Cum au devenit balenele atât de mari?

De-a lungul timpului, biologii s-au întrebat ce anume a determinat balenele să atingă dimensiuni colosale, devenind cele mai mari creaturi care au trăit vreodată pe Pământ. Opiniile au fost împărțite. Unii cercetători au susținut că mediul acvatic permite acestor mamifere să-și susțină greutatea uriașă, făcând posibilă deplasarea și hrănirea eficientă. Într-un astfel de mediu, balenele pot consuma cantități mari de hrană fără a fi împiedicate de propria masă corporală.

De ce au devenit balenele cele mai mari animale din lume? O enigmă dezbătută de biologi

Alții au propus o ipoteză diferită: dimensiunile uriașe ar fi evoluat ca un mijloc de apărare împotriva prădătorilor marini gigantici, precum rechinii preistorici sau alți megaprădători ai oceanului.

Pe lângă motivele din spatele gigantismului, oamenii de știință au încercat să stabilească și momentul exact în care balenele au început să se transforme în titani ai mărilor.

În 2010, biologul evoluționist Graham Slater de la Universitatea din Chicago a lansat o teorie conform căreia cetaceele s-au diferențiat în categorii de mărime distincte în urmă cu aproximativ 30 de milioane de ani. Conform acestei viziuni:

• Delfinii au rămas mici, fiind considerați „piticii” cetaceelor.

• Balenele filtratoare, precum balena albastră, au evoluat spre dimensiuni gigantice.

• Zifiidele, adică balenele cu cioc și comportament de prădător, au rămas la o talie medie.

Totuși, această explicație nu l-a convins pe Nicholas Pyenson, un expert în paleobiologia balenelor de la Institutul Smithsonian. Scepticismul său a condus la o cercetare mai aprofundată în cadrul muzeului, folosind una dintre cele mai mari colecții de fosile de cetacee.

Citește și: Primele unelte din oase de balenă descoperite în Europa: Dovezi ale ingeniozității umane de acum 20.000 de ani

O corelație clară între lungimea maxilarului și mărimea generală a corpului

Pyenson, care analizase deja proporțiile corporale ale balenelor actuale și descoperise o corelație clară între lungimea maxilarului și mărimea generală a corpului, a colaborat cu Slater pentru o analiză extinsă. Împreună, au măsurat craniile a 63 de specii de balene dispărute și 13 specii existente, creând o cronologie detaliată a evoluției acestor mamifere marine.

Rezultatele au fost surprinzătoare. Datele au arătat că balenele nu au atins dimensiuni gigantice cu zeci de milioane de ani în urmă, așa cum sugerase Slater. Nici nu au evoluat treptat spre uriașenie. În schimb, dimensiunile balenelor au rămas relativ moderate pentru o perioadă îndelungată, până în urmă cu aproximativ 4,5 milioane de ani.

Abia atunci, într-o perioadă relativ scurtă din punct de vedere geologic, a avut loc o tranziție rapidă: de la balene cu dimensiuni mari, dar limitate (maximum 10 metri), la giganții oceanului de astăzi, cum ar fi balena albastră, care poate atinge și 30 de metri în lungime.

Citește și: S-a descoperit o nouă specie de balenă gigantică. Cântărea până la 340 de tone! A trăit în urmă cu milioane de ani

Hrană concentrată în anumite regiuni și perioade ale anului

Pe măsură ce ghețarii din emisfera nordică au început să se extindă, au apărut modificări dramatice în circulația apei și în ciclul nutrienților. În timpul topirii sezoniere a ghețarilor, apele provenite din topirea zăpezilor și gheții au dus la un aflux masiv de nutrienți în oceane, în special primăvara și vara. Acest fenomen a stimulat în mod exponențial înflorirea planctonului și creșterea populațiilor de krilli și alte organisme mici, care constituie hrana principală a balenelor filtratoare.

Astfel, în fața unei abundențe fără precedent de hrană concentrată în anumite regiuni și perioade ale anului, balenele care erau suficient de mari și puternice pentru a călători pe distanțe mari și a consuma eficient cantități uriașe de hrană au avut un avantaj evolutiv clar. Prin urmare, selecția naturală a favorizat indivizii mai mari, ceea ce a dus, în timp, la apariția unor specii uriașe precum balena albastră.

Cine a fost Llanocetus?

Llanocetus a fost o balenă preistorică din Antarctica, care era mult mai mare în comparație cu alte balene în viață la acea vreme. A înotat oceanele la dimensiunea unei balene Minke moderne, aproximativ 8 metri. Între timp, Mystacodon, cel mai vechi misticet cu dinți, avea doar aproximativ 4 metri lungime și avea dinți.

Oamenii de știință credeau că Llanocetus a fost una dintre primele balene care a evoluat, permițându-i să crească mult mai mare decât contemporanii săi. Cu toate acestea, cercetări recente au arătat că Llanocetus avea dinți la fel ca Mystacodon.

Ceea ce a fost interpretat anterior în fosile ca dovadă că balena a avut dinți, s-a dovedit de fapt a fi o dovadă a aportului de sânge, indicând gingii bine dezvoltate și prezența dinților, scrie discoverwildlife.com. 

Această descoperire a indicat oamenilor de știință că gigantismul a evoluat la balene înainte de hrănirea prin filtrare. În schimb, Llanocetus a fost un hrănitor cu aspirație, la fel ca Mystacodon, și este probabil ca structurile fanonului să fi evoluat după o fază inițială de hrănire prin aspirație la mamiferele timpurii gigantice.

Foto: wikipedia/ animals.weebly