La prima impresie, Gaia pare doar o pisicuță fragilă și jucăușă, cu ochi mari și expresivi care inspiră încredere. Însă, în spatele acestei aparențe inofensive se ascunde un prădător de temut. Gaia face parte din specia pisica cu picioare negre (Felis nigripes), recunoscută drept „cea mai periculoasă felină din lume” în raport cu dimensiunea sa. Gaia, cea mai periculoasă pisică de pe glob Motivul? Eficiența uimitoare la vânătoare: aproape 6 din 10 atacuri se finalizează cu succes, un procentaj care depășește cu mult performanța altor prădători celebri, precum leul sau ghepardul. Paradoxal, această „mașinărie de vânătoare” cântărește mai puțin de 2,5 kilograme, ceea ce face contrastul dintre fragilitatea aspectului și letalitatea instinctelor sale și mai surprinzător. Citește și: 5 semne de agresivitate la pisici Trăiește la Grădina Zoologică Hogle Gaia a fost adusă la Grădina Zoologică Hogle din Salt Lake City, Utah, la vârsta de opt luni, după ce a crescut la Centrul pentru Faună Sălbatică Fossil Rim din Texas. Transferul a făcut parte dintr-un program internațional de reproducere derulat de Consorțiul Pisicilor cu Picioare Negre, inițiativă creată pentru a salva specia de la dispariție. Povestea Gaiei, felina cu picioare negre Un prădător mic, dar extraordinar de eficient Deși se numără printre cele mai mici feline sălbatice de pe planetă, pisica cu picioare negre este considerată un „super-prădător miniatural”. În mediul natural, aceste animale parcurg în fiecare noapte distanțe considerabile, vânând neobosit șoareci, păsări și alte mici vietăți. Spre deosebire de pisica domestică, rata lor de succes este spectaculoasă, ceea ce le-a adus reputația de prădători redutabili în ciuda taliei reduse. O specie vulnerabilă Originare din sudul Africii, pisicile cu picioare negre sunt clasificate drept vulnerabile pe Lista Roșie IUCN. Estimările arată că în libertate au mai rămas mai puțin de 10.000 de exemplare. Cele mai mari pericole provin de la activitățile umane: distrugerea habitatului prin extinderea terenurilor agricole și a așezărilor, intoxicările indirecte cauzate de campaniile fermierilor împotriva altor prădători, precum și competiția cu carnivore mai mari. În plus, reducerea surselor de hrană le îngreunează supraviețuirea. Un alt factor care le face dificil de protejat este comportamentul lor retras. Sunt animale nocturne, solitare, cu o capacitate remarcabilă de a evita contactul cu oamenii. Din această cauză, ele rămân puțin cunoscute publicului larg și chiar specialiștilor, fiind adesea eclipsate de speciile mai mari și mai vizibile din grădini zoologice. „Chiar dacă seamănă cu o pisică de apartament, în realitate sunt extrem de diferite”, a explicat Amanda Collins, coordonatoare adjunctă a Consorțiului pentru pisici cu picioare negre, într-un interviu pentru The Washington Post. „Nu sunt afectuoase și nu caută apropierea oamenilor – rămân animale sălbatice în adevăratul sens al cuvântului.” Pisicile cu picioare negre se confruntă cu o boală genetică Pe lângă pericolele din sălbăticie, pisicile cu picioare negre se confruntă și cu o problemă medicală gravă: amiloidoza AA, o boală genetică ce determină depunerea de proteine anormale în organe vitale. În cele mai multe cazuri, aceasta conduce la insuficiență renală fatală și este principala cauză de mortalitate pentru exemplarele crescute în captivitate, reducând considerabil speranța lor de viață. Astăzi, doar aproximativ 30 de pisici cu picioare negre trăiesc în grădini zoologice acreditate la nivel mondial. Din acest motiv, fiecare exemplar, inclusiv Gaia, are un rol esențial în programele de reproducere și în eforturile globale de conservare, contribuind la menținerea diversității genetice a speciei. Sursa foto: facebook Utah’s Hogle Zoo