Construcțiile, drumurile forestiere și turismul ajung tot mai aproape de habitatele sălbatice. Ce au observat în teren cei care monitorizează fauna din Bucovina. Sursa foto: Sursa foto: Facebook/ Wild Bucovina Ceea ce pentru noi înseamnă dezvoltare, pentru animalele din pădure poate însemna suferință. Fiecare drum nou, construcție ridicată într-o zonă montană și fiecare activitate care ajunge într-un habitat până atunci liniștit influențează fără doar și poate comportamentul animalelor. Membrii Asociației Wild Bucovina văd aceste schimbări altfel decât un turist care ajunge pentru câteva ore pe munte și au povestit, într-un interviu pentru zooland.ro, că, în ultimii ani, au întâlnit tot mai multe situații în care activitățile oamenilor ajung să se suprapună cu perioade sau zone importante pentru fauna sălbatică. Activitățile oamenilor afectează viața animalelor sălbatice din Bucovina Cum ar fi ca cineva să vină la tine acasă în timp ce dormi, să schimbe tot ce știi și să îți spună că, de acum înainte, va trece pe acolo în fiecare zi pentru a ajunge la serviciu? Sună ca un coșmar, iar într-o asemenea situație, cel mai probabil, ai cere imediat ajutor. Pentru animalele sălbatice, însă, asemenea schimbări nu țin de imaginație. Lucrările silvice, drumurile forestiere, pășunatul, activitățile de agrement și extinderea construcțiilor pot modifica felul în care acestea folosesc un teritoriu. „Activitățile umane pot afecta foarte mult fauna sălbatică, mai ales atunci când pătrund în zone sensibile și în perioade critice, cum sunt reproducerea, cuibăritul sau creșterea puilor. În teren, cele mai frecvente situații pe care le întâlnim sunt deranjul produs de lucrările silvice, circulația tot mai intensă pe drumurile forestiere, activitățile de agrement, pășunatul și prezența câinilor de la stâne în habitate importante pentru fauna sălbatică. O problemă pe care o observăm tot mai mult este și extinderea construcțiilor în zone montane care până nu demult erau foarte puțin antropizate. Aici putem vorbi despre cabane, pensiuni, case de vacanță, schituri sau alte construcții permanente. Impactul nu este dat doar de construcția propriu-zisă, ci și de tot ceea ce apare în jurul ei: drumuri de acces, trafic auto, utilități, iluminat nocturn, zgomot și, mai ales, o prezență umană mult mai frecventă sau chiar permanentă într-un habitat care anterior constituia o zonă de liniște pentru animale. Problema nu este existența în sine a tuturor acestor activități, ci amplasarea și desfășurarea lor fără a ține suficient cont de zonele importante pentru faună și de perioadele în care anumite specii sunt foarte vulnerabile. Un exemplu foarte clar este deranjarea locurilor de reproducere ale cocoșului de munte sau a zonelor de cuibărit ale păsărilor răpitoare. Dacă perturbarea este repetată, animalele pot evita zona, își pot modifica traseele, își pot abandona locurile tradiționale de reproducere sau, în cazurile cele mai grave, reproducerea poate eșua. O altă problemă importantă este fragmentarea habitatelor. Apariția unor drumuri noi, exploatarea intensă a anumitor suprafețe, extinderea construcțiilor sau creșterea permanentă a prezenței umane pot fragmenta teritoriile folosite de animale și pot modifica modul în care acestea se deplasează, se hrănesc sau folosesc zonele de refugiu. Din experiența noastră, fauna se poate adapta până la un anumit punct la prezența omului, dar există o limită. Atunci când presiunea devine permanentă și ajunge să afecteze tocmai zonele de liniște, reproducere și creștere a puilor, efectele pot deveni importante inclusiv la nivelul populațiilor locale”, au explicat reprezentanții Asociației Wild Bucovina. Zonele din Bucovina în care fauna sălbatică este mai vulnerabilă din cauza activităților oamenilor În Bucovina, există locuri în care fauna a avut de suferit din cauza intervenției oamenilor. Însă cei care le monitorizează preferă să nu le indice tocmai din dorința de a le proteja. Unele sunt importante pentru că oferă animalelor spațiu pentru reproducere, cuibărit sau retragere. „Da, există astfel de zone, însă aș prefera să nu indic locații exacte. În primul rând, pentru că unele dintre ele sunt importante pentru reproducerea, cuibăritul sau retragerea anumitor specii și nu considerăm utilă o expunere suplimentară a acestor locuri. În general, cele mai vulnerabile sunt zonele în care habitatele naturale se suprapun tot mai mult cu activitățile umane: exploatări forestiere, drumuri și căi de acces noi, pășunat, extinderea construcțiilor, activități turistice sau de agrement și o prezență umană tot mai constantă. Efectele sunt mai importante atunci când asemenea activități ajung în apropierea locurilor de reproducere, a zonelor de liniște sau a traseelor folosite constant de animale. În astfel de situații, fauna poate evita anumite suprafețe, își poate modifica deplasările sau poate abandona temporar ori definitiv anumite zone. Noi nu abordăm aceste probleme dintr-o perspectivă activistă și nici nu considerăm că orice activitate umană este, prin definiție, negativă. Încercăm să ne exprimăm punctul de vedere strict din perspectiva faunei sălbatice și a observațiilor pe care le facem în teren. Considerăm însă că, acolo unde există habitate sau perioade biologice sensibile, activitățile umane ar trebui planificate astfel încât impactul asupra faunei să fie cât mai redus”, au spus reprezentanții asociației. Nici cei care vor să ajute nu au scăpat fără daune Mai mult decât atât, în anii în care au monitorizat fauna sălbatică, nici cei de la Asociația Wild Bucovina nu au fost feriți de probleme. Echipamentele lor au ajuns inclusiv ținta furturilor și a vandalizării: „Piedici au existat mereu și există și în continuare, însă încercăm de fiecare dată să găsim soluții și să nu ne oprim din atingerea obiectivelor pe care ni le propunem. Ca în orice domeniu, este nevoie de timp, de resurse și de o logistică adecvată pentru a putea desfășura o activitate de calitate. Pentru dezvoltarea unor proiecte noi, mai complexe și cu un interes științific ridicat, avem nevoie și de sprijin financiar, fie prin finanțări, sponsorizări sau alte forme de susținere. Există multe proiecte pe care ne-am dori să le dezvoltăm, însă posibilitățile lor de realizare depind în mare măsură și de resursele pe care reușim să le atragem. O problemă foarte concretă este vandalizarea sau furtul echipamentelor de monitorizare. Am pierdut de-a lungul timpului mai multe camere, iar persoanele care le distrug sau le fură provin din categorii diferite. Trebuie spus însă că dispariția unei camere nu înseamnă neapărat că dispare și informația despre ceea ce s-a întâmplat acolo. În multe dintre zone lucrăm cu mai multe echipamente și cu metode de monitorizare complementare, tocmai pentru a asigura continuitatea observațiilor și o anumită redundanță a datelor. Într-o serie de cazuri am reușit să identificăm persoanele care au intervenit asupra echipamentelor, iar astfel de fapte pot fi documentate și, atunci când situația o impune, sesizate instituțiilor competente. Chiar dacă am avut camere furate sau distruse și am întâmpinat uneori lipsă de colaborare, aceste lucruri nu ne-au oprit activitatea. Din contră, în timp am devenit mai bine organizați, am îmbunătățit metodele de monitorizare și am învățat să ne protejăm mai bine atât echipamentele, cât și datele obținute. Ceea ce ne determină să continuăm este interesul pentru cercetarea și documentarea faunei sălbatice și faptul că rezultatele obținute în teren justifică efortul depus. Iar fiecare dificultate întâlnită ne obligă, într-un fel, să ne adaptăm și să găsim metode mai bune de lucru”. Citește și: Ce se întâmplă în pădurile Bucovinei când oamenii nu sunt prin preajmă? Poveștile spectaculoase ale celor care monitorizează fauna sălbatică: „Am înregistrat urletele haitelor în miezul unor nopți geroase de iarnă” Interviu EXCLUSIV Cum arată situația faunei din Bucovina după ani de observații Munca le-a permis să fie aproape atât de animale, dar și de locurile în care acestea trăiesc, însă cei de la Asociația Wild Bucovina recunosc că nu pot spune cu certitudine dacă lucrurile se îndreaptă spre bine sau spre rău. Chiar și la nivelul Bucovinei, comparațiile între perioade trebuie făcute cu atenție, mai ales atunci când lipsesc serii de date obținute prin metode comparabile. „Din păcate, nu cred că ne putem pronunța responsabil asupra situației faunei la nivelul întregii Românii, pentru că activitatea noastră de teren este concentrată în principal în Bucovina. Ar fi incorect să extrapolăm observațiile noastre locale la nivel național. În ceea ce privește Bucovina, răspunsul depinde foarte mult de perioada de referință cu care comparăm situația actuală. Când spunem că efectivul unei specii este ‘optim’, trebuie să ne întrebăm mai întâi: optim în raport cu ce și pentru cine? Din punct de vedere ecologic, întrebarea esențială este dacă acel efectiv este compatibil cu capacitatea habitatului, cu resursele disponibile și cu relațiile dintre speciile din ecosistem. Ar fi foarte interesantă o analiză pe termen lung, de exemplu din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial până în prezent. Însă o asemenea analiză este dificilă, pentru că ar necesita serii de date comparabile, obținute prin metode cunoscute și suficient de riguroase. În cercetare, nu este suficient să avem multe cifre; este esențial să știm cât de corecte sunt datele, cum au fost obținute și dacă pot fi comparate între perioade diferite. Din acest motiv, eu aș fi prudent atât cu optimismul excesiv, cât și cu afirmațiile foarte pesimiste. Există specii care par să se mențină bine sau chiar să își extindă prezența în anumite zone, în timp ce la altele observăm semnale care merită urmărite cu atenție. În cazul cervidelor, de exemplu, există anumite aspecte care ne preocupă și pe care le urmărim în teren, inclusiv evoluția efectivelor, structura populațiilor și calitatea acestora. Nu aș vrea însă să intru acum în cauzele posibile fără o analiză separată și fără date suficiente care să susțină fiecare concluzie. În ceea ce privește viitorul faunei sălbatice, cred că nimeni nu îl poate prezice cu certitudine. Se pot face scenarii și prognoze pe baza datelor disponibile, dar fauna răspunde la foarte mulți factori care se modifică permanent: habitat, climă, presiune antropică, management, resurse de hrană și relațiile dintre specii. Aș spune, așadar, că suntem mai degrabă vigilenți decât optimiști sau pesimiști. Există motive de îngrijorare, dar și situații care arată că, acolo unde habitatul rămâne funcțional și presiunea umană este ținută sub control, fauna are o capacitate remarcabilă de a se menține și de a se adapta”, au spus cei de la Wild Bucovina. Omul și fauna sălbatică pot împărți același teritoriu Totuși, nu putem vorbi despre o pădure în care omul nu mai are ce căuta. Nici reprezentanții Asociației Wild Bucovina nu privesc lucrurile astfel. Pădurea, pășunile, turismul, activitățile silvice și recreerea fac parte din viața acestor teritorii de generații. Diferența o fac locul, momentul și intensitatea cu care aceste activități se desfășoară, mai ales atunci când în apropiere există zone importante pentru animalele sălbatice: „Ca o concluzie, cred că este important să spunem foarte clar că Asociația Wild Bucovina nu este împotriva activităților silvice, a pășunatului, a turismului, a activităților de recreere sau a altor forme de utilizare a zonei montane. Toate acestea fac parte, într-o anumită măsură, din realitatea acestor teritorii și pot coexista cu fauna sălbatică Ceea ce subliniem noi este necesitatea de a cunoaște și de a respecta acele zone și perioade în care anumite specii sunt deosebit de vulnerabile. Locurile de reproducere, de cuibărit, de creștere a puilor sau anumite zone de refugiu și liniște ar trebui protejate de un deranj excesiv, mai ales în perioadele biologice critice. Din experiența noastră, problema nu este întotdeauna existența unei activități umane, ci intensitatea, momentul și locul în care aceasta se desfășoară. O activitate perfect normală într-o anumită zonă sau perioadă poate avea un impact important dacă se desfășoară într-un habitat sensibil și exact în perioada de reproducere a unei specii. De aceea considerăm că soluția este echilibrul: activitățile umane să poată continua, dar acolo unde există informații clare despre prezența unor specii sensibile să existe suficientă responsabilitate, comunicare și, atunci când este necesar, anumite măsuri temporare sau spațiale de protecție. Omul acestor locuri a trăit dintotdeauna în strânsă legătură cu natura. Pădurea, pășunile, muntele și fauna au făcut parte din viața comunităților locale timp de generații. Iar dacă privim lucrurile în sens mai larg, și noi, oamenii, facem parte din natură. Diferența este că avem capacitatea de a înțelege consecințele acțiunilor noastre și, tocmai de aceea, avem și responsabilitatea de a găsi forme de conviețuire cât mai echilibrate cu celelalte specii. Rolul nostru este să observăm, să documentăm și să aducem informații din teren. Nu dorim să transformăm fiecare problemă într-un conflict între om și natură. Credem însă că, atunci când cunoaștem mai bine nevoile faunei sălbatice, putem lua decizii mai bune și putem evita multe dintre efectele negative fără a elimina activitățile umane din aceste zone. În fond, protejarea faunei sălbatice nu înseamnă excluderea omului din natură, ci înseamnă să învățăm să folosim responsabil spațiul pe care îl împărțim cu celelalte specii și să știm unde, când și în ce mod prezența noastră trebuie să fie mai atentă”. Citește și: Urșii au devenit mai numeroși și mai periculoși în zonele montane. Romsilva trage un semnal de alarmă pentru turiști: „În multe situații, nu mai hibernează” EXCLUSIV