În spatele imaginilor spectaculoase din sălbăticie sunt zile, nopți și ani de așteptare. Asociația Wild Bucovina a dezvăluit ce nu se vede în fotografiile cu animalele din Bucovina. Sursa foto: Facebook/ Wild Bucovina/ Bodnari Emil Privite de la distanță, pădurile par liniștite. Pentru noi, copacii, potecile și munții reprezintă peisaje frumoase, dar pentru cine știe să le asculte, acestea au un sunet aparte și ascund povești uimitoare care nu se arată mereu curioșilor. O cameră de monitorizare poate înregistra o apariție rară, o haită poate fi urmărită fără ca animalele să știe că sunt observate, iar o transmisie live poate deschide o fereastră către o lume pe care, altfel, am vedea-o foarte rar. Este realitatea celor de la Asociația Wild Bucovina, o organizație neguvernamentală care desfășoară activități de conservare și promovare a florei și faunei din Bucovina. Multe dintre imaginile spectaculoase pe care le-am văzut de-a lungul timpului în mediul online sau la televizor au fost surprinse chiar de echipa asociației. În spatele fiecărei astfel de imagini se află însă ore întregi petrecute în teren, răbdare și o atenție permanentă la ceea ce se întâmplă în jur. Am stat de vorbă cu membrii Asociației Wild Bucovina și am descoperit o lume fascinantă, cea a animalelor sălbatice, care continuă să-i surprindă chiar și pe cei care le urmăresc de atâta timp. De la acvila Lucina până la haitele de lupi ale căror urlete au fost ascultate în miezul unor nopți geroase, poveștile din teren arată cât de multe lucruri rămân ascunse în pădure atunci când omul nu este prin preajmă. O haită de zece lupi, acvila de munte și apariții rare. Ce au surprins cei care monitorizează fauna din Bucovina Andreea Manole (zooland.ro): În ultimii ani ați petrecut nenumărate ore supraveghind fauna din pădurile României. Ne puteți da câteva exemple de momente care v-au surprins cu adevărat? Echipa asociației Wild Bucovina: Da, sigur. Probabil cel mai remarcabil moment a fost în urmă cu aproximativ 11 ani, când am descoperit cuiburile acvilei de munte. Din acel moment și până în prezent am reușit să monitorizăm activitatea de la cuiburi prin mai multe metode, inclusiv prin transmisii în direct. Practic, de acolo a început una dintre cele mai importante și de durată activități de monitorizare pe care le-am desfășurat. Un alt moment care ne-a marcat a fost, din păcate, unul trist: moartea femelei de acvilă de munte pe care am numit-o Lucina. Timp de patru ani am monitorizat-o atât la cuib, cât și în teritoriul ei de vânătoare, astfel încât ajunsesem să îi cunoaștem foarte bine comportamentul și activitatea. Vestea dispariției sale a venit complet neașteptat, iar ulterior au urmat investigații detaliate, realizate de instituții de specialitate, pentru a putea stabili cauza morții. Investigația a fost una riguroasă și profesionistă, însă rezultatele analizelor toxicologice au fost, pentru noi, de-a dreptul șocante. A fost unul dintre acele momente care rămân greu de uitat. „Am avut surprize foarte frumoase” Am avut însă și surprize foarte frumoase. Una dintre ele a fost apariția unui exemplar de capră neagră în Munții Giumalău, iar o altă observație deosebită a fost cea a unui exemplar tânăr, chiar în această vară, într-una dintre Obcinele Bucovinei. Având în vedere distribuția obișnuită a speciei și faptul că populațiile cunoscute cele mai apropiate se află în alte masive montane, observarea acestor exemplare în inima Bucovinei a reprezentat pentru noi o surpriză deosebită. Foarte multe momente remarcabile au venit și din monitorizarea lupilor. Urmărim de mai mulți ani două haite și teritoriile pe care acestea le folosesc. Un moment cu adevărat spectaculos a fost chiar în iarna trecută, când una dintre haite ajunsese la zece membri. Nu este deloc ușor să observi și, mai ales, să documentezi foto și video o haită atât de numeroasă în mediul natural. Punctul culminant a fost însă atunci când am reușit să înregistrăm urletele ambelor haite, atât cu ajutorul recorderelor audio amplasate în teren, cât și direct, fiind prezenți acolo și ascultându-le în miezul unor nopți geroase de iarnă. Sunt momente greu de descris în cuvinte, pentru că nu mai este vorba doar despre o înregistrare sau despre o observație de teren, ci despre experiența directă a comunicării lupilor în habitatul lor natural. Și acestea sunt doar câteva exemple. De-a lungul anilor au fost nenumărate astfel de momente, pentru că natura rămâne permanent fascinantă și, oricât de mult timp ai petrece în teren, continuă să te surprindă prin comportamente, întâmplări și lucruri pe care nu le poți anticipa. Ce se schimbă atunci când animalele împart pădurea cu oamenii Andreea Manole (zooland.ro): Ați observat schimbări în comportamentul animalelor în ultimii ani? Dacă da, care credeți că sunt cauzele? Echipa asociației Wild Bucovina: Da, la unele specii am observat schimbări, însă aș prefera să mă refer strict la zona în care ne desfășurăm activitatea și pe care o cunoaștem foarte bine, respectiv Munții Bucovinei. Una dintre principalele cauze pe care le observăm este fragmentarea habitatelor și, mai ales, intensificarea activităților umane în zone care, în anumite perioade ale anului, ar trebui să ofere faunei sălbatice liniștea necesară pentru reproducere și creșterea puilor. Considerăm că deranjul în aceste zone sensibile este una dintre problemele importante cu care se confruntă astăzi o serie de specii de păsări și mamifere. Un exemplu foarte clar este cocoșul de munte. Această specie are anumite zone tradiționale de reproducere, cunoscute drept „locuri de rotit”, iar în perioada de reproducere este foarte sensibilă la deranj. Dacă într-o asemenea zonă au loc în mod repetat activități silvice, pășunat sau alte activități umane, comportamentul păsărilor se poate modifica, iar locul de rotit poate fi abandonat sau deplasat către o zonă mai liniștită. Problema continuă și după perioada rotitului. Femela de cocoș de munte cuibărește pe sol, ceea ce face ca atât ponta, cât și puii în primele faze de viață să fie foarte vulnerabili. În zonele în care se desfășoară pășunatul, prezența câinilor de la stâne poate reprezenta un factor suplimentar de perturbare și chiar de mortalitate. În timp, asemenea presiuni pot influența atât efectivele locale, cât și distribuția și comportamentul speciei. Citește și: Legile care protejează fauna sălbatică nu apără animalele ca indivizi Și-au modificat urșii din Bucovina comportamentul? Un alt subiect, mult mai controversat în spațiul public, este cel al ursului brun și al presupusei schimbări de comportament a acestei specii. Și aici vreau să precizez foarte clar că vorbesc despre observațiile noastre din Munții Bucovinei, nu despre situația din întreaga țară. În zona în care lucrăm noi nu am observat, până în prezent, o schimbare generalizată și radicală a comportamentului ursului. Majoritatea exemplarelor pe care le monitorizăm păstrează un comportament caracteristic animalelor sălbatice: detectează prezența omului și, în cele mai multe situații, încearcă să evite contactul direct. Există, desigur, și excepții: urși care ajung în apropierea localităților sau situații în care pot apărea reacții agresive la întâlnirea cu omul. Însă fiecare asemenea situație trebuie analizată în context. De multe ori intervin factori legați direct sau indirect de activitatea umană, cum ar fi accesul facil la surse de hrană de origine antropică, obișnuirea unor exemplare cu prezența oamenilor, deranjul repetat sau întâlnirile produse în situații particulare, de exemplu cu o femelă însoțită de pui. De aceea cred că trebuie să fim foarte atenți atunci când vorbim despre o „schimbare a comportamentului” unei întregi specii. Din observațiile noastre, comportamentul faunei se modifică mai ales acolo unde se modifică habitatul și nivelul de presiune exercitat de om asupra acelui habitat. Cerbii și ciutele se lasă văzuți. Lupii și râșii, mult mai puțin Andreea Manole: Care sunt speciile pe care le vedeți tot mai des și care sunt cele care par să devină tot mai greu de observat? Echipa asociației Wild Bucovina: În Munții Bucovinei, speciile pe care le observăm cel mai frecvent sunt cervidele, în special cerbul și ciuta. În teren întâlnim relativ des atât femele, cât și masculi, iar prezența lor poate fi documentată destul de bine prin observații directe și prin monitorizare cu camere. La polul opus sunt prădătorii, în special lupul și râsul, care sunt mult mai greu de observat direct. Asta nu înseamnă neapărat că aceste specii au devenit mai rare. Ele au fost dintotdeauna dificil de observat datorită comportamentului lor discret, prudenței foarte dezvoltate și capacității de a evita omul. De multe ori le identificăm prezența mai degrabă prin urme, marcaje, resturi de pradă sau cu ajutorul camerelor de monitorizare decât prin observație directă. O situație diferită este cea a cocoșului de mesteacăn. În Bucovina această specie este foarte greu de observat și din cauza efectivelor extrem de reduse și a distribuției sale foarte restrânse. Tocmai de aceea, orice observație a speciei are pentru noi o importanță deosebită. În același timp, din observațiile noastre de teren, există și specii pe care le întâlnim mai frecvent decât în trecut sau pentru care constatăm o prezență mai evidentă. Aș putea aminti aici bursucul, iar la nivelul Bucovinei, nu strict al zonei montane, și barza albă. Este însă important de precizat că frecvența cu care observăm o specie nu reflectă întotdeauna direct evoluția numerică a populației. Unele animale pot deveni mai ușor sau mai greu de observat în funcție de comportament, sezon, modificarea habitatului sau metodele de monitorizare pe care le folosim. Șase ani cu ochii pe cuibul acvilei de munte. Ce au surprins camerele de monitorizare Andreea Manole (zooland.ro): Din imaginile surprinse de camerele de monitorizare, ce comportamente ale animalelor v-au lăsat fără cuvinte? Echipa asociației Wild Bucovina: Camerele de monitorizare ne-au oferit de-a lungul anilor foarte multe surprize. Una dintre cele mai mari, chiar dacă nu vorbim propriu-zis despre un comportament, ci despre o observație faunistică deosebită, a fost apariția caprei negre. În doi ani diferiți am surprins două exemplare diferite aflate în trecere: unul în Munții Giumalău, iar celălalt într-una dintre Obcinele Bucovinei. Pentru noi a fost o surpriză extraordinară, având în vedere distribuția cunoscută a speciei și faptul că nucleele de populație cele mai apropiate se află în alte masive montane. Din informațiile pe care le avem, asemenea observații nu au mai fost documentate în aceste zone. Însă unele dintre cele mai interesante comportamente le-am observat la cuibul acvilei de munte. Datorită transmisiei în direct, care a funcționat timp de șase ani, am avut posibilitatea să urmărim continuu viața de la cuib și să documentăm în detaliu comportamente care, în condiții normale de observație în teren, sunt extrem de greu de surprins. Unele specii continuă să surprindă și după ani de monitorizare Fiind singura transmisie live din România dedicată acestei specii, ea a fost urmărită inclusiv de ornitologi și pasionați de păsări din alte țări, iar unele dintre situațiile observate au generat discuții foarte interesante privind comportamentul acvilelor la cuib. Unul dintre cele mai puternice momente a fost acela în care femela a intervenit direct împotriva puiului mai mic. A fost o situație care a ridicat foarte multe întrebări și pe care cei care urmăreau transmisia au încercat să o interpreteze din punct de vedere comportamental. În mod obișnuit, atunci când într-un cuib de acvilă sunt doi pui și resursele sunt limitate, poate apărea agresivitatea fratelui mai mare asupra celui mai mic, care uneori duce la moartea acestuia. Acest comportament este cunoscut sub denumirea de cainism sau siblicid. Situația în care adultul intervine direct împotriva unui pui este însă diferită și tocmai caracterul ei neobișnuit a făcut ca observația să fie atât de interesantă pentru noi. Astfel de transmisii ne-au arătat cât de complex este comportamentul unei specii pe care, chiar dacă o monitorizăm de foarte mulți ani, continuăm să o descoperim. Citește și: Top 5 cele mai rare și spectaculoase specii de păsări care trăiesc în România