Poate prea multă iubire să îi facă rău unui câine? Cătălin Banghea a explicat unde se află granița dintre afecțiune și răsfăț și de ce nu trebuie să negociezi regulile. Sursa foto: Stock Budget / Profimedia Le cumpărăm haine, le organizăm petreceri aniversare și au locul lor asigurat în pat. Câinii au devenit membri deplini ai familiei. Pentru mulți oameni, sunt copii cu blană, companioni care primesc aceeași afecțiune, grijă și atenție. Însă le poate face rău umanizarea excesivă? Cătălin Banghea, cascador, crescător de câini de peste 18 ani, dresor și practicant al sportului canin Mondioring a vorbit, pentru zooland.ro, despre limite, reguli, afecțiune și greșelile pe care le fac cel mai des stăpânii. De ce ajungem să ne raportăm la câini ca la niște copii În ultimii ani, ideea că un câine este precum un copil a devenit aproape universal acceptată. Mai mult decât atât, tot mai mulți tineri au ajuns să aplice stilul gentle parenting cu patrupezii lor. Comparația poate fi utilă, spune Cătălin Banghea, care recunoaște că inclusiv specialiștii fac acest lucru, însă până la un punct. Pentru a înțelege și educa un câine avem nevoie de empatie și răbdare, exact cum procedăm și cu un copil în primii ani de dezvoltare. Dar nu trebuie să uităm că, la bază, câinele este un animal cu propriile instincte și nevoi, iar ignorarea acestui aspect poate crea confuzii și probleme de comportament. „Ne folosim foarte mult de psihologia umană, dar până la urmă, la sfârșitul zilei, tot un animal rămâne. Ei, stând foarte mult cu noi, au copiat comportamentul și temperamentul. Nu mai sunt câinii ținuți în lanț, stau lângă noi, petrec foarte mult timp cu noi și sunt niște animale foarte adaptabile, care copiază foarte mult. Mai mult decât atât ne simt sufletele. Acum 30 de ani nu se știa despre anxietatea de separare”, a subliniat expertul. Citește și: Greșeala din educația câinelui care poate duce la agresivitate, dezvăluită de un expert: „Toți câinii sunt deștepți” EXCLUSIV De ce un „nu” spus la timp este tot o formă de iubire Astfel că, în timp ce vorbim tot mai mult despre educație bazată exclusiv pe recompense, mulți se tem să le impună câinilor limite. Dorința de a nu frustra animalul, de a nu-l supăra sau de a evita orice formă de conflict îi face pe unii stăpâni să renunțe complet la reguli. Dar lipsa limitelor nu înseamnă libertate și, la fel ca oamenii, câinii au nevoie să înțeleagă ce le este permis și ce nu. „Foarte mulți oameni își tratează copiii fix cum își tratează și căței. Și dacă copiii n-au nicio regulă, atunci nici câinii n-au nicio regulă. Și nu sunt de acord, pentru că în lumea asta există plus și minus, alb și negru, bine și rău, sus și jos, fiecare are rolul său în poveste. Nu are cum să existe doar plus sau nu am cum să nu interzic ceva, pentru că nu am cum să învăț. Noi în viață învățăm și din bune și din rele. Atât lucrurile bune cât și cele rele ne-au făcut să evoluăm. N-avem cum să reinventăm noi lumea sau să reinventăm noi regulile în viață când ele sunt foarte bine puse la punct” , a completat Cătălin Banghea. Poate prea multă iubire să facă rău? Diferența dintre afecțiune și răsfăț Poate prea multă iubire să facă rău? Adevărul este că afecțiunea în sine nu este periculoasă, dar contează momentul în care este oferită și felul în care este transmisă câinelui, pentru că el învață permanent din reacțiile noastre. Atenția, mângâierile și laudele sunt pentru el recompense extrem de valoroase. Atunci când acestea apar indiferent de comportament, mesajul devine neclar. Când sunt oferite în momentele potrivite, însă, ele devin unul dintre cele mai puternice instrumente de educație „Dați iubire cât cuprinde. Din tot sufletul vă recomand. Însă o singură problemă avem: să dăm iubire pe ce merită. Pentru că dacă eu îi dau iubire fiului meu că a luat 5 la matematică astăzi, și-i dau aceeași cantitate de iubire când a luat 10, care-i motivația lui să mai ia 10? Că poate să ia și 5 și tot aceeași cantitate de iubire o primește. Este valabil și pentru câine. Emoția transmisă câinelui, afecțiunea, iubirea trebuie dată în funcție de ce-mi face câinele. Dacă el e la distanță și are distrageri și eu știu că e tentat să se ducă, iar când îl chem vine la mine, păi atunci îi dau și Luna de pe cer. Că a lăsat tot pentru mine. Și-i spun că are ceva de câștigat dacă vine la mine. Dar dacă eu l-am chemat și a venit lângă mine și îi zic, ‘bine, mă, bravo’, el nu înțelege pentru ce a depus efort și a renunțat la atâtea. Răsfățul e una, iubirea e alta. Ei ne dau tot absolut, ne dau și viața lor. Și nu ne cer nimic altceva decât prezența noastră și dacă putem să le dăm și iubirea, i-am câștigat cu tot”, a spus Cătălin Banghea. Comportamentele pe care le acceptăm din dragoste și care se transformă în probleme Dar tot din dragoste ajungem, uneori, să tolerăm comportamente cu care nu suntem de acord, uneori din milă, alteori pentru că suntem prea obosiți. Un câine care sare pe musafiri sau cere constant mâncare în timp ce oamenii stau la masă nu a devenit așa peste noapte. În spatele fiecărui obicei există o regulă aplicată inconsecvent. „Eu le spun oamenilor că ei nu trebuie să negocieze. Dacă este vorba de ceva ce nu-mi face plăcere sau care mă dezavantajează, eu nu trebuie să negociez comportamentul respectiv. Animalul, dacă a văzut că se poate, și i-am dat spațiu o dată, nu va face decât să încerce și a doua oară și a treia oară, până îi reușește. Că el știe că se poate. Și atunci regulile trebuie să fie foarte clare pentru ei. De tolerat, tolerăm ce ne avantajează și nu tolerăm ce nu ne avantajează, dar în funcție de individ, în funcție de nevoile fiecăruia și ce își dorește de la animal. Exact ca și la copil. Dacă l-am lăsat să deseneze o dată pe perete, după îi interzic și peste trei luni îl mai las o dată, nu prea înțelege exact ce și cum”, a subliniat Cătălin Banghea. Câinii nu sunt problema. Noi suntem oglinda în care se reflectă Prin urmare, problemele nu pornesc aproape niciodată de la câini, ci de la oameni. Ritmul alert al vieții, tehnologia, lipsa timpului și tendința de a merge dintr-o extremă în alta ne fac să pierdem echilibrul. Uneori oferim totul fără limite, alteori nu oferim suficientă atenție, iar în joc sunt toate relațiile noastre, inclusiv cea cu câinele. „Datorită tehnologiei și evoluării, am uitat de noi. Am uitat de copii, am uitat de câini, am uitat de afecțiune. Și în momentul în care ne încărcăm și uităm de reguli, și uităm de plusuri și de minusuri, ori dăm tot, ori nu dăm nimic. Am ajuns la extreme, cumva, și e păcat că am uitat să fim prezenți. Pentru că problema nu e la câini. Problema e la noi tot timpul. Că nu facem diferența între bine și rău. Dar nu putem să judecăm lumea, putem doar să o educăm. Sau să încercăm să o educăm. Pentru că, în momentul în care tu știi mai bine ca mine, eu n-am nicio șansă să te educ. În schimb, pot să-ți ofer niște variante”, a încheiat Cătălin Banghea. Citește și: Câinii simt stresul și citesc emoțiile. Cum se construiește, de fapt, încrederea dintre om și animalul său, potrivit lui Robert Caraman, specialist în dresaj canin: „Câinii sunt oglinda oamenilor lor”. EXCLUSIV