Insula britanică invadată de wallaby care provoacă haos. Ce spun specialiștii: „Nimeni nu vrea să folosească termenul «exterminare»”

Este ora 21:00, la sfârșitul lunii aprilie, într-o zonă numită Ballaugh Curragh, pe Insula Man. Odată cu lăsarea întunericului, începe o migrație nocturnă neobișnuită: sute de canguri wallaby cu gât roșu ies din ascunzișurile lor pentru a se hrăni pe pajiștile din apropiere.

În această zonă de aproximativ 2 kilometri pătrați de pădure umedă trăiesc, potrivit estimărilor, în jur de 600 de wallaby. Și, deși ar părea imposibil ca sute de animale de asemenea dimensiuni să treacă neobservate, marsupialele sunt surprinzător de greu de găsit printre sălciile cenușii și vegetația deasă.

David Bellamy, șeful departamentului de conservare al Manx Wildlife Trust, povestește că patru persoane care veniseră special să caute wallaby au trecut pur și simplu pe lângă unul dintre animale fără să-l observe. Era la doar aproximativ 15 metri distanță și a putut fi văzut numai cu ajutorul unei camere cu termoviziune.

Situația a devenit însă mult mai serioasă decât simpla prezență neobișnuită a unor animale exotice. Populația de wallaby sălbatici de pe Insula Man a crescut mult peste estimările inițiale, iar acum există îngrijorări legate de impactul lor asupra faunei native, agriculturii și chiar sănătății animalelor.

Cum au ajuns wallaby pe Insula Man

Wallaby cu gât roșu (Notamacropus rufogriseus) nu sunt originari din Insula Man. Specia provine din Australia continentală și Tasmania.

Animalele au fost aduse pe insulă în 1965, pentru o grădină zoologică deținută de guvern. La scurt timp, câteva dintre ele au evadat. Nu se știe exact câte au scăpat, însă se estimează că numărul lor inițial a fost mai mic de 10. De atunci, marsupialele au trăit și s-au înmulțit în sălbăticie.

Până în urmă cu doar câțiva ani, autoritățile și organizațiile de conservare credeau că populația totală nu depășește 100 de exemplare. Situația s-a schimbat radical după două studii realizate în 2023 și 2024 cu ajutorul dronelor echipate cu camere de termoviziune.

Numai în nordul insulei au fost numărați 870 de wallaby. În prezent, estimările indică o populație sălbatică totală cuprinsă între 950 și 1.150 de animale.

Pentru că toate provin dintr-un grup foarte mic de strămoși, este aproape sigur că populația suferă de consangvinizare. Unele exemplare au probleme de sănătate, inclusiv ochii albi, tulburi, care indică faptul că ar putea fi oarbe. Animalele afectate au fost descrise și ca fiind dezorientate.

Citește și: 10 lucruri fascinante despre cangurii arboricoli, specia pe care o vedem tot mai rar din anul 1928

Wallaby, o problemă pentru fauna locală

Prezența lor este controversată deoarece Insula Man nu are mamifere terestre native de dimensiuni mari care să ocupe exact aceeași nișă ecologică. Una dintre cele mai mari îngrijorări este impactul asupra speciilor care își fac cuiburile sau își petrec o parte importantă a vieții la nivelul solului.

În Ballaugh Curragh, unde populația de wallaby este deosebit de concentrată, au fost înregistrate pierderi importante în rândul unor păsări.

Zona era odinioară un important loc de iernare pentru eretele de stuf (hen harrier). La apogeu, aici se adunau aproximativ 160 de exemplare, cea mai mare concentrație de acest fel din Europa. În prezent, păsările au dispărut complet din acest loc. Specia continuă însă să se reproducă pe insulă, cu aproape 40 de perechi în fiecare an, un număr care a rămas relativ stabil în ultimii ani.

Și cristelul de câmp (corncrake) a dispărut din zonă, în timp ce populația de culic mare (curlew) abia reușește să se mențină. Cele trei specii sunt foarte diferite, dar au un lucru important în comun: își fac cuibul sau se odihnesc la sol, ceea ce le face deosebit de vulnerabile la perturbări.

„Cred că un loc important de odihnă pentru eretele de stuf și o populație mare de wallaby sunt incompatibile”, spune Bellamy. „Eretele de stuf are nevoie de liniște totală, în timp ce wallaby sunt animale destul de neîndemânatice, care se deplasează zgomotos și deranjează zona.”

Fermierii se tem și de răspândirea bolilor

Problema nu se limitează la biodiversitate. Guvernul Insulei Man este preocupat și de posibilitatea ca wallaby să transmită boli animalelor domestice și șeptelului.

Ministrul mediului, Clare Barber, spune că situația trebuie analizată din mai multe perspective, de la protejarea biodiversității și statutul insulei de rezervație a biosferei până la riscurile pentru animale, oameni și biosecuritate.

Pentru a afla mai multe despre starea de sănătate a populației, dr. Arno Wuenschmann, profesor de patologie veterinară la Universitatea din Minnesota, a efectuat necropsii asupra a trei wallaby.

Una dintre cele mai interesante descoperiri a fost prezența parazitului care provoacă toxoplasmoza, identificat în creierul și ochiul unuia dintre animale. Toxoplasmoza este o boală răspândită în rândul animalelor sălbatice din Europa și este transmisă și de pisicile domestice, care pot acționa drept gazde intermediare.

Se estimează că între 10 și 30% din populația Marii Britanii a fost infectată la un moment dat cu acest parazit. Pentru majoritatea persoanelor sănătoase, infecția nu provoacă probleme importante, însă poate fi gravă în timpul sarcinii, când poate duce la avort spontan, naștere fără viață sau malformații congenitale.

Pentru wallaby există însă o particularitate. Toxoplasmoza nu este o boală originară din Australia, iar aceste animale nu au evoluat în prezența ei.

„Vor avea o susceptibilitate la toxoplasmoză pe care fauna nativă nu o are”, explică Wuenschmann. „Nu este o surpriză că am găsit-o, dar ar putea explica unele dintre semnele neurologice observate.”

Veterinarul a identificat și urme ale unui vierme parazit al stomacului întâlnit în mod normal la wallaby și canguri.

Este posibil ca problemele de sănătate observate la unele exemplare să fie rezultatul unei combinații între lipsa diversității genetice, toxoplasmoză și parazitul gastric, însă cercetătorul subliniază că ar fi nevoie de examinarea unui număr mai mare de animale pentru a înțelege exact situația.

Citește și: Singura specie de mamifer care este însărcinată tot timpul

Wallaby, parte din identitatea Insulei Man

Gestionarea populației este cu atât mai dificilă cu cât animalele au devenit parte din imaginea insulei. Wallaby sunt considerați o atracție turistică, iar unii localnici sunt atașați de prezența lor.

Philip Jenkins, care administrează o afacere de cazare pentru turiști, spune că le recomandă vizitatorilor să meargă să vadă animalele.

„Ele împart opiniile”, spune Jenkins. „Întotdeauna le spunem oaspeților noștri să meargă să vadă wallaby, dar nu aș spune că ei îi aduc pe oameni pe insulă. Este un loc deținut de guvern, de unde au evadat, iar autoritățile trebuie să facă un studiu serios și să stabilească cea mai bună soluție.”

Și Leigh Morris, fost director executiv al Manx Wildlife Trust, recunoaște că descoperirea numărului real de animale a schimbat percepția localnicilor.

„Aveam în birou o persoană foarte pro-wallaby, care spunea că nu sunt atât de multe și întreba de ce facem atâta caz din această problemă. I-am arătat imaginile filmate de dronă și a spus: «Sunt 62 într-un singur câmp!»”, povestește Morris.

„Nimeni nu vrea să folosească termenul «exterminare»”

Toată lumea pare să fie de acord că situația trebuie gestionată. Problema este că foarte puțini sunt dispuși să vorbească despre reducerea efectivă a numărului de animale.

Leigh Morris spune că organizația de conservare știe că o astfel de măsură ar putea provoca reacții puternice din partea publicului.

„Este dezamăgitor că am avut oameni care ne-au criticat pentru că ucidem «long-tails» (așa cum numesc locuitorii Insulei Man șobolanii bruni) pentru a proteja populația de furtunari”, spune el.

David Bellamy consideră că este nevoie de o dezbatere la nivelul întregii insule. Deși recunoaște că impactul wallaby asupra faunei native este negativ, el nu crede că eradicarea completă a populației ar fi realistă.

„Cred că, într-o zi, vom accepta că, pentru bunăstarea animalelor în sine, pentru fermieri, pentru siguranța rutieră și din motive ecologice, ar trebui să reducem populația la un nivel gestionabil”, spune el.

O posibilă soluție ar fi limitarea arealului în care animalele pot trăi.

„Am putea spune că nu le vrem în sudul insulei și nici în zonele de deal. Ballaugh Curragh ar putea fi potrivit pentru unele dintre ele, dar avem nevoie de un anumit nivel de control”, explică Bellamy.

Ce se va întâmpla cu populația de wallaby

În alte zone din Marea Britanie, autoritățile au recurs deja la reducerea controlată a unor populații de animale pentru protejarea ecosistemelor. Printre exemple se numără șobolanii de pe anumite insule, pentru protejarea păsărilor marine, nurcile americane, pentru protejarea șobolanilor de apă, precum și cerbii, atât speciile native, cât și cele introduse, pentru protejarea pădurilor.

Insula Man nu s-a confruntat până acum cu o decizie atât de dificilă, potrivit discoverwildlife.com.

Acum, însă, creșterea populației de wallaby până la peste o mie de exemplare a schimbat situația. Autoritățile trebuie să găsească un echilibru între protejarea unei populații devenite simbol local și limitarea efectelor sale asupra speciilor native, agriculturii și siguranței.

Deocamdată, nu există o soluție acceptată de toată lumea. Însă un lucru este clar: ceea ce a început în 1965 cu câteva animale evadate dintr-o grădină zoologică s-a transformat, șase decenii mai târziu, într-o problemă ecologică pe care Insula Man nu o mai poate ignora.