.700 de ani. Foto: Thomas Brown via Wikimedia Commons under CC BY 2.0

O descoperire arheologică neobișnuită, făcută în apropierea orașului Cambridge, din Anglia, a dat naștere unor întrebări la care cercetătorii au încercat să găsească răspunsuri timp de mai mulți ani. Într-un șanț vechi au fost găsite aproximativ 8.000 de oase de broască, adunate într-o zonă relativ restrânsă.

Rămășițele datează de acum aproximativ 1.700 de ani, din perioada în care romanii controlau o mare parte din teritoriul Britaniei. Inițial, specialiștii nu au putut stabili dacă broaștele au murit în urma unui fenomen natural, dacă au fost prinse într-o capcană sau dacă au ajuns acolo din cauza activităților desfășurate de oameni.

Un studiu recent a adus însă o explicație surprinzătoare. Potrivit cercetătorilor, cel mai probabil, păsările răpitoare au fost responsabile pentru acumularea impresionantă de oase.

Descoperirea care le-a dat bătăi de cap arheologilor

Oasele au fost scoase la iveală în perioada 2016-2018, în timpul unor cercetări arheologice realizate înaintea modernizării drumului A14, între Cambridge și Huntingdon.

La Bar Hill, într-un sit care fusese locuit atât în Epoca Fierului, cât și în perioada romană, arheologii au identificat numeroase fragmente osoase provenite de la broaște și alte animale de dimensiuni mici.

Cele mai multe rămășițe se aflau într-un șanț puțin adânc, cu o lungime de aproximativ 20 de metri. Acesta făcuse parte dintr-o amenajare mai veche a așezării. Foto: © MOLA / Andy Chopping

Concentrația neobișnuită de oase i-a determinat pe specialiști să ia în calcul mai multe explicații. Printre ipotezele analizate s-au numărat apariția unei boli, condițiile meteorologice extreme și intervenția oamenilor.

Pentru a înțelege ce se întâmplase, cercetătorul Paul Clarkson, de la Universitatea Bournemouth, a început o colaborare cu zooarheologa Vicki Ewens, din cadrul Museum of London Archaeology (MOLA).

Ce au dezvăluit analizele realizate asupra oaselor

Pentru a afla cum au murit animalele, cercetătorii au examinat fragmentele osoase la microscop. Au urmărit în special modificările de pe suprafața acestora și felul în care se rupseseră.

Analizele au scos la iveală urme care indicau expunerea oaselor la acizii digestivi. De asemenea, unele margini ale fracturilor prezentau un aspect rotunjit.

Aceste detalii i-au condus pe specialiști către o concluzie importantă: broaștele fuseseră consumate de prădători, iar resturile lor ajunseseră ulterior în șanț.

Un alt aspect important a fost lipsa urmelor care ar fi putut indica o intervenție umană. Nu au fost identificate semne de tăiere sau de ardere, specifice unor resturi alimentare.

Comparând modificările observate cu informațiile cunoscute despre digestia diferitelor animale, echipa a identificat drept principalii suspecți ciufii de câmp. Este vorba despre păsări răpitoare care obișnuiesc să vâneze în spații deschise.

Cercetătorii nu exclud nici participarea ereților vineți la acest fenomen.

De ce au ajuns atât de multe broaște în meniul păsărilor răpitoare

O altă întrebare importantă a fost legată de numărul foarte mare de broaște consumate într-o perioadă relativ scurtă.

Datarea cu radiocarbon a arătat că oasele provin din jurul secolului al III-lea d.Hr., în timpul ocupației romane, scrie brightsurf.com. 

Specialiștii au încercat să stabilească și vârsta animalelor în momentul morții. Pentru aceasta, au măsurat oasele membrelor anterioare și au comparat dimensiunile cu datele biologice disponibile.

Citește și: Peste 650 de broaște dintr-o specie amenințată au fost eliberate în natură. Un nou pas pentru salvarea lor

Rezultatele au arătat că majoritatea broaștelor erau tinere. Multe dintre ele muriseră în primul sezon rece al vieții sau la începutul celui de-al doilea an.

Acest detaliu, împreună cu dovezile care sugerează că șanțul s-a umplut într-un interval scurt, indică faptul că episodul de prădare s-ar fi desfășurat pe parcursul unui singur an.

În acea perioadă, condițiile naturale din regiune favorizau înmulțirea broaștelor. După retragerea apelor, rămâneau numeroase bălți temporare, care ofereau locuri potrivite pentru reproducerea broaștelor comune.

În anumite perioade ale anului, numărul acestora putea crește considerabil. Pentru păsările răpitoare, aglomerările de broaște reprezentau o sursă de hrană ușor de găsit și de capturat.

Situația era cu atât mai favorabilă înaintea iernii și în timpul sezonului rece.

Cum au influențat oamenii mediul în care trăiau animalele

Cercetarea nu a oferit doar indicii despre comportamentul păsărilor răpitoare, ci și despre transformările prin care trecuse peisajul în urmă cu aproape două milenii.

Analizele polenului, ale resturilor de melci și ale cărbunelui vegetal au arătat că pădurile din apropierea sitului fuseseră reduse treptat. Terenurile erau transformate în pășuni pentru animale.

Schimbarea mediului a avut efecte asupra vieții sălbatice. Pe suprafețele deschise, păsările răpitoare puteau observa și captura mai ușor prada. În același timp, broaștele aveau mai puține locuri în care să se ascundă.

Astfel, acumularea impresionantă de oase pare să fi fost rezultatul mai multor factori care s-au întâlnit în aceeași perioadă: modificarea nivelului apelor, înmulțirea broaștelor, extinderea pășunilor și prezența păsărilor de pradă.

Ce au aflat cercetătorii despre comunitatea care locuia în zonă

Oasele au oferit indicii interesante și despre modul în care oamenii foloseau terenurile din apropiere.

Ciufii de câmp preferă, de regulă, zonele liniștite pentru odihnă. Pornind de la acest comportament, cercetătorii consideră că spațiul în care au fost găsite rămășițele era probabil puțin frecventat în timpul iernii.

O posibilă explicație este că locuitorii foloseau terenurile mai ales în sezonul cald, când își duceau animalele la pășunat.

Specialiștii au luat în calcul și posibilitatea ca zona să fi fost evitată în mod intenționat, din motive sociale sau ritualice. Totuși, această variantă este susținută de mai puține dovezi.

Studiul demonstrează că până și cele mai mici resturi descoperite în timpul săpăturilor arheologice pot dezvălui informații importante despre trecut.

În cazul sitului de la Bar Hill, miile de oase au ajutat la reconstituirea unui episod din viața păsărilor sălbatice și au oferit indicii despre felul în care activitățile oamenilor au schimbat mediul natural în perioada romană.

Cercetarea a fost publicată în revista științifică Environmental Archaeology, sub titlul „An Owl’s Eye View: Human–Animal Entanglement at the Roman Fen Edge”.

Distribuie articolul pe:

Cauți sau oferi servicii pentru animale? Aici găsești anunțuri dedicate adopțiilor, vânzării și cumpărării de animale, accesorii, hrană și servicii veterinare. Fie că ești în căutarea unui nou prieten blănos sau ai produse și servicii de oferit pentru iubitorii de animale, această secțiune este locul perfect pentru tine!

CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
RUBY8000
RUBY8000
RUBY8000
RUBY8000
RTP8000
RTP8000