Un câine poate învăța să-și recunoască numele, însă asta nu înseamnă că va răspunde de fiecare dată când este strigat. Sursa foto: Aliaksandr Khmialiou / Alamy / Profimedia Ți s-a întâmplat să-ți strigi câinele și să nu mai înțelegi dacă își știe numele sau te ignoră intenționat? De multe ori, tindem să explicăm gesturile animalelor noastre prin prisma comportamentelor umane, deși realitatea poate fi complet diferită. Ioana Pop, instructor canin și etolog specializat în comportamentul câinilor, a explicat într-un interviu acordat pentru zooland.ro ce asociază un câine cu propriul nume, de ce uneori nu reacționează atunci când îl chemăm și cum influențează tonul vocii felul în care răspunde. Câinele își recunoaște numele sau reacționează la vocea noastră? Uneori, petrecem zile întregi pentru a alege numele câinelui nostru. Ne gândim să se potrivească rasei din care face parte, aspectului fizic, mărimii, dar și personalității. Dar câteodată ne întrebăm ce rost au toate acestea. Învață blănosul care este numele lui sau pur și simplu vine atunci când îl strigăm pentru că asociază cuvântul cu vocea și tonul nostru? „Da, câinele învață să recunoască și cuvântul în sine, nu doar vocea sau tonul cu care este rostit. În educația canină, numele reprezintă unul dintre primele semnale pe care le construim: este, practic, o comandă prin care îi cerem câinelui să își îndrepte atenția către noi. Desigur, această asociere nu apare de la sine, ci se formează prin învățare. Tonul vocii, repetiția și, mai ales, recompensele sau experiențele pozitive care urmează rostirii numelui contribuie la consolidarea acestui comportament. Cu timpul, câinele învață să distingă propriul nume de alte cuvinte și să răspundă la el chiar și atunci când este rostit cu o intonație diferită. Este important însă să facem diferența între recunoașterea numelui ca semnal învățat și înțelegerea lui ca element al propriei identități, în sensul în care o facem noi, oamenii”, a explicat Ioana Pop, instructor canin și etolog specializat în comportamentul câinilor. Poate un câine să recunoască și poreclele pe care i le dăm? Uneori, deși am ales un nume, pe parcurs ajungem la tot felul de porecle, care de care mai amuzante. Așa se face că medicul veterinar îl știe drept Max, un membru al familiei îi spune Maxi, iar un altul Pufoșel, datorită blăniței. Și, cu toate acestea, pare să știe că toate aceste apelative îi sunt adresate. „Câinii pot învăța să asocieze mai multe cuvinte cu același semnal de solicitare a atenției, astfel încât să răspundă atât la numele lor, cât și la diferite porecle folosite de membrii familiei. În acest proces, comunicarea nonverbală are un rol foarte important. Tonul vocii, privirea, postura corpului și gesturile noastre îl ajută pe câine să înțeleagă că ne adresăm lui, chiar dacă folosim cuvinte diferite. Totuși, în etapa inițială de educație, recomand folosirea unui singur nume, rostit consecvent de toți membrii familiei. În felul acesta, facilităm învățarea și evităm confuziile inutile. Abia după ce câinele recunoaște și răspunde constant la numele său putem introduce treptat și alte apelative”, a subliniat specialista. De ce te „ignoră” câinele atunci când îl strigi „Poate recunoaște atâtea nume, dar mă ignoră atunci când îl strig?”. Am putea avea tendința să credem că blănosul ne lasă intenționat să strigăm după el până răgușim atunci când, în parc fiind, a scăpat din lesă și a fugit după o rață sălbatică. Câinii sunt foarte inteligenți, dar nu gândesc asemenea oamenilor, iar faptul că nu răspund atunci când îi strigăm poate avea mai multe explicații. „Faptul că un câine nu răspunde atunci când îl strigăm nu înseamnă neapărat că nu își recunoaște numele sau că alege în mod conștient să ne ignore. De cele mai multe ori, explicația este legată de stimulii din mediul înconjurător, care pot fi mult mai interesanți pentru el în acel moment și îi pot acapara atenția. Un miros, prezența altui câine sau o mișcare din apropiere pot concura cu semnalul nostru verbal. Aici intervine importanța procesului de educație. Nu este suficient ca un câine să învețe să răspundă la nume în liniștea propriei locuințe. Comanda trebuie consolidată și generalizată treptat, în medii diferite și în prezența unor stimuli din ce în ce mai puternici. Practic, diferența nu este întotdeauna între un câine care știe și unul care nu știe, ci între un comportament abia învățat și unul suficient de bine consolidat pentru a funcționa în contexte diferite”, a subliniat Ioana Pop. Citește și: Câinii se simt vinovați când greșesc? Daniel Manea, expert în dresaj canin, demontează mitul și spune cum se corectează, de fapt, comportamentele distructive. EXCLUSIV „Câinii sunt foarte receptivi la tonul și intonația vocii noastre” La fel de important este și tonul cu care îi rostim numele, pentru că, deși e același, poate suna diferit în funcție de moment. Dacă a ros covorul sau canapea, cu siguranță nu vom avea același ton și limbaj nonverbal ca atunci când doarme într-o poziție adorabilă și îl alintăm, iar el știe să facă diferența. „Câinii sunt foarte receptivi la tonul și intonația vocii noastre, uneori chiar mai mult decât la cuvintele pe care le folosim. Gândiți-vă că și noi, oamenii, putem înțelege dacă două persoane se ceartă sau dacă una o laudă pe cealaltă, chiar dacă vorbesc într-o limbă pe care nu o cunoaștem deloc. Intonația ne transmite informații despre starea emoțională și intențiile vorbitorului. Același principiu se aplică și în comunicarea cu câinii. Prin experiență, câinele poate învăța să asocieze diferite tonalități ale vocii cu anumite consecințe, plăcute sau neplăcute. Tocmai de aceea, în educația canină, recomand ca numele câinelui să nu fie asociat cu un ton dur, amenințător sau cu experiențe negative. Numele trebuie să rămână un semnal clar prin care îi solicităm atenția. Dacă îl folosim frecvent pentru a-l certa, riscăm să construim o asociere negativă, iar câinele poate ajunge să ezite sau chiar să evite să răspundă atunci când este strigat. Prin urmare, folosim numele pentru a-i atrage atenția, iar ulterior, dacă este necesar să îi comunicăm că un anumit comportament nu este permis, folosim un semnal distinct și o intonație adecvată situației. Este important ca numele să își păstreze semnificația pozitivă și să nu devină un avertisment că urmează ceva neplăcut”, a completat Ioana Pop. Citește și: Câinele ascultă de dresor, dar nu și de stăpân? De ce „uită” comenzile când ajunge acasă. Alin Moldovan, instructor canin: „Nu există rezultate fără muncă” EXCLUSIV