Maimutele care au evadat din Long Island. Maimuțele au ajuns pe șosele și pe calea ferată, s-au cățărat pe stâlpi și au intrat în livezi și la standurile cu fructe. Foto: https://www.smithsonianmag.com/ Evadarea maimuțelor din Long Island. Pare scenariul unei comedii, dar s-a întâmplat în realitate. În vara anului 1935, peste 150 de macaci rhesus, o specie de maimuță originară din Asia, au evadat dintr-o menajerie de pe Long Island, New York, și au declanșat o adevărată vânătoare prin localitățile din apropiere. Maimuțele au ajuns pe șosele și pe calea ferată, s-au cățărat pe stâlpi și au intrat în livezi și la standurile cu fructe. Unele au reușit chiar să oprească un tren. Două animale au provocat o pană de curent după ce s-au urcat pe un turn de înaltă tensiune. Pentru recuperarea lor au fost oferite recompense, iar localnicii au apelat la metode dintre cele mai neobișnuite. Una dintre ele? Farfurioare cu whisky lăsate prin pădure. Cum au reușit să evadeze peste 150 de maimuțe Totul s-a întâmplat pe 21 august 1935, la Frank Buck’s Jungle Camp din Massapequa, pe Long Island. Locul fusese creat de Frank Buck, un celebru aventurier și colecționar de animale sălbatice al epocii. După ce expoziția sa de la World’s Fair din Chicago atrăsese milioane de vizitatori, Buck și-a mutat colecția de animale pe Long Island. Acolo puteau fi văzuți elefanți, tigri, lei, urși, reptile, păsări și sute de maimuțe. Una dintre principalele atracții era „Monkey Mountain”, un munte artificial înconjurat de un șanț cu apă, pe care trăiau sute de macaci rhesus. Pe 21 august, un angajat care făcea curățenie ar fi uitat o scândură așezată peste șanț. Maimuțele au observat rapid noua „punte”. Și au profitat de ea. Sursele istorice nu sunt unanime în privința numărului exact. Unele relatări vorbesc despre aproximativ 150 de maimuțe, altele despre 173 sau chiar 175. Cert este că evadarea a fost suficient de mare pentru a transforma următoarele zile într-un adevărat spectacol. Maimuțele au oprit un tren Odată ieșite din complex, animalele s-au răspândit prin Massapequa și localitățile din apropiere. Unele s-au cățărat în copaci și pe stâlpi, altele au ajuns pe șosele sau în apropierea căii ferate. Un grup numeros a ocupat șinele Long Island Rail Road. Un tren a fost nevoit să se oprească timp de câteva minute, în timp ce personalul încerca să îndepărteze animalele. Soluția ar fi fost una simplă: bananele. Situația a devenit periculoasă și pentru șoferi. Un automobilist care ar fi încercat să evite zeci de maimuțe aflate pe drum a ajuns cu mașina într-un șanț. Presa americană a urmărit aproape zilnic aventura animalelor. Două maimuțe au provocat o pană de curent Un alt episod a avut consecințe mult mai grave. Două dintre maimuțele evadate s-au urcat pe un turn de înaltă tensiune în apropiere de Hicksville. Incidentul a provocat o pană de curent care a durat aproximativ 30 de minute. Pentru cele două animale, aventura s-a încheiat tragic: au murit electrocutate. Pompierii au fost implicați și ei în operațiunile de recuperare. Într-unul dintre cazuri, aceștia ar fi folosit o scară de aproximativ 20 de metri pentru a ajunge la maimuțele refugiate pe stâlpi. Evadarea maimuțelor din Long Island. Recompensă pentru fiecare maimuță prinsă Conducerea Jungle Camp avea nevoie de ajutor pentru recuperarea animalelor, așa că a oferit o recompensă. Pentru fiecare maimuță adusă înapoi se ofereau 10 dolari – o sumă deloc neglijabilă pentru anul 1935. Oferta a transformat rapid căutarea într-o activitate la care au început să participe și localnicii. Potrivit relatărilor vremii, situația ar fi devenit atât de absurdă încât unele persoane ar fi încercat să predea propriile maimuțe pentru a încasa recompensa. Dar cea mai neobișnuită metodă folosită pentru capturarea fugarilor avea să implice alcoolul. Localnicii au pus whisky în pădure pentru maimuțe Unii dintre cei care încercau să prindă animalele au lăsat farfurioare cu whisky în zonele împădurite. Logica era simplă: dacă maimuțele beau alcool și deveneau amețite, puteau fi capturate mai ușor. Relatările istorice sugerează că metoda chiar a funcționat în unele cazuri. Dar experimentul a avut și consecințe dramatice. O relatare publicată în noiembrie 1935 menționa că o maimuță ar fi murit în urma intoxicației cu alcool, iar alte două au fost găsite într-o stare gravă. Ulterior, metoda ar fi fost abandonată. Dincolo de latura amuzantă a poveștii, episodul arată și cât de diferit erau tratate animalele sălbatice în urmă cu aproape un secol. Capone, liderul evadării care nu a mai fost prins Dintre toate maimuțele evadate, una a devenit rapid vedeta presei americane. Era un mascul poreclit Capone, despre care relatările vremii spuneau că ar fi condus grupul în timpul evadării și chiar atunci când maimuțele au blocat calea ferată. Pe măsură ce animalele erau recuperate, Capone continua să scape. La un moment dat, mai rămăseseră libere doar cinci: el și patru femele. Acestea din urmă au fost prinse în capcane în care fuseseră puse banane și cartofi dulci, însă Capone nu s-a lăsat ademenit. Pentru capturarea lui a fost oferită o recompensă de 50 de dolari, de cinci ori mai mare decât suma oferită pentru celelalte maimuțe. Nici aceasta nu a fost suficientă. Pe 9 septembrie 1935, la aproape trei săptămâni de la evadare, Associated Press relata că Capone era încă liber. După această dată, însă, povestea lui dispare treptat din presă. Nu există o relatare documentată care să confirme că a fost prins și nici nu se știe cu certitudine ce s-a întâmplat cu el. Astfel, cea mai celebră maimuță din marea evadare de pe Long Island a rămas și singura cu un final misterios. Evadarea care a făcut Jungle Camp și mai celebru Paradoxal, incidentul s-a transformat într-o uriașă campanie de publicitate pentru Frank Buck’s Jungle Camp. Presa urmărea recuperarea animalelor, iar publicul devenise curios să vadă locul de unde fugiseră maimuțele. Arhivele Hofstra University arată că, în zilele care au urmat evadării, numărul vizitatorilor a crescut considerabil. Majoritatea animalelor au fost recuperate într-un timp relativ scurt. Potrivit aceleiași arhive, aproximativ 30 s-au întors singure la complex în seara evadării, iar alte 39 fuseseră capturate până în ziua următoare. Până la sfârșitul lunii august, doar câteva mai lipseau. Ce s-a schimbat între timp în relația noastră cu animalele sălbatice Povestea are și o latură mai puțin spectaculoasă, dar importantă. Frank Buck devenise celebru tocmai pentru capturarea animalelor sălbatice din diferite regiuni ale lumii și transportarea lor în Statele Unite pentru grădini zoologice, circuri și propriile expoziții. Jungle Camp găzduia sute de animale exotice, iar apropierea de ele era promovată ca divertisment. Astăzi, discuția despre grădinile zoologice și animalele sălbatice este mult mai mult legată de bunăstare, conservare, comportament natural și responsabilitatea instituțiilor care le țin în captivitate. Iar macacul rhesus (Macaca mulatta) nu este deloc o specie lipsită de complexitate. Este o primată foarte socială și inteligentă, care trăiește în grupuri cu relații și ierarhii elaborate. Tocmai această capacitate de adaptare și coordonare face ca povestea celor peste 150 de maimuțe care au profitat de o simplă scândură uitată peste un șanț să pară, aproape un secol mai târziu, mai puțin incredibilă decât la prima vedere. Sursa foto: https://www.smithsonianmag.com/