A fost nevoie de aproape 100 de ani de observații pentru ca oamenii de știință să înțeleagă că aparțin aceleiași specii. FOTO: wikipedia În lumea păsărilor, regula generală este simplă: masculii sunt cei care atrag atenția prin culori vii și spectaculoase, în timp ce femelele au un aspect mai discret, menit să le camufleze. Totuși, papagalul eclectus (Eclectus roratus) sfidează această regulă într-un mod surprinzător, devenind un caz fascinant pentru biologi. Papagalii eclectus, un mister pentru biologi Acest contrast neobișnuit a intrigat generații de cercetători. Celebrul biolog evoluționist Bill Hamilton obișnuia să ilustreze misterul arătând două exemplare: unul de un verde intens, celălalt roșu aprins cu nuanțe albastre. Deși păreau specii diferite, erau, de fapt, masculul și femela aceleiași specii – dar invers față de ceea ce ne-am aștepta. La eclectus, femela este cea spectaculos colorată, iar masculul are un penaj verde, mult mai bine camuflat. Această diferență este atât de pronunțată încât, la început, cele două sexe au fost considerate specii distincte. A fost nevoie de aproape 100 de ani de observații pentru ca oamenii de știință să înțeleagă că aparțin aceleiași specii. Abia în secolul XXI, biologul australian Robert Heinsohn a reușit să descifreze explicația din spatele acestor culori neobișnuite. Studiile sale s-au desfășurat în zone izolate din nordul Australiei, unde acești papagali trăiesc în păduri tropicale dense. Observarea lor nu a fost deloc ușoară, deoarece își fac cuiburile în scorburi aflate la înălțimi de 20–30 de metri, potrivit discoverwildlife. Masculul și femela eclectus au fost considerați cândva specii diferite. FOTO: wikipedia Un aspect esențial al comportamentului acestei specii este legat de cuibărit. Femelele găsesc foarte greu un loc potrivit pentru ouă, copacii cu scorburi adecvate sunt rari, uneori doar unul pe kilometru pătrat. În plus, multe cavități sunt vulnerabile la inundații, ceea ce poate duce la pierderea puilor. Din acest motiv, o femelă care găsește un loc sigur îl va apăra cu orice preț. Spre deosebire de majoritatea păsărilor, femela eclectus rămâne în scorbură aproape tot anul, chiar și după ce puii cresc. Această izolare vine cu un dezavantaj major: nu poate căuta hrană. Astfel, supraviețuirea ei depinde complet de masculi. Cum ajunge femela să fie hrănită de mai mulți masculi? Pentru a nu muri de foame, femela este hrănită de mai mulți masculi, care speră să se împerecheze cu ea. Nu este neobișnuit ca o singură femelă să fie vizitată de până la cinci masculi diferiți, care aduc hrană atât pentru ea, cât și pentru pui, chiar dacă aceștia nu le aparțin. În acest fel, masculii „își distribuie șansele”, investind în mai multe femele simultan. Acest sistem de reproducere, numit poliginandrie, este foarte rar la papagali, care de obicei sunt monogami. Mascul eclectus. FOTO: wikipedia Vezi și: Papagalul care a „explorat” oceanul: un bărbat a construit un mini-submarin pentru peruşul său Aici apare și explicația culorilor neobișnuite. Femelele, fiind ancorate într-un teritoriu fix și concurând pentru cele mai bune locuri de cuibărit, folosesc penajul lor intens colorat pentru a semnala că acel loc este ocupat și pentru a-și demonstra forța în fața altor femele. Practic, culoarea devine un semn de statut și dominanță. Masculii găsesc mai greu hrana Masculii, în schimb, petrec mult timp zburând prin pădure în căutare de hrană. Penajul lor verde le oferă camuflaj printre frunze, protejându-i de prădători precum șoimul peregrin. Totuși, acest verde aparent simplu ascunde un detaliu important: penele masculilor reflectă lumina ultravioletă. Femelele pot percepe această strălucire, ceea ce le permite să identifice masculii sănătoși și potriviți pentru reproducere, fără a-i expune pericolelor. Astfel, în cazul papagalului eclectus, rolurile clasice sunt inversate: femela este cea vizibilă și competitivă, iar masculul este discret, dar adaptat perfect mediului și cerințelor acestui sistem complex de reproducere.