În vara acestui an, o echipă internațională de cercetători a realizat o descoperire remarcabilă în adâncurile Oceanului Atlantic, în largul coastelor nord-estice ale Statelor Unite: un uriaș rezervor de apă dulce ascuns sub fundul oceanului. Specialiștii consideră că această descoperire ar putea avea consecințe majore, mai ales într-un context global în care resursele de apă potabilă devin tot mai limitate și disputate. Existența apei dulci sub Atlantic este cunoscută de zeci de ani Deși prezența apei dulci sub Atlantic este cunoscută de mai multe decenii, până recent fenomenul nu fusese investigat în detaliu. Primele indicii au apărut în anii ’60 și ’70, când forajele efectuate de companii petroliere și misiuni științifice au intersectat uneori straturi de apă dulce. Abia în 2019 s-a reușit însă o cartografiere amplă, realizată de cercetători de la Woods Hole Oceanographic Institution și Columbia University, care au utilizat tehnici electromagnetice pentru a identifica o întinsă formațiune acviferă de-a lungul coastei americane, între Massachusetts și New Jersey. Rezultatele au sugerat că aceasta ar putea fi cea mai mare structură de acest tip descoperită până acum, notează CNN. O navă echipată cu o platformă de foraj și au petrecut trei luni în larg Întrebările rămase erau însă fundamentale: cum a ajuns apa dulce acolo, ce vechime are, dacă rezervele se regenerează sau sunt finite și, mai ales, dacă această resursă ar putea fi exploatată în viitor pentru consumul uman. Pentru a obține răspunsuri, proiectul internațional Expedition 501 a pornit la drum. În luna mai, cercetătorii au plecat din portul Bridgeport (Connecticut) la bordul unei nave dotate cu o platformă de foraj marin. Timp de trei luni au efectuat perforări la adâncimi de 300–400 de metri sub fundul oceanului, în mai multe puncte de interes, colectând mostre de sedimente și apă. Citește și: Rechini, filmați pentru prima oară în timpul unui ritual de împerechere! E un moment istoric / VIDEO „Ar putea fi o apă de 200 de ani sau de 20.000 de ani” Rezultatele inițiale au confirmat că apa extrasă are o salinitate mult mai redusă decât cea a apei oceanice, apropiată chiar de standardele internaționale pentru apa potabilă. În prezent, probele sunt analizate în detaliu pentru a stabili compoziția microbiologică și nivelul de siguranță pentru consum. O altă direcție de cercetare privește vârsta acestor ape subterane: ele ar putea avea doar câteva sute de ani sau, dimpotrivă, zeci de mii de ani. Această diferență este crucială, pentru că ar arăta dacă acviferul se reînnoiește natural sau dacă este o rezervă fixă, care, odată consumată, nu s-ar regenera. „Ar putea fi o apă de 200 de ani sau de 20.000 de ani”, a explicat profesorul Brandon Dugan, geofizician la Colorado School of Mines și coordonator al expediției. Primele concluzii cu privire la vârstă și origine sunt așteptate în următoarele șase luni. Ipotezele luate în calcul includ acumularea apei din topirea unor ghețari antici sau din infiltrarea apei de ploaie în perioadele în care nivelul oceanului era mult mai scăzut, iar platforma continentală reprezenta uscat. „Cel mai probabil, această apă dulce s-a infiltrat cu mii de ani în urmă, când coasta Atlanticului arăta cu totul altfel”, a subliniat Holly Michael, profesoară de științe ale Pământului la Universitatea din Delaware și membră a expediției. Cum se modifică aceste rezerve? Cercetătorii speră că înțelegerea mecanismelor prin care aceste acvifere s-au format și au evoluat le va permite să identifice structuri similare în alte regiuni ale globului, precum Indonezia, Australia sau Africa de Sud. În plus, devine esențial de analizat cum se modifică aceste rezerve pe fondul creșterii nivelului global al mărilor și oceanelor, fenomen determinat de schimbările climatice. Potrivit unor estimări, acviferul de sub Atlantic ar putea conține suficiente resurse pentru a alimenta o metropolă de dimensiunea New York-ului timp de câteva sute de ani. „Răspunsurile pe care le vom obține sunt esențiale pentru a înțelege dacă această apă poate deveni o soluție reală la criza resurselor de apă dulce”, a punctat Eric Attias, profesor la Universitatea din Austin (Texas), care a comentat descoperirea pentru CNN, fără a fi parte din proiect.