Peste 650 de broaște dintr-o specie amenințată au fost eliberate în natură. Un nou pas pentru salvarea lor. Foto: Magnific.com Amfibienii se numără printre cele mai vulnerabile animale de pe planetă. Pierderea habitatelor, poluarea, bolile și schimbările climatice au provocat declinul multor specii de broaște. Un proiect desfășurat în California aduce însă o veste bună. Un număr de 653 de broaște montane sudice cu picioare galbene au fost eliberate în Munții San Gabriel. Toate exemplarele au fost reproduse la Grădina Zoologică din Los Angeles. Eliberarea lor în natură reprezintă un nou pas în eforturile de salvare a acestei specii amenințate. 653 de broaște amenințate, eliberate în natură Potrivit Los Angeles Zoo, acțiunea s-a desfășurat în două etape, în luna august 2026. Pe 19 august, echipele au eliberat 338 de broaște. Alte 315 exemplare au ajuns în habitatul natural pe 27 august. Animalele au fost transportate în Munții San Gabriel. Această regiune face parte din arealul lor natural. Locurile exacte în care au fost eliberate nu au fost făcute publice. Autoritățile vor să protejeze broaștele și să limiteze accesul oamenilor în zonele sensibile. La acțiune au participat specialiști de la: Grădina Zoologică din Los Angeles; Aquarium of the Pacific; Serviciul de prospectare geologică al Statelor Unite; alte instituții implicate în conservarea faunei din California. Cele două eliberări ridică la aproape 7.000 numărul broaștelor crescute la Grădina Zoologică din Los Angeles și reintroduse în natură de la începutul programului. Ce specie este broasca montană cu picioare galbene Broasca montană sudică cu picioare galbene poartă denumirea științifică Rana muscosa. Este o specie endemică în sudul Californiei. Acest lucru înseamnă că nu trăiește în mod natural în altă regiune a lumii. Numele său provine de la culoarea galbenă sau portocalie deschisă de pe partea inferioară a membrelor posterioare. Restul corpului poate avea mai multe culori. Unele exemplare sunt maronii, iar altele au nuanțe de gri, verde sau roșcat. Petele închise le ajută să se camufleze printre roci, mușchi și licheni. Adulții au, în general, între aproximativ 4 și 8 centimetri. Broaștele trăiesc în apropierea cursurilor permanente de apă din zonele montane. În prezent, specia mai supraviețuiește doar în câteva regiuni din: Munții San Gabriel; Munții San Bernardino; Munții San Jacinto. Populațiile rămase sunt mici și izolate. Din acest motiv, fiecare grup de animale are o importanță deosebită pentru supraviețuirea speciei. De ce au dispărut broaștele din multe dintre habitatele lor Broaștele montane cu picioare galbene erau cândva mult mai numeroase în sudul Californiei. Populațiile lor au scăzut însă dramatic. Una dintre cele mai mari amenințări este chitridiomicoza. Această boală este provocată de o ciupercă microscopică și a afectat amfibieni din întreaga lume. Ciuperca atacă pielea broaștelor. Pentru amfibieni, pielea are un rol esențial în respirație și în menținerea echilibrului apei și al sărurilor din organism. O infecție severă poate împiedica funcționarea normală a corpului și poate provoca moartea animalului. Alte amenințări importante sunt: seceta prelungită; incendiile de vegetație; degradarea cursurilor de apă; poluarea; distrugerea habitatelor; păstrăvii introduși în apele montane. Păstrăvii nu făceau parte inițial din multe dintre aceste ecosisteme. Ei pot consuma ouăle, mormolocii și broaștele tinere. Combinația dintre boli, prădători introduși și pierderea habitatului a lăsat specia cu foarte puține locuri sigure pentru reproducere. Broaștele au fost crescute într-un mediu controlat Dintre cele 653 de broaște amenințate eliberate în natură, 227 au fost crescute într-o instalație nouă a Grădinii Zoologice din Los Angeles. Spațiul este protejat împotriva agenților patogeni. Acesta include bazine speciale și sisteme care mențin apa la o calitate potrivită. Temperatura și ceilalți parametri pot fi controlați atent. Îngrijitorii urmăresc dezvoltarea animalelor încă din momentul în care ies din ouă. Mormolocii rămân în centru până când trec prin metamorfoză. Ei sunt eliberați după ce devin mai mari și mai rezistenți. Această strategie le poate crește șansele de supraviețuire. Exemplarele foarte mici sunt mai vulnerabile în fața prădătorilor, bolilor și schimbărilor bruște ale mediului. Broaște amenințate eliberate în natură. De la mormoloc la broască pregătită pentru libertate Metamorfoza este una dintre cele mai spectaculoase transformări din lumea animalelor. Broasca își începe viața sub forma unui mormoloc adaptat mediului acvatic. Pe măsură ce se dezvoltă, corpul se schimbă treptat. Apar mai întâi membrele posterioare, apoi cele anterioare. Coada se micșorează, iar plămânii devin funcționali. În centrele specializate, fiecare etapă poate fi supravegheată. Calitatea apei, hrana și temperatura sunt adaptate nevoilor animalelor. Broaștele sunt crescute fără a fi obișnuite excesiv cu prezența oamenilor. Ele trebuie să își păstreze comportamentele naturale și să se poată adapta după eliberare. Înainte de transport, specialiștii verifică starea lor de sănătate. Animalele sunt apoi duse în cursuri de apă atent selectate. Eliberarea este doar începutul Reintroducerea animalelor în habitat nu garantează automat refacerea populației. Broaștele trebuie să supraviețuiască, să ajungă la maturitate și să se reproducă. Specialiștii vor monitoriza zonele în care au fost eliberate. Ei vor căuta urme ale animalelor și vor analiza evoluția populațiilor. Succesul programului depinde și de protejarea cursurilor de apă. Fără un habitat sănătos, eliberarea unor noi exemplare nu poate avea efecte pe termen lung. Controlul speciilor invazive este la fel de important. În unele zone, reducerea numărului de păstrăvi poate oferi broaștelor șansa de a se reproduce din nou. De ce sunt broaștele importante pentru ecosisteme Broaștele au un rol important în lanțurile trofice. Ele consumă insecte și alte nevertebrate, dar devin, la rândul lor, hrană pentru păsări, reptile și mamifere. Mormolocii contribuie la menținerea echilibrului din apă. Ei consumă alge și materie organică și participă la circulația nutrienților. Amfibienii sunt considerați și indicatori ai sănătății mediului. Pielea lor permeabilă îi face sensibili la poluare și la schimbările calității apei. Scăderea bruscă a numărului de broaște poate indica existența unei probleme în ecosistem. Efectele acesteia pot ajunge ulterior și la alte animale. Eliberarea celor 653 de broaște nu înseamnă că specia a ieșit din pericol. Reprezintă însă o nouă șansă pentru un animal care mai trăiește în foarte puține locuri. Fiecare broască ajunsă la maturitate poate contribui la apariția unei noi generații. Pentru o specie amenințată, acesta este un pas mic, dar esențial.